Dragul meu instinkt,
Nu trebuia sa fugi in alta parte crezand ca aici doar mesajele cu nota optimista isi au locul. Imi imaginez ca asa ti-ai spus! Nu, noi nu asteptam minuni peste noapte. Era chiar foarte bine sa exprimi aici starea din acest moment. Sus-jos e o alternanta perfect normala. Pentru oricine va trece printr-o experienta asemanatoare ar fi fost chiar recomandat sa gaseasca aici experienta ta, cu suisuri si coborasuri.
Noi vorbim de oameni, nu de roboti. Chiar si acestia mai clacheaza, uneori. Dar o inima de carne care a adunat atatea doruri! Te sfatuiesc sa revii la acest topic pentru ca peste timp sa putem arata exemplul tau celor mult prea multi ce vor veni sa caute aici alinare.
E drept, noi ne-am bucurat de progresul tau dar exprimanadu-ne asa cum am facut-o am vrut sa te incurajam si sa-ti ridicam moralul. N-avem nici cea mai mica indoiala in privinta vindecarii tale. Esti unic, in felul tau, in modul in care iti deschizi sufletul si-ti descrii trairile, dar in privinta suferintei tale esti la fel ca noi toti ceilalti cu vreme in urma. Nimeni nu mai plange dupa o vreme. Ai inteles, cred, din experienta mea trecuta ca am avut nevoie de mai mult de trei luni ca sa scap de cosmaruri.
Am suferit mult si sufletul mi-era un imens oftatat. Am plans, da, si eu! Nu o lacrima, doua, ci milioane am varsat. Se rupea patul sub mine. Vai, de-ai stii ca toti am trecut prin asta! Momente prelungi de melancolie si priviri fixe aruncate in tavan. Nu poti incepe sa te distrezi in perioada asta, cand tu de fapt treci printr-un doliu. Iubirea dintre voi a murit! Ma refer la relatia care va lega. Dar daca n-ar exista uitare nimeni n-ar rezita pe lumea asta.
Uita-te la noi cum vorbim insa azi. Avem puterea de a rade, glumim. De fapt nici nu-i vorba de putere, asta presupunand un efort, ci vorbim cu mare usurinta. Nu in chip usuratic insa! - de aceea ne straduim sa facem totul cat mai bine cand ne oferim sa-ti fim de ajutor.
Deja sunt multe pe care nu le intelegi, dar iti voi spune ceva indraznet. Pentru cei a caror suferinta a fost de data mai recenta n-o sa li se para nici lor credibil, dar asa e: dupa o vreme vor disparea chiar si.... cicatricile! Nu o sa fi un om ruinat, handicapat sufleteste, incapabil de o relatie noua careia sa te daruiesti total si care sa te implineasca plenar. Vei iubi cu ardoare, fierbinte, pasional si te vei darui unui suflet care sa te merite. Ma bucur deja pentru fata care te va gasi, dar si pentru tine ca vei experimenta din nou trairi sublime si ca te vei putea darui fericirii unui suflet drag pentru toata viata.
Crezi ca eu, cand spun sotiei mele "Te iubesc!" ma gandesc la faptul ca am spus asta si alteia inainte? De fapt stii cum ma adresez sotiei mele? "Iubire"! Cand trec prin aceleasi locuri incarcate de romantism, de data asta cu "iubire", amintirile nu imi tulbura bucuria de a fi langa ea. Nici chiar in momentele noastre cele mai intime nu imi zboara gandul catre... "placerile" trecute. Niciodata! Pe forum am deschis un topic in care imi scriu poeziile de dragoste, gandindu-ma la sotia mea, de care ma leaga o iubire fierbinte chiar si dupa aproape 9 ani de casatorie. Cand ma gandesc la ea mi se umezesc ochii. Cu trecerea timpului ne iubim tot mai mult. Iubirea noastra nu are moarte. Abia langa ea am inceput sa iubesc cu adevarat! Iar sotia mea se crede cea mai norocoasa sotie. Asa zice ea, desi toate sotiile au dreptul la fericire. De ce oare crede asta? Fiindca nu mai stiu sa iubesc, sa ma daruiesc si sa fac fericita pe aceea care ma iubeste... ca pe soare?
Vei iubi si vei fi iubit cum n-ai cunoscut pana acum! Nu-mi spune: "as vrea sa cred ca asa va fi!" Asa va fi! Ti-o jur!
Si nu te mai ascunde prin alte topicuri. Vino aici unde ti-e locul si nu pleca decat cand te vei fi vindecat. Da afara totul aici si descopera-ti starile de sus-jos! Prin ele nu ne vei dezamagi, de cate ori trebuie sa iti repet.
Te iubim, nu te ascunde de noi!
Subiect: Una din ultimele scrisori catre ea... (Citit de 40109 ori)
