prietene, am obosit....

[minerva]

Mă dor destăinuirile
Degetele mele s-au oprit
După D
Aspră dependenţă de D
Dărâmată,
Dăunătoare,
Decapitată,
Decepţionată,
Dezaxată,
Dureroasă.
Nu mă dojenii
Dalbă,
Dăinuire,
Delicateţe,
Desăvârşire,
Dezmierdare,
Duios...
Nimicuri!
Albul în ruină,
Vieţuirea e vatămătoare,
Gingăsia abia ucisă,
Împlinirea înşelată,
Alintul dezechilibrat,
Duiosul... e chiar durerea.
Si asta nu e tot
M-am oprit, dinadins,
După D

[Lorelei]

Cuvintele m-au impins mai departe:
D-ul e prea Dureros.
Si-n sabii ascutite de gand Nou
l-am provocat la duel
in spatele scutului N:
putin Nedumerit,
dar Nebanuit de 'Nalt,
Nebun dupa Nopti Nedormite
- Nelipsit de la Nunti,
Neabatut de Nici un Nor de Ninsori Nerisipite in Neant,
Neatent uneori -
i se iarta - caci este
Neinchipuit de frumos,
Nemaivazut de albastru - oglindire-n zenit! -
Nebanuit de dulce si de aplecat peste sensuri
Neumbrit de Nici o Nelinistita Naiada -
singur, pasul tau (metric) trecand printre Noi
scut este - de N -
impotriva Nimicului insusi.

[cv]

  Domnita draga, dependenta dureroasa de "d" devinde duioasa depinde doar de... decor

[Lorelei]

Nebunia nimicului nu neaga niciodata neantul. Numai noaptea naste nelinisti nostalgice nebunilor neadormiti... 

[cv]

  da da da

[Lorelei]

  Nu Nu Nu