Una din ultimele scrisori catre ea...

[instinkt]

Crede-ma ca ma chinui sa trec peste tot, dar NU POT !!!!! INTELEGI
NU POT !!!!!!!!!! A fost ceva superb, crede-ma ca pe mine ma napadesc
lacrimile de fiecare data cand ma gandesc la tot ce a fost si nu mai este. Stii prea bine ca nu am jucat teatru nici un moment si ca ti-am spus exact ceea ce simteam. Pentru ca asa sunt. Exact cum m-ai vazut tu. Eu personal nu am avut ocazia sa stau fata in fata cu cineva in viata asta si acea persoana sa fie in halul in care eram eu. Nu stiu cum as fi reactionat. Chiar nu stiu. Dar stiu ca plangeam cu tot corpul meu. Simteam ca explodez de cat de mult si de sincer puteam sa plang. Si ai vazut prea bine lucrul asta. Nu am crezut ca se poate plange in halul asta, nu am crezut ca voi ajunge sa cunosc o durere asa de mare. Pentru ca de o saptamana si ceva, sunt distrus. Efectiv distrus. Am incercat sa ma mint, crezand ca poate voi intalni pe altcineva, sau ca poate ar putea iesi ceva cu altcineva (stii prea bine cine), dar nu a fost sa fie, tocmai pentru ca inimioara mea s-a cuibarit intr-un singur loc.

Mai tii minte cand vorbeam noi si cand am aflat ca inainte sa ne cunoastem, inainte cu un an, am fost impreuna in acelasi loc, la acelasi concert si nu ne-am intalnit? Mai tii minte ? Cineva acolo Sus a vrut ca noi sa ne cunoastem la un an dupa acel concert. Si a facut sa ne cunoastem intr-un mod cu totul deosebit. Doi copii care nu aveau de unde sa se cunoasca, au hotarat sa faca acelasi lucru intr-o dimineata. Sa intre pe mirc dupa o gramada de timp. Si uite asa a inceput totul. Si din cei doi copii care eram, am ajuns sa crestem impreuna si sa descoperim impreuna multe (dar totusi f putine) din bucuriile vietii. Sunt perfect constient ca mai sunt o infinitate de lucruri de descoperit si ideea este ca vreau sa le descopar alaturi de tine si nu de altcineva. CREDE-MA CA ATUNCI CAND TE-AM PIERDUT, MI-AM PIERDUT ORICE SPERANTA DE A MAI GASI FERICIREA PE ACEST PAMANT. PENTRU CA TU AI FOST, ESTI SI VEI FI FERICIREA MEA, ORICE S-AR INTAMPLA. Nici nu stii cat doare sa stiu ca nu te mai am langa mine. Sa stiu ca esti in alta parte, sa stiu ca nu mai pot sa te strang in brate si sa ma joc in parul tau roscat si moale... Ce mult imi placea sa imi mangai corpul cu parul tau umed... Ce senzatii... Si ce mult ne placea sa plangem de fericire... Si la mare anul trecut si la tine acasa, intr-una din noptile in care am dormit impreuna... M-am uitat in toate pozele pe care le avem impreuna intr-un an si 3 luni. M-am apucat sa citesc rand pe rand toate mesajele pe care le am de la tine, toate mailurile si felicitarile virtuale pe care le am de la tine si am observat cum a crescut relatia noastra. Cum s-au intamplat toate. Iti multumesc din suflet pentru fiecare secunda de bucurie si fericire pe care mi-ai oferit-o, iti multumesc din suflet ca ai facut un pas important in viata ta alaturi de mine si iti multumesc din suflet, ca ai aparut in viata mea. Ii multumesc Bunului Dumnezeu, ca te-am intalnit si nu voi avea liniste si pace in suflet pana ce nu voi cunoaste fericirea completa langa tine. Poate peste cateva luni, poate peste un an. Nimeni nu stie si nimeni nu o sa poata sa spuna ce va fi. Atat imi doresc: sa fim din nou impreuna, asa cum eram o data, sa vin la tine dimineata fara sa te anunt si sa iti fac surprize, sa mai cautam si alte animalute de plus, cum este toto, de care sa te indragostesti si cu care sa dormi cand nu sunt langa tine...

