Care-i cea mai mare durere legata de dragoste?

[Lord_Saladin]

 Care e cea mai mare durere din dragoste ?
 Dupa parerea mea, iubirea neimpartasita e cea mai dureroasa experienta, caci de aici, indirect, vin si celelalte suferinte.
 As vrea sa mai aud si alte pareri.
 

[dina]

Sunt de aceeasi parere, ca iubirea neimpartasita e cea mai mare durere, - un caz inclus ar fi- sa iubesti dar sa nu ti se impartaseasca iubirea, dar cu toate acestea sa alegi totusi sa stai langa acea persoana stiind in sufletul tau, ca nu te potrivesti, dar de dragul acelei persoana, ca sa nu o  ranesti cu o despartire, stiind ca te iubeste atat de mult incat si-ar da si viata pt. tine, alegi sa-i stai alaturi.Ar mai fi si situatia in care alegi sa stai langa acea persoana doar de teama de a nu fi iar singur( a), si te consolezi la gandul ca intr-o zi il vei iubi. Dragoste din mila sau 'dragoste " jerfitoare.

[Lord_Saladin]

 Dragostea jertfitoare nu m-i se pare chiar un caz asa de nefericit... pentru ca daca de ex, un om bun la suflet, ar avea o femeie care il iubeste foarte, foarte mult, aceea femeie va face tot posibilul sa se "plieze" si sa devina idealul acelui om.
 

[friend]

In orice caz, poate fi si moartea persoanei iubite sau tradarea! Pierderea celei pe care o iubesti e ceea ce cred ca doare. Probabil indiferent de situatie. Mai e de discutat. Se poate ca tradarea sa te omoare! Nu stiu exact. Depinde cat ai iubit-o de mult.

[Goddess]

Dureros ar fi  despartirea dintre doua persoane care se iubesc dar datorita unor factori care-si fac  aparitia,care constrang relatia, trebuie aleasa despartirea.
Mi se pare un caz nefercit, pentru ca acum nu m sufera o persoana ci in acest joc al suferintei sunt incluse doua inimi.
Sa iti vezi persoana iubita, sa iti doresti f mult sa ii fi alaturi si sa nu poti,si nu pentru ca nu te iubeste ci pentru ca pur si simplu.."NU SE POATE"
E trist....foarte TRIST....

[helpless]

toti aveti dreptate,dar eu cred cel mai dureros este atunci knd amandoi se iubesc dar trebuie sa renunte pt altceva sau altcineva!!!!st multe persoane kre renunta la jumatatea lor doar pt k cineva drag lor sufera din cauza asta!!!iar lucrul asta e chiar trist!!!n-ar trebui sa se mai intample!!!!

[friend]

Muzafer, sa stii ca aici ai aflat deja raspunsul. Ultimele doua replici ti-o spun clar iar eu am spus-o ca o varianta. De dimineata m-am trezit insa convins ca stiu adevarul. Iubirea imposibila, interzisa, si astfel pierduta, este cea care te doare cel mai mult. Sunt situatii care uneori nu pot fi depasite, care nu mai tin cont de noi, cand lucruri tari ca si moartea despart sufletele care se iubesc.

Nu, nu iubirea neampartasita, nu cea care ramane fara un raspuns, fara o reactie, si nici macar cea care tradeaza, nu aduna atata durere! Daca te-a parasit inseamna ca nici nu te-a iubit cu adevarat. Daca te iubea se intorcea pana acum! Si atunci de ce sa o regreti atat? De ce sa plangi dupa ea cand nu-ti oferea nimic? Nu merita! Daca te-a urat, cu atat mai mult se bucura acum afland ca suferi. Gandeste-te bine!

Pe cand despartirea de cea care te iubeste, care te-a facut fericit, care ti-a oferit iubirea, in ciuda slabiciunilor tale, si cate nu mai pot fi adaugate, pierderea ei deci, te va face sa o plangi toata viata, intr-adevar. O iubire mare pentru amandoi dar imposibila, asta e cea care doare infinit mai mult decat tot ce cunosti pana acum.

Nu stiu cat de intalnite sunt asemenea cazuri in viata, de obicei marile iubiri biruiesc piedicile, dar sunt si situatii cand iubirea nu mai este ascultata fiindca de fapt nici nu este intrebata. Moartea intr-un accident sau in orice alt mod, un sistem contrar, restrictiv si represiv, niste parinti abuzivi si asa mai departe, iata cateva exemple despre situatiile pe care le poti intalni.

