Multa dreptate ai Doniacris
Dar..ca de...trebuie sa fie si un dar...
Iubirea e perfectiune si fericire prin ea insasi...este suficienta si intradevar nu cere nimic in schimb....sentimentul in sine nu cere...dar cere ratiunea...daca iubim nu o sa simntim ca vrem ceva inapoi ci o sa gandim asta.
Din pacate nu putem iubi la nesfarsit fara sa rationam si nici nu putem trai doar cu ratiune...si tot din pacate...de cele mai multe ori sentimentele si ratiunea nu prea se impaca...este o lupta continua...
Iubind daruim si ne "hranim" din placerea celuilalt...cat de profund si minunat este sentimentul ce il traiesti privind persoana iubita multumindu-ti printr-un zambet si o privire calda... dar dupa o perioada intra in joc ratiunea si iti sopteste carcotas ca cel de langa tine nu face destul, nu ofera la fel de mult, ca poate celalalt nu te iubeste la fel de mult, ca e necerasa reciprocitatea etc etc... si atunci incepe lupta apriga a sentimentelor cu ratiunea...cine castiga depinde de foarte multe variabile si cred ca cea mai importanta este...persoana iubita...
Deci...parerea mea este ca..iubirea ofera iar ratiunea cere...