05 Noiembrie, 2025, 09:59:06 p.m.
Totul despre Iubire

Autor Subiect: Femeia este egala barbatului?  (Citit de 36777 ori)

0 Membri și 1 Vizitator vizualizează acest subiect.

15 Septembrie, 2004, 06:39:10 p.m.
Răspuns #15

minerva

Vizitator
Pietro, mi-a placut raspunsul tau.
Se completeaza unul pe celalalt!
Nu cred ca trebuie sa demonstram egalitate sau superioritate. Suntem astfel facuti incat impreuna sa ne simtim intreg, pentru a fi fericiti.

24 Noiembrie, 2004, 09:09:36 p.m.
Răspuns #16

bke

Vizitator
... nu conteaza sexul ... tot oameni suntem cu totii ... si din cate stiu din Biblie toti oamenii sunt egali in orice ... diferenta intre sexe nu are legatura cu creierasul sau cu altceva...

24 Noiembrie, 2004, 09:13:40 p.m.
Răspuns #17

DIANA

Vizitator
 ;D M-as mira sa gasesti in Biblie ceva care sa dea de inteles ca oamenii sunt egali intre ei, si mai mult, ca femeia este egala barbatului! Dar daca gasesti un asemenea pasaj, te rog sa mi-l redai si mie.

24 Noiembrie, 2004, 09:18:30 p.m.
Răspuns #18

bke

Vizitator
ok talkie:) defapt eram sigur ca era asa:) hai acuma ca tot v-am facut complimente nu te lua de mine:))
« Ultima Modificare: 24 Noiembrie, 2004, 09:22:14 p.m. de bke »

18 August, 2005, 11:19:44 p.m.
Răspuns #19

DIANA

Vizitator
Lorelei, presupunand ca dupa cateva luni de la prima nastere a ta ramai din nou insarcinata, ce solutie alegi: sa faci avort pentru ca o alta nastere, o noua pauza iti pericliteaza cariera, chiar daca un avort te face responsabila de un pacat in fata lui Dumnezeu sau renunti din nou la cariera, chiar sperand sa poti relua totul de unde lasi, pentru a-ti creste si al doilea copil? Si ciclul se poate repeta. Ar mai fi a treia varianta care ar incalca alte legi firesti si ar fi la fel de absurda: sa renunti la a avea o viata sexuala, o viata de familie.

Eu cred ca orice efort am depune noi ca femei sa ne afirmam in  cariera, in societate, in lume, tot nu ne va fi incununat asa cum ne incununeaza copiii nostri, sotii nostri.  Si atunci de ce sa ne dezicem de cea mai formidabila calitate a noastra, cea de a purta in pantece copii?
Apoi, se spune ca in spatele fiecarui barbat de succes se afla o femeie puternica. Biblia spune ca barbatul e capul iar femeia este gatul. Asta nu inseamna nici umilinta, nici nevoia de supunere prin forta, nici superioritate insotita de dispret. Stii, era o vorba pe care o voi spune in termeni mai decenti :) : "Daca baba avea un testicul, mergea la razboi!". Cam asa e! Am mai spus-o: lucrurile in lumea asta au un mers firesc. Un mers bine stabilit. Ce, bunicile noastre avea pretentii se afirmare pe scena politica? Si-au vazut de casa, de copii, de cratita, si pentru asta nu li s-a cerut nici sa mearga la coasa, nici sa lucreze in mine. Si nici nu au fost dispretuite sau desconsiderate. Dimpotriva! Crezi, oare, ca oamenii au fost  mai putin intelepti pe vremea aceea?
« Ultima Modificare: 19 August, 2005, 12:15:12 a.m. de DIANA »

