Iubire albastra...

[Lord_Saladin]

Iubire albastra...
      de "piratul Muzafer"
 
Ce trist e acuma fara de tine...
Si e gandul acesta asa de aspru,
Si visul mi-e trist si albastru,
Caci esti departe de mine.

Mi-e sufletul cenusiu si intunecat...
Si doar pustiu si singuratate,
Doar pustiu si ape secate,
Caci te-am iubit si te iubesc cu-adevarat.

Mi-e dor de ochii-ti luminosi...
Caci admir intunericul ce ma-nconjoara,
Si ma lupt cu durerea ce ma omoara,
Mi-e dor de sanii-ti voluptosi.

Mi-e dor de suvita ta castanie...
Caci ma zbat printre paianjenii ce-n juru-mi teasa,
O plasa neagra si lucioasa,
Mi-e dor de privirea-ti stravezie.

Mi-e dor de manuta ta cea fine...
Caci in jurul meu simt numai ghiare,
Ce ma sfasie-n durerile cele mai amare...
Mi-e dor de tine !

Mi-e dor de ale tale blande soapte...
Si ma lupt cu regretele adanci si grele,
Ma lupt cu greselile mele,
Dar atata distanta acum ne desparte...
Caci acum totul s-a sfarsit...
Acum sunt mort si parasit...

[friend]

Iarta-ma, te rog, nu vreau sa stric cu nimic imaginea deosebita creata de aceasta poezie! Desi tu te declari mort ea este chiar foarte vie! Mi-a placut, sincer! In special un vers... nu spun care!

Dar de ce te-ai prezentat ca fiind "piratul Muzafer"? Se vede bine ca nu este asa, acum! Poate, mai demult, prin tinerete! Azi e doar... "disperatul Muzafer"!

Te salut piratereste:

[Lord_Saladin]

 Defapt numele de "Muzafer" l-am luat din cauza unui pirat mediteraneean... m-a fascinat in general pirateria...  partea romantica sa zic .
 Iti multumesc sincer pentru aprecieri !

[cv]

Iubite, scalda-mi trupul
In ape cu flori de camp
Pielea sa-mi miroase a amurg
Pune-mi camasa cu raze de soare
Saruta-mi mana-ncet
Sa pot trece peste vazduhuri
La poarta adu brad verde
Sa ne lase o clipa lumea singuri
Iar tu razi, razi iubite
Si mai stai o zi...doua
Fereastra las-o deschisa
Vina vantul sa-mi mangaie
Pleoapa inchisa si zborul spre cer

[inoni]

apus pe lângă stele...



când primul fulg ce-şi caută topirea
zâmbeşte pe trunchiul bătrânului castan...
când gheaţa plânge-a dor şi doare
îşi ţine glasul şoaptei strâns...
când primul vânt pe orizonturi cade
în somn şi tremur buze ard...
tu înger sorbit din harul nopţii
furat din fantezie şi divin
născut în zori la asfinţit de nori
în uragan de flori prea rare
pe lacrimi de eclipsă moartă
şi în suspin de toamnă veche
cu pleoapele închise în mister
ţi-e drumul rătăcit pe curcubeu
crepusculul te-mbată-n rouă
şi soarele îţi amorţeşte aripi
şi duhul îţi dă sărut angelic...
nu-mi e permis în astă lume
să pot să vreau iubi un inger...