Sunt fericit ca mi-am luat masina alaturi de tine. Sunt fericit ca o numeam Matilda impreuna. Sunt fericit pentru toate lucrurile care s-au intamplat intre noi. Inca nu am reusit sa vad partile negative ale acestei relatii, cu toate ca stiu ca exista. Dar tot ce a fost a trecut, pentru ca ne-am iubit si pentru ca prin iubire, vindeci totul.

Durere. Un simplu cuvant si totusi un mod de a trai atunci cand pierzi totul. Un sentiment necunoscut pentru multi dintre noi si totusi o traire pentru cei care iubesc si sufera din iubire. Te-am iubit din prima zi in care te-am vazut, te iubesc si acum si crede-ma ca o sa te iubesc orice s-ar intampla pe pamantul asta. Sincer, sunt o gramada de lucruri care ma napadesc acum si cred ca as scrie saptamani intregi... As scrie probabil povestea noastra pas cu pas...

In mailul asta este doar o mica parte din tot ce am eu de spus si ceea ce simt...

Semnat: puiutul tau mic...

[androgin]

mergi mai departe, omule! mergi! pentru cineva care are atat de multe de oferit imi pari mult prea inradacinat in trecut...
timpul poate lucra in favoarea ta...numai sa-l lasi!

PS: si eu ma credeam sfarsita candva...ma sufocam de durere! (crede-ma ca nu exagerez) apoi am inceput sa ma gandesc mai mult la mine, iar cand m-am descoperit cu adevarat am avut magnifica surpriza de a intalni dragostea ce mi se cuvenea! gandeste-te la tine...

[friend]

Totul este prea proaspat inca pentru tine. Intelegem ce simti si iti respectam durerea. Nu cred ca ai venit intre noi sperand sa gasesti formula magica ce ti-ar aduce inapoi iubirea pierduta. Dar daca ai cautat un umar pe care sa plangi atunci, fii sigur, l-ai gasit.

Ce pare imposibil de acceptat pentru tine in aceste momente e ca ceva asa frumos poate fi pierdut pentru totdeauna. Am trecut multi prin momente asemanatoare si nici noi n-am crezut dar iata ca ne-am convins. Timpul e cel care rezolva aceasta problema fara rezolvare. Intr-o zi te vei trezi un alt om. Cu o alta inima, vei privi viata cu alti ochi. Atunci iti vei aduce aminte aceste cuvinte.

Dar imi imaginez un pic reactia ta: ''Dar nu vreau sa uit! Nu vreau vindecare! O vreau pe ea!''  Orice s-ar spune aceasta stare de plans are ceva placut in ea. Ne place si sa ne vaitam si sa ne victimizam si sa ne plangem de mila. Acesta e adevarul, chiar daca nu ne place sa-l recunoastem. Nu-ti cer insa sa ma intelegi acum. E inca vremea plansului. Plangi! Totul este prea proaspat pentru tine...

[instinkt]

Deja au trecut 3 saptamani de cand s-a intamplat totul, asa ca nu stiu cat de "proaspat" mai este totul... Adevarul e ca dupa un an si aproape jumatate de relatie cum am avut, o sa imi trebuiasca mai mult de 3 saptamani sa trec peste toate... O sa va arat poze si cu mine si cu ea, ca sa va dati seama cum eram impreuna... Cat despre umarul pe care sa plang, ma bucur enorm ca v-am gasit pe VOI si sunt sigur ca o sa ne intelegem de minune...

Si sper sa vina ziua in care voi posta aici o scrisoare de dragoste pentru cea pe care o voi iubi... Daca voi mai putea iubi vreodata...

