Totul despre Iubire

Romanian discussion room => Psihologie => Subiect creat de: Semiramis din 17 Februarie, 2005, 01:34:50 p.m.

Titlu: Lungul drum spre tine insuti.
Scris de: Semiramis din 17 Februarie, 2005, 01:34:50 p.m.

astazi nu simti nimic. nu ai nici un dor, nu te incearca nici o emotie. astazi nu zambesti.
nu simti nimic. nici macar pentru tine.
astazi esti egoista. vorbesti cu mine, de fapt, vorbindu-ti tie, despre tine. prietena draga. unde ai mai fugit de tine? de ce te mai ascunzi? lasa-ti gandurile sa plece. astazi nu vrei sa traiesti?
astazi nu simti nimic. exista zile astfel, goale si zalude. zile in care nu e soare, nu ninge, nu ploua, nu...nimic. zile innorate. zile goale, lipsite de orice sentiment.
astazi trece. cu lungile ei clipe, intaratate parca sa nu se mai termine.
degeaba te uiti in gol, orice amintire e inchisa in alta parte.
astazi nu simti nimic.
dar de ce tocmai astazi?

cunoasterea de sine

tu te cunosti pe tine?

Titlu: Re: Lungul drum spre tine insuti.
Scris de: Semiramis din 01 Martie, 2005, 12:02:48 a.m.

sa inteleg ca aceasta cunoastere de sine este o arta stapanita de noi toti...toti ne simtim fericiti si impliniti, nevoile, dorintele si aspiratiile umplandu-ne golurile cu realizari...
eu fac un prim pas, spunand ca nu ma cunosc, ca nu-mi stiu reactiile, nevoile sunt neindeplinite, dorintele sunt vise iar aspiratiilor le-am uitat sensul.
astazi, doar astazi.

Titlu: Re: Lungul drum spre tine insuti.
Scris de: alexia din 10 Aprilie, 2005, 10:08:27 p.m.

                 Nu ma cunosc nici eu. Ma caut mereu. Stiu ca exist, ca sunt intr-un fel pe care nu pot sa-l denumesc. Ma caut si ma surprind in fiecare clipa. Uneori mi se pare ca sunt alt om si asta fie pentru ca ma descopar, fie pentru ca nu imi gasesc locul.
                 Uneori ma privesc din afara mea si ma vad straina...
                 E lung drumul spre mine, lung si anevoios. Dar nu mi-a trecut nici o clipa prin gand sa renunt.

Titlu: Re: Lungul drum spre tine insuti.
Scris de: ela din 10 Aprilie, 2005, 10:52:52 p.m.

parerea mea e ca intreaga viata se reduce la a te cunoaste pe tine insuti.pe tot parcursul vietii incercam sa ne depasim limitele,tindem intotdeauna spre mai mult.e imposibil,dupa parerea mea,sa ajungi sa te cunosti la adevaratele tale valori.totdeauna ne vom surprinde cu vreun gest,o vorba...ceva.

Titlu: Re: Lungul drum spre tine insuti.
Scris de: HERRA din 26 Mai, 2005, 10:24:24 p.m.

Drum lung si anevoios! Dar, oare doar de azi sa fie vorba?
Privind in urmea mea, totul imi pare a fi o poveste a unui alt om! Toti acei ani cu ale lor stigmat, cu a lor gust mai mult amar decat dulce, toate acele intamplari cu bune si cu rele par a fi trecutul altcuiva! Nu ma regasesc in el, uneori imi spun fericita"bine ca s-a terminat, nu as mai face fata inca o data' apoi, realizez ca defapt nu s-a terminat, nu se va termina inca...
Nu ma cunosc! Mereu zic ca nu mai pot, nu mai vreau...mint! De vrut mai vreau...si mi se demonstreaza ca mai pot! E o vorba 'nu ti se da sa cari mai mult decat poti duce' !
Stiu ce am fost odata! Am o idee despre ceea ce sunt acum... Nu stiu cum am sa fiu maine...depinde...dar, nu de mine!
Demult, am judecat un om. Mi-am spus " eu nu as face niciodata ceea ce a facut persoana respectiva" - am mintit ! Am ajuns sa traiesc clipa in care am facut acelasi lucru...poate a fost chiar mai rau!
Stiu ce am fost, de unde am plecat...niciodata mai mult...