Tu o plangi pe cea indiferenta dar eu as plange-o pe cea care atat de mult m-a iubit!

[Lord_Saladin]

 Adevar graiesti, friend.

[friend]

  Pentru raspusul asta ti-as mai fi dat un "plus" dar nu ma lasa site-ul mai rapid de o ora! Ce raspuns fain ai dat, totusi... Nu iti inchipui cat mi-a placut!   Hai sa mai si zambim chiar daca vorbim de durere...

[cv]

Dau eu un vot de incredere pentru voi doi (friend & Muzafer). Nu imi este la indemana sa vorbesc despre subiectul asta dar sigur este adevarat ca nu iubirea neimpartasita ci cu totul alta este cea care doare.
M-am bucurat sa citesc aceste ultime postari chiar daca adevarul lor cuprinde multa durere

[viulian]

Pentru mine cel mai dureros a fost cand tipa pe care o iubeam inca dupa juma de an dupa ce se despartise de mine a plecat la munte cu noul ei iubit, si au stat singuri in weekend la cabana.
Faptul ca ii daruia lui acea senzualitate, acea tandrete si feminitate, continerea si pur si simplu.. pe ea, si eu imi doream astea.. in noaptea aia am innebunit.

Dar.. cum se zice cine nu moare, nu stie sa traiasca.

Acum mi-e clar ca nu iubirea produce suferinta, ci dependenta. Eu nu iubeam, ci doar aveam nevoie critica de ea.
Si Iisus zice "Dumnezeu este Iubire". Cum poate Dumnezeu sa produca suferinta ? Nu poate... Omul insa poate.. el are nevoi, si daca se lasa prada lor fara sa si le inteleagea.. atunci sufera. Asta am facut si eu, si toti cei care au patit-o.

Ce m-a "trezit" din somnolenta asta a suferintei (da, este doar o somnolenta, pare foarte reala, caci omul se identifica cu propria suferinta) au fost lecturi ale misticilor orientali, din care prima data am inteles ce inseamna aceea iubire, iubirea adevarata, si nu iluzia (maya) in care stateam eu. Si incet incet..... totul a venit de la sine.
Si intelegerea, si profunzimea, si acceptarea, si detasarea..

[friend]

Deci, Viulian, nu mai exista suferinta in dragoste? Nu exista durere? Intotdeauna reusesti sa te detasezi la "comanda"? Nimic nu te poate impresiona? Nu exista vulnerabilitate in cazul unei eventuale dezamagiri? Practic, ce simti tu, experienta ta, nu doar ceva ce tinzi sa atingi!

PS: Am o curiozitate ciudata: tu plangi vreodata? Nu te supara, chiar am fost impins sa pun intrebarile astea. Spune-i curiozitate. Cu prietenie...

[instinkt]

Ceea ce simt eu acum este identic cu ce a simtit viulian... Citez: "...Faptul ca ii daruia lui acea senzualitate, acea tandrete si feminitate, continerea si pur si simplu.. pe ea, si eu imi doream astea.. in noaptea aia am innebunit..."

Eu innebunesc cand stiu ca in fiecare zi i se daruie lui asa cum numai mie stia sa mi se daruie. Cand stiu ca altcineva se joaca in parul ei roscat, moale... Cand stiu ca trupul ei dumnezeiesc si pur, a fost atins si de altcineva... Innebunesc pur si simplu... Peste 2 zile (pe 7 oct) se fac 2 luni de cand nu mai este langa mine. Poate mi-e greu si din cauza acelei obisnuinte de care zicea viulian... Nu stiu. Sincer, nu stiu...

[viulian]

friend, multumesc pentru ocazia de a putea exprima si lamuri unele lucruri (scuze ca voi vorbi la persoana a doua singular, dar e cel mai usor pentru mine sa vb. asa, si deci o voi face pentru fluidizarea exprimarii mele, si NU pentru ca m-as referi la tine)

1. "nu mai exista suferinta in dragoste?"

Din punctul meu de vedere, suferinta vine numai daca ai asteptari. De fapt, daca privesti cu atentie in tine, ai sa vezi ca nu exista nici trecut nici viitor, ci doar prezentul. Trecutul si viitorul sunt de fapt alimentate de dorintele/asteptarile/dezamagirile tale... daca toate astea n-ar fi, tu nu ai exista _decat_ acum.

