Totul despre Iubire
Romanian discussion room => Totul despre iubire => Subiect creat de: Lord_Saladin din 04 Octombrie, 2004, 05:40:35 p.m.
-
Care e cea mai mare durere din dragoste ?
Dupa parerea mea, iubirea neimpartasita e cea mai dureroasa experienta, caci de aici, indirect, vin si celelalte suferinte.
As vrea sa mai aud si alte pareri.
-
Sunt de aceeasi parere, ca iubirea neimpartasita e cea mai mare durere, - un caz inclus ar fi- sa iubesti dar sa nu ti se impartaseasca iubirea, dar cu toate acestea sa alegi totusi sa stai langa acea persoana stiind in sufletul tau, ca nu te potrivesti, dar de dragul acelei persoana, ca sa nu o ranesti cu o despartire, stiind ca te iubeste atat de mult incat si-ar da si viata pt. tine, alegi sa-i stai alaturi.Ar mai fi si situatia in care alegi sa stai langa acea persoana doar de teama de a nu fi iar singur( a), si te consolezi la gandul ca intr-o zi il vei iubi. Dragoste din mila sau 'dragoste " jerfitoare.
-
Dragostea jertfitoare nu m-i se pare chiar un caz asa de nefericit... pentru ca daca de ex, un om bun la suflet, ar avea o femeie care il iubeste foarte, foarte mult, aceea femeie va face tot posibilul sa se "plieze" si sa devina idealul acelui om.
-
In orice caz, poate fi si moartea persoanei iubite sau tradarea! Pierderea celei pe care o iubesti e ceea ce cred ca doare. Probabil indiferent de situatie. Mai e de discutat. Se poate ca tradarea sa te omoare! Nu stiu exact. Depinde cat ai iubit-o de mult.
-
Dureros ar fi despartirea dintre doua persoane care se iubesc dar datorita unor factori care-si fac aparitia,care constrang relatia, trebuie aleasa despartirea.
Mi se pare un caz nefercit, pentru ca acum nu m sufera o persoana ci in acest joc al suferintei sunt incluse doua inimi.
Sa iti vezi persoana iubita, sa iti doresti f mult sa ii fi alaturi si sa nu poti,si nu pentru ca nu te iubeste ci pentru ca pur si simplu.."NU SE POATE"
E trist....foarte TRIST.... :-\
-
toti aveti dreptate,dar eu cred cel mai dureros este atunci knd amandoi se iubesc dar trebuie sa renunte pt altceva sau altcineva!!!!st multe persoane kre renunta la jumatatea lor doar pt k cineva drag lor sufera din cauza asta!!!iar lucrul asta e chiar trist!!!n-ar trebui sa se mai intample!!!!
-
Muzafer, sa stii ca aici ai aflat deja raspunsul. Ultimele doua replici ti-o spun clar iar eu am spus-o ca o varianta. De dimineata m-am trezit insa convins ca stiu adevarul. Iubirea imposibila, interzisa, si astfel pierduta, este cea care te doare cel mai mult. Sunt situatii care uneori nu pot fi depasite, care nu mai tin cont de noi, cand lucruri tari ca si moartea despart sufletele care se iubesc.
Nu, nu iubirea neampartasita, nu cea care ramane fara un raspuns, fara o reactie, si nici macar cea care tradeaza, nu aduna atata durere! Daca te-a parasit inseamna ca nici nu te-a iubit cu adevarat. Daca te iubea se intorcea pana acum! Si atunci de ce sa o regreti atat? De ce sa plangi dupa ea cand nu-ti oferea nimic? Nu merita! Daca te-a urat, cu atat mai mult se bucura acum afland ca suferi. Gandeste-te bine!
Pe cand despartirea de cea care te iubeste, care te-a facut fericit, care ti-a oferit iubirea, in ciuda slabiciunilor tale, si cate nu mai pot fi adaugate, pierderea ei deci, te va face sa o plangi toata viata, intr-adevar. O iubire mare pentru amandoi dar imposibila, asta e cea care doare infinit mai mult decat tot ce cunosti pana acum.
Nu stiu cat de intalnite sunt asemenea cazuri in viata, de obicei marile iubiri biruiesc piedicile, dar sunt si situatii cand iubirea nu mai este ascultata fiindca de fapt nici nu este intrebata. Moartea intr-un accident sau in orice alt mod, un sistem contrar, restrictiv si represiv, niste parinti abuzivi si asa mai departe, iata cateva exemple despre situatiile pe care le poti intalni.
