Amoru-i doar propriu

[goeteri]

Din interes dăm celuilalt să creadă
C-avem iubirea-n dar, lui o purtăm;
Cum inima în palme i-o predăm,
Nu amorul propriu... căutându-și pradă!?

Iubitu-n sine-i egoismul ludic
De-aș satisface o egofericire;
Chimiotacticul răspuns, în altă fire...
Doar uneori ex-spusă, oferta... pudic.

Răspunsu-i tot la fel; amor de sine,
Tactil simțit în stern, înfluturare,
Ce-n zbor se roade, câteodată moare...
Și dragostea-i doar mila... ascunsă bine!

Iubirea-i și înspre lucrurile adulate;
Este mormânt de lespezi de părinți,
De-avut nelimitat, până la scos din minți...
Multele ego... în vrut, sacrificate.

Profundu-arată adevăr nespus;
Până și sfinții iubeau, să aibă adepți
Și cartea-i fadă pentru înțelepți,
De nu-s citiți... Soare, obosește făr-apus!

Ferice că-i și amor -într-atâta egoism-
De ni-l petrecem toți, în proprii fani!
Îmbinați strâns; bogați, frumoși, orfani
Și tot s-ar face, în fine, o lume-n altruism!
03.06.2012