19 August, 2005, 10:31:42 a.m.
Răspuns #20

Maria

Vizitator
    Indraznesc a completa la cele spuse de Diana. De ceva timp, adica de vreo 5 anisori, nu mai merg la serviciu asa cu ,,carte de munca'', merg doar in regim de colaborare, caci meseria mea mi-a placut, a fost si este ca un microb.
    Intreruperea activitatii a fost un adevarat calvar. Imi era teama sa nu pic, eram foarte nervoasa, casunam pe sarmanul copil care era nevinovat.Odata cu trecerea timpului am invatat sa ma educ, mi-am propus si-un slogan;,,decat o inginera prost pregatita, mai bine o menegera de familie de succes''. Asa m-am considerat, menegerul familiei.Mi-a prins foarte bine sloganul. Asa am vazut ca familia mea zambeste mai des.Cand aveam serviciu nu prea aveam timp sa bucataresc trei feluri de mancare. Dulciurile erau doar la sfarsitul saptamanii. Erau multe goluri, goluri pe care le-am umplut odata cu trecerea timpului.
    Sunt o femeie libera, multumita, am prietenii mei cu care marg la o terasa,  plaja, cumparaturi, merg la sali de intretinere , pot oricand sa-mi cumpar o rochie dorita, un parfum care-mi place. Nu ma constrange nimeni. Nu am avut impus un alt stil de viata. Nu sunt o sluga.
     Nici nu vreau sa fiu egala cu sotul meu, daca as avea acelasi job ca el mi-ar fi rau de mare. Daca n-am avea principii asemanatoare, calitati si defecte care sa se uneasca am fi in sala de judecata pentru divort si partaj.

23 August, 2005, 12:12:40 a.m.
Răspuns #21
Offline

Lorelei


Diana - de ce trebuie sa vezi totul atat de transant: ori alb ori negru! Pai eu aleg o alta a treia varianta, pana in momentul in care imi doresc cu adevarat un copil: contraceptia. De ce sa vreau sa renunt la viata sexuala doar pentru ca nu vreau un copil sau nu mai vreau un copil? In secolul nostru mi se pare absurd ce spui.
Eu cred ca orice efort am depune noi ca femei sa ne afirmam in  cariera, in societate, in lume, tot nu ne va fi incununat asa cum ne incununeaza copiii nostri, sotii nostri.
Dar cu evolutia personala cum ramane? Cu drumul spre tine insuti, cu cautarea de sine, cu aspiratiile, visurile noastre? Le sacrificam pe altarul familiei? De dragul regulilor care spun ca femeia trebuie sa fie in primul rand mama si sotie si apoi femeie. personalitate individuala? Sau indiferent de ce visuri, aspiratii avem, trebuie sa "alegem" sa fim ceea ce se asteapta de la noi sa fim, lasand "prostiile" la o parte? Pentru mine nu sunt prostii, sunt lucruri importante, vreau sa fiu in primul rand om (femeie in particular) si apoi pot fi si sotie sau mama si cred ca exista si cale de a le impaca la un moment dat. Adica sa nu ma anulez ca personalitate sacrificandu-ma pentru sot si copii pe care ii voi uri incopnstient pentru asta, oricata iubire le voi arata. In fine, sunt multe de zis, dar fiecare simte in felul lui/ei probabil. Mi se pare insa reductionist sa ma definesc ca om, ca femeie, prin a ma marita si a face copii.

Maria,
nu ti-e teama ca vei descoperii intr-o zi ca golurile pe care spui ca le-ai umplut le-ai umplut de fapt cu lucruri despre care te-ai convins ca sunt esentiale pentru tine dar de fapt nu sunt? Oare chiar asa important sa fie ca cei din jurul tau sa aiba trei feluri de mancare si desert in fiecare zi? Poate ca se pot multumi si cu doua si cu desert gatit la sfarsitul saptamani? Spui ca nu vrei sa fii egala barbatului pentru ca daca ati avea acelasi serviciu ai avea rau de mare. Dar de ce obligatoriu sa aveti acelasi serviciu? Nu poti sa ai un altul care sa-ti placa? Si care sa te implineasca?

Eu cred ca femeile si barbatii nu sunt egali, insa in cu totul alt sens, adica fiecare este "mai bun" (impropriu spus) in altceva, femeile au o intuitie deosebita, o sensibilitatea aparte, uneori o luciditate mai mare decat barbatii, barbatii au forta fizica, au o minte mai organizata etc. E ca si cum ai vrea sa compari strugurii cu visinele sau mai stiu eu ce. De acord ca nu sunt egali, dar asta nu inseamna ca rolul femeii trebuie sa se limiteze la a face mancare, a pastra casa curata si a avea grija de copii. Nici pe departe.
Amintirile au un singur cusur: ne viziteaza in fiecare zi.