Tu o plangi pe cea indiferenta dar eu as plange-o pe cea care atat de mult m-a iubit!
-
Adevar graiesti, friend.
-
:D Pentru raspusul asta ti-as mai fi dat un "plus" dar nu ma lasa site-ul mai rapid de o ora! :) Ce raspuns fain ai dat, totusi... Nu iti inchipui cat mi-a placut! :D Hai sa mai si zambim chiar daca vorbim de durere...
-
Dau eu un vot de incredere pentru voi doi (friend & Muzafer). Nu imi este la indemana sa vorbesc despre subiectul asta dar sigur este adevarat ca nu iubirea neimpartasita ci cu totul alta este cea care doare.
M-am bucurat sa citesc aceste ultime postari chiar daca adevarul lor cuprinde multa durere :)
-
Pentru mine cel mai dureros a fost cand tipa pe care o iubeam inca dupa juma de an dupa ce se despartise de mine a plecat la munte cu noul ei iubit, si au stat singuri in weekend la cabana.
Faptul ca ii daruia lui acea senzualitate, acea tandrete si feminitate, continerea si pur si simplu.. pe ea, si eu imi doream astea.. in noaptea aia am innebunit.
Dar.. cum se zice ;D cine nu moare, nu stie sa traiasca.
Acum mi-e clar ca nu iubirea produce suferinta, ci dependenta. Eu nu iubeam, ci doar aveam nevoie critica de ea.
Si Iisus zice "Dumnezeu este Iubire". Cum poate Dumnezeu sa produca suferinta ? Nu poate... Omul insa poate.. el are nevoi, si daca se lasa prada lor fara sa si le inteleagea.. atunci sufera. Asta am facut si eu, si toti cei care au patit-o.
Ce m-a "trezit" din somnolenta asta a suferintei (da, este doar o somnolenta, pare foarte reala, caci omul se identifica cu propria suferinta) au fost lecturi ale misticilor orientali, din care prima data am inteles ce inseamna aceea iubire, iubirea adevarata, si nu iluzia (maya) in care stateam eu. Si incet incet..... totul a venit de la sine.
Si intelegerea, si profunzimea, si acceptarea, si detasarea..
-
Deci, Viulian, nu mai exista suferinta in dragoste? Nu exista durere? Intotdeauna reusesti sa te detasezi la "comanda"? Nimic nu te poate impresiona? Nu exista vulnerabilitate in cazul unei eventuale dezamagiri? Practic, ce simti tu, experienta ta, nu doar ceva ce tinzi sa atingi!
PS: Am o curiozitate ciudata: tu plangi vreodata? Nu te supara, chiar am fost impins sa pun intrebarile astea. Spune-i curiozitate. Cu prietenie...
-
Ceea ce simt eu acum este identic cu ce a simtit viulian... Citez: "...Faptul ca ii daruia lui acea senzualitate, acea tandrete si feminitate, continerea si pur si simplu.. pe ea, si eu imi doream astea.. in noaptea aia am innebunit..."
Eu innebunesc cand stiu ca in fiecare zi i se daruie lui asa cum numai mie stia sa mi se daruie. Cand stiu ca altcineva se joaca in parul ei roscat, moale... Cand stiu ca trupul ei dumnezeiesc si pur, a fost atins si de altcineva... Innebunesc pur si simplu... Peste 2 zile (pe 7 oct) se fac 2 luni de cand nu mai este langa mine. Poate mi-e greu si din cauza acelei obisnuinte de care zicea viulian... Nu stiu. Sincer, nu stiu...
-
friend, multumesc pentru ocazia de a putea exprima si lamuri unele lucruri :) (scuze ca voi vorbi la persoana a doua singular, dar e cel mai usor pentru mine sa vb. asa, si deci o voi face pentru fluidizarea exprimarii mele, si NU pentru ca m-as referi la tine)
1. "nu mai exista suferinta in dragoste?"
Din punctul meu de vedere, suferinta vine numai daca ai asteptari. De fapt, daca privesti cu atentie in tine, ai sa vezi ca nu exista nici trecut nici viitor, ci doar prezentul. Trecutul si viitorul sunt de fapt alimentate de dorintele/asteptarile/dezamagirile tale... daca toate astea n-ar fi, tu nu ai exista _decat_ acum.
