În tremurul fiinţei când persoana iubită se află în faţa ta, în braţele tale!
În agitaţia din suflet, mâini, priviri...când aştepţi să deschidă uşa şi să îi vezi licărirea din priviri!
În emoţia ce o simţi când scoate doar un sunet şi îi auzi vocea!
În privire când ochii ţi se pierd peste tot ce înseamnă fiinţa iubită şi ştii că nu mai vrei să revii înapoi..., ştii că acolo vrei să creşti, să trăieşti, să dansezi, să ţopăi...să exişti...ca să te poţi vedea în fiecare dimineaţă şi să ştii că viaţa merită orice!
În inima care bate ca o nebună când e vorba de persoana ce o iubim!
În...toată fiinţa noastră ce vrea să existe asemeni unei mantale de dragoste şi senin îmbrăţişând fiinţa ce o iubim!
În atât de puţine şi totuşi atât de multe se măsoară iubirea mea!