23 August, 2005, 12:39:54 a.m.
Răspuns #22

Maria

Vizitator
     Nu Lorelei. Felurile de mancare sunt doar asa o parte a povestirii, in realitate am aspiratiile mele. Oare numai joburile ne pot implini? Oare ne simtim impliniti numai cand colega sau seful din biroul alaturat ne vorbesc de bine?
     Serviciul meu mi-a fost placut mereu. M-a implinit atunci cand eram ,,in foc continuu'', acum ma multumesc ca mai pot colabora si asta din vina ,,microbului'',...dar ma simt totusi mult mai bine m-am obisnuit cu statutul de ,,meneger al familiei''. In primul rand pot sa-mi dedic mai mult timp familiei si finutei mele(fetita despre care v-am povestit), asta-i un motiv extrem de implinitor pentru mine. Pot si-am invatat sa multumesc mai usor, am invatat sa cunosc si sa apreciez mai mult ce este langa mine.
      Copii mei(baietelul si finuta) ma implinesc mult. Sunt sigura ca sunt mai implinita asa, fara ca numele meu sa fie scris undeva. Crezi ca daca numele mi-ar fi scris pe vreo culegere de matematica, roman sau carte cu benzi desenate,  m-ar implini mai mult?  Poate vei rade de ceea ce vreau sa spun dar cand istoria se v-a mai schimba, de mine se v-a uita prima. As mai zambi doar cand cei ,, vechi'' si-ar amintii de mine,...si-as fi mahnita!
      Scuza-ti-ma dar am impresia ca femeia nu mai este acum femeie,...femeia este doar o MODA! N-am mai auzit demult versuri in care femeia sa fie asemuita cu o fiinta dumnezee, acum femeia-i doar ,,cariera''.
       
   

23 August, 2005, 12:46:39 a.m.
Răspuns #23
Offline

Lorelei


Nu, Maria, eu nu vorbeam de cariera, sau nu in primul rand. Dar lasand la o parte felul in care ne implinim fiecare, ceea ce mi-e greu sa accept este, de pilda, de ce musai femeia trebuie sa fie responsabila de cresterea copiilor si nu sa imparta aceasta "sarcina" (bucurie, cum vrei sa-i spui) cu barbatul. De ce musai ea trebuie sa-si ia concediu de maternitate si dupa ce nu mai alapteaza (hai sa zic ca in primele luni are "scuza" asta), de ce musai ea trebuie sa faca mancare in casa si curatenie? Doar pentru ca femeia a facut asta in mod traditional? Ei si? Ce? Toate treditiile sunt bune? Nu zic sa le faca barbatul pe toate, spun doar sa se imparta in mod egal.
Altfel ma voi intreba daca nu cumva barbatul de langa mine numai asta a vazut in mine, faptul ca are cine sa-i creasca copiii, ca va gasi mancare gatita seara cand vine acasa si ca nu trebuie sa-si faca griji in privinta curateniei. Oare nu sunt eu cu mult mai mult decat o menajera-dadaca (hai sa adaugam si amanta)?
Amintirile au un singur cusur: ne viziteaza in fiecare zi.

23 August, 2005, 11:30:36 p.m.
Răspuns #24

DIANA

Vizitator
Lorelei, nu vad lucrurile in alb si negru dar incercam sa discut care ar fi prioritatile intr-o casnicie. Chiar Biblia spune ca o femeie vrednica "face camasi si le vinde si da cingatori negustorului" (Proverbe 31:24), adica stie sa faca bani. Dar tot in Biblie scrie "Cine isi tulbura casa va mosteni vant si nebunul va fi robul inteleptului: (Prov. 11:29). Cu alte cuvinte, cel care isi neglijeaza casa sau are alte prioritati va avea de pierdut. Sigur, putem crede ca le putem face pe toate cu succes, ca putem avea suficienta grija de toate, si de cariera, si de familie. Insa viata e oarecum altfel si atunci suntem pusi in situatia de a lua hotarari drastice.
Imi spui de contraceptie. Nici un mijloc de contraceptie nu este 100% sigur. Deci accidente pot avea loc. Si tot in fata unui asemenea impas ai fi pusa. De asta nu am luat in calcul o asemenea solutie.
Ok, sunt de acord cu realizarea profesionala inainte de casatorie. Dar deja cand faci acest pas,  e cazul sa iti schimbi mult viata.

Sa iti urasti copiii pentru ca nu te-ai realizat profesional deplin mi se pare totusi o aberatie pe care cred ca nici tu nu o crezi cu tot sufletul.

Un scriitor american a facut o lista a prioritatilor din viata unei femei casatorite. Pe lista lui, activitatile din afara familiei, a caminului, erau puse pe locul 6 , ultimul, de altfel. Si cu argumente foarte  puternice.
Evolutia personala poti sa o realizezi si in cadrul caminului, insa in situatia asta cred ca trebuie sa renunti intr-o masura destul de mare la laurii veniti din afara.