Asa ca dezamagiri exista, dorinte am in continuare.. le las sa-mi vina, si nu le inhib/reprim. Caut sa le inteleg.. si nu le pot intelege decat trecand prin ele. Fac ce simt, si aflu despre mine.. Insa dezamagiri si nu suferinta. Diferenta fiind ca suferinta inseamna ca nu prea ai controlul asupra ce se intampla, iar dezamagirea ca ai controlul si poti face fata OK situatiei.
2. "Nu exista durere?"
Nu, durere, fara sa-i cunosc cauza, nu mai exista. Daca stii cauza, durerea scade la limita suportabilului... deci o putem numi in continuare "jena" sau "stress", dar nu durere difuza, necunoscuta, si necontrolabila.
Si cand zic de cauza, NU ma refer cauze externe (adica la ceva de genul "ma doare din cauza ei").
Nu, te doare din cauza nevoii TALE de ea.. nu din cauza EI. Daca nevoia ta n-ar fi atat de intensa, tipa ar putea face ce vrea, fara sa te afecteze.
Deci e clar ca e o cauza in tine, o cauza e adevarat alimentata de lipsa persoanei, dar _radacina_ cauzei e in tine.. aceea trebuie gasita si inteleasa. Multe radacini am gasit in mine, mai sunt insa si altele. Dar le voi gasi si pe alea.
3. "Intotdeauna reusesti sa te detasezi la "comanda"? ". Cateodata nu atat de usor, dar da. La un moment dat imi dau seama ca ma identific cu propria mea tristete, si atunci imi dau seama ca sunt ceva mai mult decat tristetea. Tristetea e o chestie de moment, n-o gonesc, o las sa stea.. daca ma plictisiesc de ea o alung.
4. "Nimic nu te poate impresiona?" . Pai nu devin de piatra, ca sa fac fata tristetii, sau bucuriei. Nu.. sunt doar eu. Cum imi vine atunci. Deci putem spune ca TOTUL ma impresioneaza. Un batran, o frunza, o nuanta, o floare, o melodie, un peisaj... Daca imi vine sa tip de bucurie, chiar tip, daca imi vine sa plang de tristete, chiar plang.. Cateodata mai sunt prins cu treaba, chestii legate de minte si de intelect, de rational si logic, atunci sunt cam inert. Dar pentru ca energia se duce la creier si nu la inima :)
5. "Nu exista vulnerabilitate in cazul unei eventuale dezamagiri?"
Depinde cat de prins esti in iluzie.
Daca pici din pom, esti vulnerabil.. dar vina totusi a cui e ? A crengii ca s-a rupt, sau ... a ta ? Pana la urma a ta e oricum te-ai uita.
(ce cautai acolo? De ce nu te-ai prins ce se va intampla ? unde erai cu mintea ? aaa, visai ? apai atunci!!!)
Daca tu nu ai grija de fericirea si bunastarea ta, cine sa aiba? Altii ? Pai de ce sa fie altii responsabilizati de bunastarea ta afectiva ? Ce, ei te-au facut ? Sau ei sunt numiti de autoritatea suprema sa bibileasca la tine ?
Ce mai suntem de 1 an sa fim dependenti de laptele si afectiunea mamei ?
Imi pot obtine singur ce am nevoie sau cauta pana cand sunt cu adevarat satisfacut.
(repet, astea le vad doar acum, dupa ce si eu am suferit foarte mult. dar am inteles ca numai eu pot lasa pe altii sa ma faca sa sufer. Fara "complotul" meu, ei sunt complet neputinciosi).
Vulnerabil nu mai sunt decat in masura in care incep sa visez si sa incetez sa mai fiu lucid. Lucid nu in sensul de rational, ci in sensul de fin cuplat cu realitatea, lucid in sensul de martor dar si complice a ceea ce se intampla. Se mai intampla, lucrarea nu e terminata ::) dar la un moment dat intra punctul 3) si se termina cu vulnerabilitatea.
Deci da.. plang cu hohote si rad cu hohote.. traiesc!
(calea mea a fost, este, si va fi inca o vreme psihanaliza cuplata cu lecturile misticilor orientali.. apoi de unul singur).
Imi amintesc cu placere un pasaj citit odata: "singura cale este catre centrul fiintei tale. unde nu vei gasi pe nimeni, ci doar liniste si pace".
