Vânam , cândva, un vis cu gene blonde
Pe cerul meu anost și ros de molii,
Sub coaste se stingeau funest magnolii,
Încătușând surâsuri de gioconde.
Săpau tranșee-n pielea mea sobolii
Și se târau prin vene anaconde,
Dar mă-ntremau obsesii rubiconde
Ce eludau atavicele dolii.
Și când credeam că o să-mi fie vară
În toamna mea cu armonii celeste,
Frumosul vis cu glezne de vioară
A dispărut, tiptil, într-o poveste;
Acum, tăceri și fluturi mă-nconjoară
Și, prins de oase, suflul ruginește...
3 februarie 2014