[friend]

Asa da! Deja e mult mai bine.

[androgin]

  vei mai putea iubi!

[instinkt]

Ce mult as vrea sa pot sa cred asta acum... Nu mai stiu ce sa mai fac. Dati-mi sfaturi sa mi-o scot din minte ca altfel innebunesc. O doresc enorm de mult inapoi, dar pe de alta parte ma gandesc ca ar putea face din nou ceea ce a facut si asa ca mai bine incerc sa o uit si sa o iau de la capat cu altcineva... Pls help me, ca simt ca imi pierd mintile efectiv...

[DIANA]

Pentru mine cea mai utila "reteta" in asemenea situatii ( ce, credeati ca nu am trecut prin asa ceva? Doar v-am povestit una din experientele mele!) a fost sa imi propun lucruri menite sa ma implineasca personal si apoi sa ii demonstreze "ticalosului care nu a stiut sa imi pretuiasca dragostea" ca ar fi avut motive bine intemeiate sa ramana langa mine. La un moment dat gandurile de razbunare au disparut. Dar efectul lor s-a simtit si nu intr-un sens rau. Eu, insa, m-am trezit vindecata de suferinta si cu o gramada de lucruri de facut pe lumea asta, asa incat nu am mai avut timp sa ma gandesc la "El". Stiu, e usor sa dai sfaturi cand esti in afara situatiei, insa crede-ma, "ce nu te omoara te face mai puternic" si "fiecare sut in fund inseamna doi pasi inainte!" Ai sa vezi! Daca nu e asa, sunt probleme, ori nu e cazul tau! Sunt convinsa ca ai si forta si inteligenta sa mergi mai departe si sa lasi trecutul acolo unde ii este locul. sa iei doar ce este folositor si placut din el si sa te indrepti spre plaiuri cu mai mult soare si pamant mai fertil in care sa rodeasca samanta ta buna si plina de dragoste. Te iubim!

[RocksyBaby]

Nu prea am ce sa iti zic,insa as vrea sa iti dau un exemplu asemanator cu al tau,si vei trage o concluzie.

 Cunosc o tipa care a fost cu un baiat timp de 6 ani.Au crescut impreuna,ea s-a angajat la 15 ani la o cofetarie la care el era fiul partonului.Cred ca pentru ea,el era totul...imi povestea o data cum prietenul ei stie sa ii faca surprize,cadouri,o face fericita,se simte bine,iubita...era parca vrajita...    Insa un ochi obiectiv ar fi analizat altfel...ei deja nu se mai potriveau...ea era prea inalta pentru el,ea era slaba el grasut,ea era cam saraca,el ft bogat,etc.  Relatia lor rezista pentru ca ei au experimentat impreuna,au crescut impreuna...
   
  Sfarsitul relatiei l-a determinat certurile dese din ultimul timp...ea a inceput sa recunoasca faptul ca au personalitati  diferite si nu se potrivesc... Intr-un final,el a decis ca are nevoie sa-si traiasca viata si in alt mod...sa se distreze...sa experimenteze...

   Sincer,am admirat modul in care ea a reactionat...a reusit pur si simplu sa se autoeduce si sa se controleze...a plans o vreme pt ca nu era invatata sa fie singura...dar dupa ce s-a calmat si a inteles situatia a inceput sa isi faca prieteni noi.Apoi si-a gasit si un iubit,dar nu mai vrea sa isi puna inima la bataie...mi-a zis ca ii pare rau pt timpul pierdut...A invatat sa se distreze si acum pot zice ca e un alt om...
   
   Probabil ti se pare ca povestea asta nu se aseamana cu a ta,insa gandeste-te ca ACESTA NU E SFARSITUL...poate ca e doar inceputul...invata sa te distrezi iar...sa traiesti putin egoist,insa,ii dau dreptate lui frend ... mai intai descarca-te!

    Succes...