-
Cea mai mare durere, iubitule, e sa fii aici, langa mine si mie sa-mi fie pentru totdeauna interzis sa te ating, sa-ti spun ce mult insemni pentru mine, sa-ti marturisesc ce putere nebanuita ai asupra existentei mele.. Numai tu mi-ai putea aduce din nou viata la mine... M-a parasit inima, cand tu ai plecat de aici, de langa mine....
-
Tu o plangi pe cea indiferenta dar eu as plange-o pe cea care atat de mult m-a iubit!
Ce dureros e sa plangi dupa o persoana ce te-a iubit si nu te mai iubeste din propria-ti vina ... cred ca asta e una dintre marile suferinte. Am trait-o, o traiesc in continuare si sper sa se termine pana nu e prea tarziu, caci traiesc in trecut, nu stiu ce e nou.
-
Salutare sunt nou pe aici ...
Cea mai mare durere ... depinde de fiecare cum o resimte .. pentru fiecare om durerea cea mai mare e sa ....(am vazut multe opinii pe aici).
Pentru mine cea mai mare durere e sa stai o perioada foarte lunga de timp cu o persona, careia sa-i zici ca ii esti doar amic, de frica sa nu o pierzi, dar pe masura ce trece timpul sa ajungi sa o iubesti, sa nu mai vezi viata fara ea, sa respiri sa traiesti pentru ea. Sa ii arati in toate felurile ca este totul pentru tine, sa ajungi in momentul in care sa simti ca nu mai poti sa-i mai ascunzi dragostea pe care o ai fata de ea, sa te duci la ea cu ochii in lacrimi sa ii spui ca este totul pentru tine, iar ea sa se uite la tine nepasatoare sa-ti intoarca spatele si sa plece spunandu-ti sa nu te mai uiti inapoi .
In fine povestea e mult mai lunga dar ideea e foarte bine conturata mai sus .
Pentru mine asta e cea mai mare durere .. sa traiesti pentru cineva care sta cu tine zi de zi si apoi la prima petrecere se duce la un individ pe care il vede mai simpatic si sa se sarute cu el .. iar tu ramai cu ochii in soare cu gandul ca poate "nu te-a meritat" sau cu clasica expresie " ASTA E"........
-
clasica expresie "ASTA E"....
E ciudat k toata lumea repeta ASTA E,knd defapt in ei fierb de nervii,de durere k au fost parasiti,lasati balta......ma rog depinde la fiekre.Dar de ce ASTA E :-\?chiar putem acoperi o durere cu 2cuvinte?cred k suntem prea lasi s-o spunem cu voce tare:DOARE!-in loc de....ASTA E!Si knd stai sa te gandesti k dupa un timp tot mai sangereaza rana iar tu spui doar asta e........
-
Pai ce poti sa faci daca nu ai nici o idee ce sa faci ?
Toata lumea simte durerea, dar se consoleaza cu cele 2 cuvinte... In araba e un singur cuvant pentru asta! Maktub. E ceva asemanator, dar cu conotatii spirituale.. ceva de genul "asa sta scris..".
Daca s-a intamplat, e bine ca s-a intamplat.. Dar binele nu-l vezi acum, cand vezi doar durerea. Binele il vei descoperi mai incolo, candva. Cam asta inseamna maktub cu "asa sta scris.".
Deci "Asta e.." implica aceasta acceptare a durerii, e un exercitiu.. caci doar nu te poti revolta etern. Nu ? Eu asa vad..
-
Salut AlexN. Bun venit pe forumul nostru! Sper totusi ca durerea de care amintesti sa fie de domeniul trecutului. ;) Daca nu, atunci trag nadejde ca macar compania noastra sa te faca sa treci mai usor peste ea.
Cat despre ce spui tu, helpless, "asta e!" e primul pas pe care il poti face in vindecare si anume: acceptarea situatiei. Fara asta nu avem decat sa ne chinuim in continuare, prelungind agonia, consumandu-ne de orice vlaga, amarandu-ne viata si emanand deprimare. Nimic din toate astea nu ajuta, chiar daca in prima faza o descarcare a nervilor ar putea fi binevenita. Dar mai apoi, tot la acceptare trebuie sa ajungi, iar cand ai sa poti spune "asta e!" inseamna ca esti in sfarsit pe drumul cel bun.
Si la fel de adevarat e ceea ce spune si Iulian. Nu e de vazut mereu doar latura dureroasa a situatiei ci e de acceptat ca totul poate fi si spre binele nostru.