Discutam dar numai atat cat ne simtim bine. Daca la un moment dat discutia iti va crea o stare de discomfort,  voi prefera sa o incheiem. N-as vrea sa pierdem compania ta pe aici.  :-*

24 August, 2005, 12:37:18 a.m.
Răspuns #25
Offline

Lorelei


Nici un mijloc de contraceptie nu e sigur 100%. De acord. Si totusi... sansele sa ramai insarcinata daca te protejezi cum trebuie (sa nu uitam ca pentru o parte din accidente exsista si pilula de a doua zi) sunt cam ca la loterie. Si hai, castigi o data, dar a doua oara... mai castiga si altul. Mi se pare o aberatie ideea de a renunta la viata sexuala daca nu vrei copii. In fine, aspectul e mai putin important. Revenind la subiect, oricate statistici va face vreun cercetator vreodata ele nu vor reflecta dorintele si nevoile reale ale femeilor, ci poate mai degraba fricile si complexele lor. Ce vreau sa spun prin asta? Ca o multime de femei "aleg" sa fie sotii si mame bune (in sensul de care vorbiti voi, eu cred ca poti fi sotie si mama buna si altfel, dar poate ca vom deschide un alt topic pentru asta) de teama fie ca barbatul le-ar parasi daca nu fac asta (cum sa fie fericit barbatul daca n-are zilnic mancare calda, copiii spalati, calcati si hraniti la ore corespunzatoare, eventual ziarul dimineata si meciul seara la tv - trivializez un pic, desigur, dar esenta ramane), fie ca le bate Dumnezeu, fie ca nu se impaca cu imaginea de sine si mai pot fi alte o mie de cauze. Si aici vorbesc de tipul de sacrificiu de care vorbiti voi, sa renunti la tot pentru ca trebuie sa fii intai de toate sotie si mama.
Cat despre a-ti uri copiii, repet ce am zis in postul anterior, eu vorbeam cumva de o rafuiala inconstienta, poate e mult spus ura, desi nu sunt sigura, dar repet, inconstienta, si care probabil in 99% din cazuri nu iese la iveala niciodata pentru ca sunt aparari mult prea puternice acolo. Cum sa iti urasti copilul? Dar un strain care te-ar obliga sa renunti la o multime de lucruri pentru el l-ai putea uri (repet, poate e mult spus, dar resentimente exista)? Ei, la fel ai putea sa ai niste resentimente fata de copil pe care inconstient il invinuiesti de toate neimplinirile tale, dar sentimentele astea sunt reprimate pentru ca nu poti accepta ca fata de un copil ai voie sa ai si alte sentimente in afara de iubire nemarginita si neconditionata. La asta ma refeream si sunt convinsa ca se poate intampla asa.
Iti spun si tie ce i-am spus si Mariei, nu ma refer strict la cariera, insa sigur ca e importanta si poate exemplul cel mai comun, pot fi o multime de alte neimpliniri sau lucruri (in sens larg) la care renunti pt sot si/sau copil.

N-am inteles exact ce-ai vrut sa zici cu ultima fraza. Mie nu-mi creeaza vreo stare de discomfort discutia. Dar daca de fapt tie iti creeaza ai dreptate o putem incheia oricand.  :)
Amintirile au un singur cusur: ne viziteaza in fiecare zi.