[instinkt]

Am incercat. Credeti-ma ca am incercat sa las totul la o parte si imi doresc enorm de mult sa ma trezesc intr-o dimineata si sa fiu un alt om. Sa zic ca din clipa aia, nu trebuie sa mai sufar, ci sa traiesc altfel... Lucrez cu ea in acelasi departament. Eu am adus-o aici. Poate ca daca nu o aduceam sa lucreze aici, nu l-ar fi cunoscut pe nemernicul care mi-a distrus viata... Va dati seama ce greu imi e sa ii vad plecand impreuna de la servici, sau stand impreuna in pauzele pe care le avem...

Mi-e frica de tot ce urmeaza sa fie... mi-e frica de ceea ce va fi... nu vreau sa o iau de la capat cu altcineva, ci vreau sa fie ea cea langa care sa ma trezesc pentru tot restul vietii...

[friend]

''nu vreau sa o iau de la capat cu altcineva, ci vreau sa fie ea cea langa care sa ma trezesc pentru tot restul vietii...''''

Seamana cumva cu: ''... imi imaginez un pic reactia ta: ''Dar nu vreau sa uit! Nu vreau vindecare! O vreau pe ea!'' sau mi se pare doar mie?

Daca nu doar mi se pare, atunci trebuie sa-ti dai seama ca, fie si doar in mica masura, ne pricepem la problema ta. Nu-ti cer sa ne si asculti sfaturile - adica sa treci la treaba! - ci doar atat: crede-ne!

[friend]

Si inca ceva!

"Credeti-ma ca am incercat sa las totul la o parte si imi doresc enorm de mult sa ma trezesc intr-o dimineata si sa fiu un alt om. Sa zic ca din clipa aia, nu trebuie sa mai sufar, ci sa traiesc altfel..."

Daca insinuezi ca doar propunandu-ti sa fi alt om, asta e de ajuns ca sa te si schimbe, atunci... las-o balta! Asa ceva nu exista! Doar ti-am zis: e o chestiune de timp! Timpul rezolva aceasta problema. E adevarat, insa, ca si  tu poti accelera sau intarzia totul. Deznodamantul insa va fi acelasi! Din pacate nu cel pe care ti-l doresti tu cel mai mult. Dar vei trai! Mult si bine! Nu-ti cer decat sa ma crezi!

Si fiindca insisti mult... o sa-ti spun ca am trait asta pe pielea mea! Iata, pe scurt datele problemei:

Tipul relatiei: dragoste mare (cu de toate).
Durata: aprox 2 ani.
Planuri de viitor: casatorie.
Copii din aceasta relatie: Doamne fereste!
Locul evenimentelor: facultate, dar mai mult in camera ei din camin. A noastra, de fapt, pana la urma, si a altor vreo 4-6 "tovarasi de suferinta".(numarul varia, ca, deh!, se mai si cearta lumea).
Locul de munca: aceeasi grupa. Colegi, adica.
Motivul ''problemei'': decizia mea de a merge pe un anumit drum. De fapt, decizia ei de a nu veni cu mine! (incapatanata)
Consecinta1(o luna): sut in fund(ea)(mie), despartire, lacrimi, jale, bocet, lasat mai moale, negociere, nou acord, impacare, incalcarea acordului(ea), sut in fund(mie)(eu!), inima rea, jale, bocet, interventii negociatori (oameni de bine), ea - neclintita! eu - ca ea!, reprosuri(ea)(mie!), reprosuri(eu)(dar tot mie!),  reprosuri negociatori(mie, cui altcuiva!), lacrimi, dor, ganduri negre, ''Sa cedez eu? A suta oara tot eu?''(eu), ramanere pe pozitie, dusuri reci... In plus: pentru mine - cautarea unei camere in camin; pentru ea -  cautarea unui coleg de camera. Eu gasesc primul! Ea a doua, dar destul de repede.
Consecinta2(trei luni): nopti fierbinti(ea), nopti si mai fierbinti(el), nopti albe(eu); intalniri la scoala(zilnic)(toti trei), intalniri la masa(eu)(cu ei doi), intalniri pe scari, in campus, prin camin; pupaturi(n-ai sa vezi!)(poate intre ei), ignorarea mea(ea), priviri manioase(el)(mie)(...deja dormisera impreuna!), privire in pamant, vinovata(eu), fumat(ea)(de cand astepta!), culcat seara impreuna(ei), culcat singur(eu), adormit spre dimineata(toti trei); trei luni la fel(pentru mine)(ei... mai schimbau!)(banuiesc),  sculat soare, senin(ei), sculat bine-merci(eu)(nu pot sa cred!), culcat din nou(eu), trezit fericit(eu)(mai, sa fie!), ei... (dar, deja, cui ii mai pasa!).
Consecinta3(forever): casatorie(ei), a doua tinerete(eu)(doar aveam 21 de ani), prietenii, proiecte, actiune(eu), doi ani nici o relatie(eu), ''hopa, iata o fata interesanta!''(nu pot fi eu!)(e ea), zice ''da!''(ea), eu... intrebasem, casatorie, petrecere, prima noapte(dupa doi ani nu mai dorm singur)(nici nu prea dorm, de fapt), artificii, activitati zilnice, artificii, greturi(ea), adio artificii, suntem trei, depresie postnatala(ea), ''armonie pe trei voci'', bebelus plangacios, nopti albe, adio artificii, bebelusul creste, incepe sa doarma linistit, artificii din nou, tineri si... inconstienti(noi), tot artificii, greturi!, Buf!, sfarsitul lumii, ba nu! iata ca supravietuim, suntem patru, bebelusa e cuminte, doarme, nopti frumoase(pentru toti), bine, recunosc: artificii; tineri dar cu mintea la cap acum(noi), .... samd. Cat despre EI (ceilalti), le doresc numai bine, dar de mult nu ma mai preocupa viata lor. Eu o am acum pe a mea!

Cam asa sta treaba! Daca, cel putin, am reusit sa te fac sa zambesti, e semn de vindecare! Daca nu, nici nu vreau sa ma gandesc ce se-ntampla! O sa-ntorc foaia si o sa-mi propun sa te fac sa... plangi! Dar nu de situatia ta ci de necazurile si tragediile altora. Asta ca sa uiti de tine! Dar asculta sfatul meu: mai bine zambesti acum! Crede-ma!

[instinkt]

Mi-a inflorit un oarecare zambet in coltul gurii, dar nu a avut putere sa razbata...

[Aimee]

friend.....ai talent.Lucrezi cumva pe la vreun ziar?

[Goddess]

Ea isi traieste viata in continuare, de ce nu incerci sa faci si tu acelasi lucru?Lasa trecutul in pace...amintirile sunt ptr a ne face viata fericita atunci cand avem necazuri(ex...in momentele triste sau pur si simplu cand  ne asteapta batranetea, intotdeauna trecutul ne face m fericiti), acum pur si simplu trecutul este sursa suferintei tale.

Ca sa treci peste trebuie in primul rand sa vrei, sa iti doresti cu adevarat sa fii alt om, sa ai parte de o viata fericita, sa fii un om puternic si sa poti fi independent.Tu insa, nu poti renunta la ea nici acum cand apartine altuia.Uit-o.....este greu....dar nu imposibil!....Ia-ti un concediu, pleaca undeva departe de  amintiri(o sa iti fie m ushor ), ascunde suvenirurile pe care le ai de la ea(poze, biletele....), fa-ti noi prieteni si in primul rand fa lucruri care stii ca te  fac fericit.Iesi la un fotbal cu prietenii, la o bere si incearca sa nu te m gandesti la ea.Totul este posibil daca vrei cu adevarat.Nu exista nu pot!

Trebuie  in primul rand sa ai incredere in fortele tale.Nu trebuie sa fii in viata dependent de nimeni  si de nimic.Trebuie sa fim puternici!