-
Ce poate sa fie mai trist decat sa fii parasit de iubita.... sa fii calcat in picioare de prieteni intocmai ca o piatra de pe drum... uitat si dispretuit de cei in care te increzi....
Durere mai mare decat instrainarea... nu cred sa existe.
-
De obicei cand ajungi sa iubesti pe cineva care nu iti impartaseste iubirea, ajungi fara sa vrei in speranta ca o sa vada dragostea pe care o ai pentru ea, sa iti ignori prieteni sa ii uiti , si normal, ca si ei te vor uita pe tine. Ajungi sa te plafonezi sa te gandesti ca esti un nimeni, ca nu insemni nimic pentru nimeni ca nu esti de folos nimanui ajungi sa traiesti pentru acea fiinta pe care o consideri a fi totul pentru tine. Si astea numai ca persoana iubita nu iti vrea dragostea. "Daca ea pe care o iubesc atat de mult nu o intereseaza persoana mea, cum sa-i intereseze pe alti de mine"
Vis-a-vis de perioada care a trecut de la mare despartire, aceasta se poate numara in zile. Dar ce este cel mai curios, cand simti ca totul este pierdut, inca mai nutresti o speranta ca va fi bine, dar atunci cand tu esti cu ochii in lacrimi, si ea iti spune sec " plec" si iti inchide usa la masina, plecand fara nici un fel de regret .. ce mai poti sa faci .. rationalul invinge in momentul acela, orice speranta se spulbera nu mai exista nimic decat tu, care tragi linie si socotesti .. iti va da pe minus calculul, si te vei gandi daca a meritat atata timp pierdut, pentru ce... oare merita cineva atata sacrificiu .. sa traiesti pentru ea si apoi sa plece doar spunandu-ti un sec PA....
Omul este o fiinta ciudata care accepta cu greu anumite lucruri pe care constient le stie dar nu vrea nici in ruptul capului sa le constientizeze decat atunci cand vede ca nu mai exista cale de intoarcere.. pana atunci se agata de orice mic detaliu pe care il transforma intr-o nou speranta ....
Ciudata mai e iubirea asta mai ales ca nu alege, si mai ales ca invinge ratiunea
-
Cat despre expresia "ASTA e" cred ca nu am reusit sa ma fac inteles.. eu nu ma refeream la faptul ca o spui tu in timpul agoniei ca pe o resemnare .. e ceva normal... ma refeream la expresie atunci cand tu iti pui sufletul pe tava in fata cuiva cand ii spui toate durerile tale, cand ii spui cat de mult tii la ea cat de mult inseamna pentru tine, iar ea iti raspunde "asta e"
Atunci devine aceasta expresie hidoasa si incepe sa-ti lase un gust amar in gura si tu simti nevoia sa schimbi situatia, pentru ca iubesti, si nu esti capabil sa accepti acesta " ASTA E", si de aici pana la sfarsitul inevitabil nu mai e decat un singur pas..
-
Iuliaaaaan, iar am dat-o in bara amandoi! ;D De data asta cu explicatiile noastre inteligente despre "asta e!".
Mai si ce madru ma simtisem dupa aia... ;D
-
Que ? Unde, cum ? Stai sa citesc.. ca si mie mi-a placut explicatia noastra :)
Aaaa.. pai noi am explicat lui "helpless" - gata, ne-am scos!
Mda, si sub lumina facuta de noile lamuriri, expresia "asta e!" capata subit o conotatie cinica... :(
Faina limba romana, nu ? Nu ca persoanele lipsite de si de cea mai mica dovada de bun simt fata de suferinta celalalt caruia ii arunca un economic "asta e!".
-
;D... sper ca nu v-am distrus din temelii explicatiile voastre .. amuzant .. ;D
-
8) Ooooo, fii linistit, la noi si barele se puncteaza! De fapt e mai greu s-o dai in bara decat sa dai un gol! 8)
Si cam la bara am jucat azi toata ziua! Mama, o gramada de puncte am adunat! ;D
-
E bine de stiut ca exista un loc unde este mai greu sa o dai in bara decat sa dai un gol... asta imi mai ridica moralul pe seara asta ;D
-
cel mai dureros in dragoste este sa vezi suferind persoana pe care o iubeshti...