24 August, 2005, 10:41:45 p.m.
Răspuns #26

Maria

Vizitator
    Eu nu sunt nici dadaca nici menajera Lorelei draga. Stau si ma-ntreb daca sutele sau poate miile de femei casnice care citesc aceste randuri cum ar trebuii sa se simta, inutile, neimplinite? Imlinirea care este o stare si la fel ca si celelalte stari difera de la temperament la temperament. Nu ne poate implini pe toate acelasi lucru. Nu suntem copii xerox.
      Eu imi imaprt treburile cu sotul si copilul meu. Fiecare avem atributii in casa, in familie. Eu ma simt imlinita, nu-mi lipseste nimic si ma repet ca nu-s sub papucul nimanui. Atunci cand am hotarat sa-mi intrerup activitatea am facut-o in comun, am analizat situatia si problemele si-am hotarat ca-i necesar ca sotul meu sa-si schimbe profesia sa se recalifice. Asa ca s-a inscris la ce-a de-a doua facultate asemanatoare cu prima, apoi s-a recalificat, a aplicat pentru un serviciu mai bun. Toate acestea ma implinesc din nou. Acum este un bun inginer si lucreaza la una din marile companii din America(as putea spune din lume). Ca o paranteza Lorelei draga, nu-l intreb niciodata, ori de cate ori luam legatura, cum ii merge cu leafa, il intreb daca este apreciat. Vreau a-ti spune ca-mi salta inima de bucurie cand il vad ca zambeste.
     Acum voi face un salt si voi spune ca-i chiar musai sa fi casnica atunci cand esti in concediu de maternitate.Alaptarea este chiar necesara. Laptele matern este atat de unic, natural incat nici un alt surogat nu-i ia locul. Femeile care-si iau copilul de la san sub diferite pretexe, ca sanul se lasa sau ca nu-i hranitor, sunt niste criminale in timp al propiului copil. Bebelul are in laptele matern tot ceea ce este necesar pentru o dezvoltare normala prezenta si-n timp. Acolo gaseste anticorpi, vitamine si chiar apa, potolindu-si astfel si setea.
     Acum un nou salt  si o intrebare. Crezi ca bucatareasa care a lucrat intai la restaurantul din cartier la plamadit de mici iar acum la Hilton este o femeie implinita? Nu stiu de ce dar pentru foarte multe femei implinirea consta in partea materiala, acea parte in care poate sa-si cumpere parfumul x, sau rochia y si nu in evolutia profesionala. Cred ca tot viata VIP-lor este cauza. Multe chiar foarte multe confunda implinirea cu provocarea.
    Lorelei draga, de ce nu-ti place sa fi responsabila in ghilimele de cresterea copilului?! Nu crezi ca mai tarziu vei fi bucuroasa de investitia ta? Mult mai multe priviri si mult mai multe persoane iti vor aprecia ,, efortul''.In rezultatul finit se v-a vedea inteligenta, puterea, demnitatea si frumusetea ta sub toate aspectele. Am omis a-ti spune ca pot sa-mi pun daca vreau si menajera dar pentruca sunt foarte pretentioasa in ale curateniei, persoana angajata s-ar simti jignita si urmarita poate chiar timorata de prezenta mea, asa ca decat sa fac pe cineva sa se simta prost mai bine renunt.Sa sti draga ca nu ma simt deloc ostenita sau in jug atunci cand dau cu aspiratorul sau gatesc, cand starng masa, calc sau apretez. Dupa ce-mi termin treaba merg si la cosmetica, sala, cafea sau cumparaturi cu familia sau dupa caz cu prietenii. Nu rare au fost si sunt momentele in care sotul meu m-a asteptat cu masa in timp ce eu eram la cumparaturi. Uite zambesc, mi-am adus aminte de un pranz romantic, atunci cand stateam cu chirie, ne era greu iar bunatatea noastra de pranz era fasole. Pai a asezat sotul meu o fata de masa alba si scrobita, pe masa lumanari intr-un sfesnic de portelan, tacamuri si farfurii bine spalate, si sanatoasa fasole, meniu principal. Bautura a fost o visinata mai veche uitata prin casa, visinata servita dupa masa cu multa dragoste. Asta-i doar un episod din cei 13 ani de casatorie, fara sa imit si sa joc rolul nimanui. Pot sa spun SUNT IMPLINITA!

25 August, 2005, 01:43:59 a.m.
Răspuns #27
Offline

viulian

Administrator
Uf.. Fetelor!

Cred ca nu e vorba nici de cariera, nici de copil..
Ci e vorba de: esti supusa barbatului, sau esti egala lui ? Barbatul doar pretinde/asteapta si esti fericita sa ii oferi, sau ofera si el atentie si iubire si e fericit sa ofere ?

Cum e :) ?

25 August, 2005, 02:03:40 a.m.
Răspuns #28

DIANA

Vizitator
Eu as intreba altceva: ce asteptati voi barbatii din partea noastra, a celor cu care vreti sa va petreceti restul vietii? Sunteti dispusi sa ne considerati egalele voastre sau asteptati supunere? Ati suporta ca sotia sa aduca in casa tot atati bani sau chiar mai multi, sa aiba o viata sociala mai plina ca a voastra? Ati suporta ideea ca sotia sa angajeze o dadaca pentru copil pentru a se putea ocupa de cariera? Pana unde merg si sunt acceptate conceptiile casniciei moderne? Curaj! ;)
« Ultima Modificare: 25 August, 2005, 02:30:10 a.m. de DIANA »

25 August, 2005, 02:09:08 a.m.
Răspuns #29
Offline

viulian

Administrator
:-[ vorba englezului: "guilty as charged!"