Asa ca dezamagiri exista, dorinte am in continuare.. le las sa-mi vina, si nu le inhib/reprim. Caut sa le inteleg.. si nu le pot intelege decat trecand prin ele. Fac ce simt, si aflu despre mine.. Insa dezamagiri si nu suferinta. Diferenta fiind ca suferinta inseamna ca nu prea ai controlul asupra ce se intampla, iar dezamagirea ca ai controlul si poti face fata OK situatiei.

2. "Nu exista durere?"

Nu, durere, fara sa-i cunosc cauza, nu mai exista. Daca stii cauza, durerea scade la limita suportabilului... deci o putem numi in continuare "jena" sau "stress", dar nu durere difuza, necunoscuta, si necontrolabila.

Si cand zic de cauza, NU ma refer cauze externe (adica la ceva de genul "ma doare din cauza ei").
Nu, te doare din cauza nevoii TALE de ea.. nu din cauza EI. Daca nevoia ta n-ar fi atat de intensa, tipa ar putea face ce vrea, fara sa te afecteze.
Deci e clar ca e o cauza in tine, o cauza e adevarat alimentata de lipsa persoanei, dar _radacina_ cauzei e in tine.. aceea trebuie gasita si inteleasa. Multe radacini am gasit in mine, mai sunt insa si altele. Dar le voi gasi si pe alea.

3. "Intotdeauna reusesti sa te detasezi la "comanda"? ". Cateodata nu atat de usor, dar da. La un moment dat imi dau seama ca ma identific cu propria mea tristete, si atunci imi dau seama ca sunt ceva mai mult decat tristetea. Tristetea e o chestie de moment, n-o gonesc, o las sa stea.. daca ma plictisiesc de ea o alung.

4. "Nimic nu te poate impresiona?" . Pai nu devin de piatra, ca sa fac fata tristetii, sau bucuriei. Nu.. sunt doar eu. Cum imi vine atunci. Deci putem spune ca TOTUL ma impresioneaza. Un batran, o frunza, o nuanta, o floare, o melodie, un peisaj... Daca imi vine sa tip de bucurie, chiar tip, daca imi vine sa plang de tristete, chiar plang.. Cateodata mai sunt prins cu treaba, chestii legate de minte si de intelect, de rational si logic, atunci sunt cam inert. Dar pentru ca energia se duce la creier si nu la inima

5. "Nu exista vulnerabilitate in cazul unei eventuale dezamagiri?"

Depinde cat de prins esti in iluzie.
Daca pici din pom, esti vulnerabil.. dar vina totusi a cui e ? A crengii ca s-a rupt, sau ... a ta ? Pana la urma a ta e oricum te-ai uita.
(ce cautai acolo? De ce nu te-ai prins ce se va intampla ? unde erai cu mintea ? aaa, visai ? apai atunci!!!)
Daca tu nu ai grija de fericirea si bunastarea ta, cine sa aiba? Altii ? Pai de ce sa fie altii responsabilizati de bunastarea ta afectiva ? Ce, ei te-au facut ? Sau ei sunt numiti de autoritatea suprema sa bibileasca la tine ?
Ce mai suntem de 1 an sa fim dependenti de laptele si afectiunea mamei ?

Imi pot obtine singur ce am nevoie sau cauta pana cand sunt cu adevarat satisfacut.
(repet, astea le vad doar acum, dupa ce si eu am suferit foarte mult. dar am inteles ca numai eu pot lasa pe altii sa ma faca sa sufer. Fara "complotul" meu, ei sunt complet neputinciosi).

Vulnerabil nu mai sunt decat in masura in care incep sa visez si sa incetez sa mai fiu lucid. Lucid nu in sensul de rational, ci in sensul de fin cuplat cu realitatea, lucid in sensul de martor dar si complice a ceea ce se intampla. Se mai intampla, lucrarea nu e terminata  dar la un moment dat intra punctul 3) si se termina cu vulnerabilitatea.

Deci da.. plang cu hohote si rad cu hohote.. traiesc!

(calea mea a fost, este, si va fi inca o vreme psihanaliza cuplata cu lecturile misticilor orientali.. apoi de unul singur).
Imi amintesc cu placere un pasaj citit odata: "singura cale este catre centrul fiintei tale. unde nu vei gasi pe nimeni, ci doar liniste si pace".

[Lory]

 Cea mai mare durere, iubitule, e sa fii aici, langa mine si mie sa-mi fie pentru totdeauna interzis sa te ating, sa-ti spun ce mult insemni pentru mine, sa-ti marturisesc ce putere nebanuita ai asupra existentei mele.. Numai tu   mi-ai putea aduce din nou viata la mine... M-a parasit inima, cand tu ai plecat de aici, de langa mine....