-
atunci cand exista dragoste si unu sufera ,celalalt sufera mai mult pentru jumatatea lui
-
exact ceea ce spuneam...shi ajungi la ideea...hai sa fie amandoi fericitzi shi astfel nu mai exista pb...nu? de-ar fi atat de simplu...
-
ohh da...
-
cind pierzi pe cineva pe care iubesti cu toate inima si stii ca nici odata nu il vei avea inapoi in viata ta.. cind il vezi ca el iubeste pe altcineva si tu tiai da viata pentru aceasta persoana :'(
-
Da... ti-ai da viata pentru acea persoana si te doare cand vezi ca iubeste pe altcineva.Cum zicea viulian , ca daca l-ai iubi cum o fac maiestrii , in loc sa suferi ai fi fericit/a pentru el ca e iubit de altcineva , ca ii merge bine... cu toate ca noi ca oameni(poate europeni) am fost crescuti , educati in alta maniera... cum vedem la parinti a iubi inseamna reciprocitate, inseamna fidelitate... , tu suferi din acea idee ca nu iti mai apartine ca incalca acele legi ... daca ai reusi sa spargi aceasta bariera ai fi cu adevarat libera si nu ai mai suferi , daca ai gandi ff material nu ai mai avea probleme , sau ma insel?
-
Dupa parerea mea iubirea neimpartasita nu e nimic pe langa o iubire care nu se poate realiza, adica cand ce-i doi se iubesc dar nu pot fi impreuna, de ce? datorita prietenilor, parintilor, sau stiu eu, uneori conditiilor sociale, ceea ce cred ca e cumplit, pt. ca daca e iubire nu tine cont, de bani, de casa si asa mai departe, daca e iubirea adevarata si nu poate fi realizata, e cumplit, e cumplit, pt. ca toata viata vei spera la pers. aceeia, care ai iubit-o si o iubesti, niciodata nu vei putea fi cu adevarat fericit(a). Daca vei avea pe altcineva, va fi greu pt. ca niciodata nu-l vei putea iubi asa cum ai iubit....si poate mai iubesti, si vei suferi si u si cel cu care stai si cel pe care-l iubesti. Uneori stau si ma gandesc ce voi face eu? Nu doresc nimanui sa fie ca mine, adica sa fie intr-un loc, departe de pers. iubita si sa nu stii cand il vei mai vedea, nu stii ce se va intampla. Cateodata simt ca innebunesc cand ma gandesc ca nici macar nu-l pot atinge :'(
-
De departe cred ca cel mai dureros lucru in dragoste este "aruncarea margaritarelor la porci"; adica sa realizezi ca, la un moment dat, cele mai frumoase sentimente (vise , sperante etc) ale tale nu mai valoreaza 2 bani in ochii celui iubit. Cred ca cel mai tare ne este lovit ego-ul inconstient (tradarea este cel mai bun exemplu); deziluzia asupra propriei identitati ce capatase o oarecare autoritate morala prin girul dat de aprecierea, prietenia, iubirea partenerului (tradatorului). Ar mai fi de discutat pe tema asta-egoismul in dragoste.
-
Oh! Am incercat si eu sa discut :)
Toti numesc iubire de fapt starea de depentenda si aceasta iluzie a lui NOI, care atunci cand se spulbera, apare suferinta..
Din pacate, cine nu intelege acest adevar.. e condamnat sa sufere si sa repete aceiasi poveste, over and over, si sa se salveze de la depresie amagindu-se cu speranta ca poate va fi mai bine.
Si sunt destui care nu-l inteleg, dar au foarte mare noroc si iluzia lui NOI merge mai departe.. din cand in cand intrevad realitatea dependentei (cand poate sunt amenintati de ceva anume si se panicheaza la ideea de despartirii) si apoi iar au noroc si lucrurile intra in normal..
Parerea mea este ca nu exista durere din dragoste.. ci doar din egoism.
-
.Parerea mea este ca nu exista durere din dragoste.. ci doar din egoism
As indrazni/propune: Nu exista dragoste.. ci DOAR egoism! (pentru foarte, foarte multi indivizi)
Adevarata dragoste e o floare de colt; frumoasa si discreta-ea nu poate provoca durere-NICIODATA.
Cat priveste formele de dependenta in iubire; ele sunt atat de variate si pervertite incat este foarte greu sa distingi intre ele "the real thing". Si asa cum spuneai.. unii au foarte mare noroc..
