friend, multumesc pentru ocazia de a putea exprima si lamuri unele lucruri

(scuze ca voi vorbi la persoana a doua singular, dar e cel mai usor pentru mine sa vb. asa, si deci o voi face pentru fluidizarea exprimarii mele, si NU pentru ca m-as referi la tine)
1. "nu mai exista suferinta in dragoste?"
Din punctul meu de vedere, suferinta vine numai daca ai asteptari. De fapt, daca privesti cu atentie in tine, ai sa vezi ca nu exista nici trecut nici viitor, ci doar prezentul. Trecutul si viitorul sunt de fapt alimentate de dorintele/asteptarile/dezamagirile tale... daca toate astea n-ar fi, tu nu ai exista _decat_ acum.
Asa ca dezamagiri exista, dorinte am in continuare.. le las sa-mi vina, si nu le inhib/reprim. Caut sa le inteleg.. si nu le pot intelege decat trecand prin ele. Fac ce simt, si aflu despre mine.. Insa dezamagiri si nu suferinta. Diferenta fiind ca suferinta inseamna ca nu prea ai controlul asupra ce se intampla, iar dezamagirea ca ai controlul si poti face fata OK situatiei.
2. "Nu exista durere?"
Nu, durere, fara sa-i cunosc cauza, nu mai exista. Daca stii cauza, durerea scade la limita suportabilului... deci o putem numi in continuare "jena" sau "stress", dar nu durere difuza, necunoscuta, si necontrolabila.
Si cand zic de cauza, NU ma refer cauze externe (adica la ceva de genul "ma doare din cauza ei").
Nu, te doare din cauza nevoii TALE de ea.. nu din cauza EI. Daca nevoia ta n-ar fi atat de intensa, tipa ar putea face ce vrea, fara sa te afecteze.
Deci e clar ca e o cauza in tine, o cauza e adevarat alimentata de lipsa persoanei, dar _radacina_ cauzei e in tine.. aceea trebuie gasita si inteleasa. Multe radacini am gasit in mine, mai sunt insa si altele. Dar le voi gasi si pe alea.
3. "Intotdeauna reusesti sa te detasezi la "comanda"? ". Cateodata nu atat de usor, dar da. La un moment dat imi dau seama ca ma identific cu propria mea tristete, si atunci imi dau seama ca sunt ceva mai mult decat tristetea. Tristetea e o chestie de moment, n-o gonesc, o las sa stea.. daca ma plictisiesc de ea o alung.
4. "Nimic nu te poate impresiona?" . Pai nu devin de piatra, ca sa fac fata tristetii, sau bucuriei. Nu.. sunt doar eu. Cum imi vine atunci. Deci putem spune ca TOTUL ma impresioneaza. Un batran, o frunza, o nuanta, o floare, o melodie, un peisaj... Daca imi vine sa tip de bucurie, chiar tip, daca imi vine sa plang de tristete, chiar plang.. Cateodata mai sunt prins cu treaba, chestii legate de minte si de intelect, de rational si logic, atunci sunt cam inert. Dar pentru ca energia se duce la creier si nu la inima

5. "Nu exista vulnerabilitate in cazul unei eventuale dezamagiri?"
Depinde cat de prins esti in iluzie.
Daca pici din pom, esti vulnerabil.. dar vina totusi a cui e ? A crengii ca s-a rupt, sau ... a ta ? Pana la urma a ta e oricum te-ai uita.
(ce cautai acolo? De ce nu te-ai prins ce se va intampla ? unde erai cu mintea ? aaa, visai ? apai atunci!!!)
Daca tu nu ai grija de fericirea si bunastarea ta, cine sa aiba? Altii ? Pai de ce sa fie altii responsabilizati de bunastarea ta afectiva ? Ce, ei te-au facut ? Sau ei sunt numiti de autoritatea suprema sa bibileasca la tine ?
Ce mai suntem de 1 an sa fim dependenti de laptele si afectiunea mamei ?
Imi pot obtine singur ce am nevoie sau cauta pana cand sunt cu adevarat satisfacut.
(repet, astea le vad doar acum, dupa ce si eu am suferit foarte mult. dar am inteles ca numai eu pot lasa pe altii sa ma faca sa sufer. Fara "complotul" meu, ei sunt complet neputinciosi).
Vulnerabil nu mai sunt decat in masura in care incep sa visez si sa incetez sa mai fiu lucid. Lucid nu in sensul de rational, ci in sensul de fin cuplat cu realitatea, lucid in sensul de martor dar si complice a ceea ce se intampla. Se mai intampla, lucrarea nu e terminata

dar la un moment dat intra punctul 3) si se termina cu vulnerabilitatea.
Deci da.. plang cu hohote si rad cu hohote.. traiesc!
(calea mea a fost, este, si va fi inca o vreme psihanaliza cuplata cu lecturile misticilor orientali.. apoi de unul singur).
Imi amintesc cu placere un pasaj citit odata: "singura cale este catre centrul fiintei tale. unde nu vei gasi pe nimeni, ci doar liniste si pace".