-
Care-i cea mai mare durere legata de dragoste? ...hmm~!
Acum realizez cate intrebari aici si cat de putine raspunsuri gasesc la mine ... dar pot incerca si eu :D
DUREREA... cred ca se poate intampla si atunci cand nu-i mai recunoastem pe cei care ne iubesc si visam la cei care ne-au dat uitarii...
Nu intotdeauna in viata gandim cand facem sau spunem ceva.Pentru ca uneori se intampla pur si simplu si nu putem controla ceea ce este,cum ar spune unii,predestinat...
E dureros cand dragostea nu mai are nici vise macar ... nu mai are nimic care s-o fericeasca... atunci cand fi-va prea tarziu pentru amandoi... cand vor renunta la legaminte si promisiuni... cand nu mai stii unde la-i pierdut sau daca ti-a apartinut vreodata! Cand nu mai stii nimic! Asta e gandul care te poate ucide in fiecare secunda!
Ma intreb de ce doare atat de tare, de fiecare data cand pierdem pe cineva drag? De ce nu reusim sa dezvoltam o oarecare imunitate?! Da, asta ar fi chiar trist...Dupa o despartire anumite strazi, locuri, chiar si ore, sunt interzise. Orasul pentru tine devine un camp de lupta parasit, plin de mine emotionale. Si tu trebuie sa ai grija pe unde calci, altfel esti facut farame...
Ma voi opri acum ...reamintindu-mi cateva replici citite undeva___ "Traieste astfel incat sa nu faci pe nimeni sa sufere, iar daca nu poti dobandi FERICIREA decat intristand inima cuiva atunci mai bine renunta la fericire."
-
eu cred ca sunt multe dureri legate de dragoste si fiecare persoana le percepe in felul sau.o problema care mi-e mi s-ar parea de nerezolvat,o problema care m-ar face sa nu mai rezist pentru altcineva ar putea fi doar o banala intamplare.cand iubesti orice lucru minor ne face sa suferim,nu neaparat foarte mult.de exemplu putem suferi intr-o zi si pentru simplu fapt ca iubita sau iubitul nu ne-a oferit atentia dupa care noi am tanjit.si sunt extrem de multe astfel de exemple.eu cred ca aceste lucruri se-ntampla deoarece atunci cand iubim si ne se ofera dragoste,vrem din ce in ce mai mult,niciodata nu ne saturam cu ce ne poate oferi iubirea.am citit undeva o fraza :"cel mai dureros lucru este sa nu mai insemni nimic acolo unde candva erai totul."mi se pare mult prea adevarata aceasta fraza.sa privesti in ochii lui,ochii care candva te admirau,iti straluceau,erai lumina lor;iar acum dupa ceva timp sa gasesti acei ochi mai goi ca niciodata.intradevar indiferenta doare cel mai tare,mai ales atunci cand stii ca defapt aceea persoana te-a iubit candva si erai totul pentru ea.adunand totul am ajuns la concluzia ca singuratatea doare foarte tare,mult prea tare
-
"Atunci am descoperit ce este dragostea. Atunci când vezi omul cu care vrei să fii împreună râzând fericit că a scăpat de tine." (John Fowles)
Cred că, până la urmă, dragostea în sine înseamnă durere. Nu degeaba se spune că puţini sunt cei ce îndrăznesc în viaţă să iubească cu adevărat, pt că tuturor celorlalţi le e prea teamă de suferinţă... Eu am cunoscut o astfel de durere ca cea descrisă mai sus... Şi cu adevărat, asta mi se pare cea mai dură şi mai cinică situaţie: să îl vezi zi de zi pe cel pe care îl iubeşti şi despre care îţi închipuiai odinioară că te iubeşte cum se bucură de viaţă în continuare fără tine, de parcă nimic nu s-ar fi întâmplat, de parcă nu te-ar fi întâlnit niciodată, în vreme ce tu te perpeleşti şi te topeşti văzând cu ochii de dorul de fiinţa lui... :(
-
Cea mai mare durere in dragoste este ca in cel mai "neasteptat" moment Dumnezeu hotoreste ca persoana care te iubeste cu intreaga fiinta si pe care o iubesti la fel trebuie sa devina inger....azi esti langa el ...maine esti singura si ramai o viata cu o intrebare in minte:de ce tocmai pe el?, de ce?
-
Sa trebuiasca sa pleci atunci cand vrei sa ramai.