Titlu: Re: Lungul drum spre tine insuti.
Scris de: un_suflet din 27 Mai, 2005, 10:22:19 p.m.

Drumul catre mine....trece pe la voi pe drum :)

Titlu: Re: Lungul drum spre tine insuti.
Scris de: Morticia9 din 29 Mai, 2005, 10:58:52 p.m.

            ma cunosc.. mult prea bine.. la ce bun joaca de-a v-ati-ascunselea? sunt lucruri pe care le stiu de o vesnicie, estompate doar.. stiu sa innot.. trebuie doar sa imi reamintesc cu toate ca nu am invatat niciodata..

    golul ideilor care reprezinta doar avalansa lor.. nu mai am ganduri.. le-am adunat pe toate & le-am inchesuit intr-o cutiuta stramta.. plang acolo, lovindu-se unele de altele, departe de urechea lumii.. se zbat si ma sleiesc, cum n-o poate face nimic&nimeni altcineva..

              ma reinventez pentru a putea afla ce am lasat in urma si a construi o baza pt ce va urma?..

                       

Titlu: Re: Lungul drum spre tine insuti.
Scris de: Guardian|Angel din 08 Iunie, 2005, 06:04:54 p.m.

lungul drum spre tine insuti...de ce lung???de ce anevoios??
sufletul tau e inundat de un val de speranta,de fericire,de veselie,de cantec....parcurgand acest drum...vei realiza cat de frumos e sa traiesti spre a te cunoaste mai bine....drum bun!

Titlu: Re: Lungul drum spre tine insuti.
Scris de: Mr. Pheonix ... din 08 Iunie, 2005, 07:05:41 p.m.

"Dar la începutul "cunoaşte-te pe tine însuţi" este recunoaşterea propriilor greşeli şi slăbiciuni, precum şi deznodarea firelor întunecate ale destinului. Acestea cer o voinţă continuă şi pătrunsă de seriozitate, căci trebuie să fie depăşit un rău fundamental: vanitatea, care nu se lasă eliminată atât de uşor şi conduce adeseori la a-ţi face iluzii asupra ta însuţi."


                                                                                    Herbert VOLLMANN

Titlu: Re: Lungul drum spre tine insuti.
Scris de: surfer1026 din 08 Iunie, 2005, 07:41:07 p.m.

Cred ca este intradevar un drum lung spre tine insuti dar nu in sensul cunoasterii interioare ci in sensul asumarii propriei identitati..Chiar daca cunoasterea formala a personalitatii necesita sa spunem unele investigatii si experiente, deep inside cu siguranta suntem cineva - pe care il descoperim in fiecare zi. De multe ori nu vrem sa acceptam acest eu fiindca  intra in contradictie cu unele interese de moment si astfel se nasc conflictele interioare..Cred ca DRUMUL cel mai lung este sa inveti sa traiesti cu tine insuti. 

Titlu: Re: Lungul drum spre tine insuti.
Scris de: DIANA din 08 Iunie, 2005, 08:58:15 p.m.

Citat din: surfer1026 din 08 Iunie, 2005, 07:41:07 p.m.

deep inside cu siguranta suntem cineva - pe care il descoperim in fiecare zi.

Eu cred ca un drum sincer spre tine insuti ar trebui sa iti releve, dimpotriva, cat de mic si neinsemnat , cat de slab si neputincios, cat de dependent, de vulnerabil, de labil esti in fata a tot ceea ce te inconjoara. Si, dupa ce strabati acest drum, poti sa intelegi cata nevoie ai de "forte superioare".
Dar, spun si eu ca Tutea: daca nu cunosti revelat - prin gratie divina - sau inspirat, nu cunosti nimic.

Titlu: Re: Lungul drum spre tine insuti.
Scris de: Guardian|Angel din 09 Iunie, 2005, 10:13:36 p.m.

si daca,draga DIANA, am reusit sa vad cat de mica si neinsemnata,cat de vulnerabila si dependenta sunt in fata a tot ceea ce ma inconjoara...daca simnt ca am nevoie de forte superioare....asta inseamna ca am parculs drumul...??
atunci...daca nu traiesc spre a ma cunoaste ...care e motivul existentei mele?pentru ce mai traiesc eu acum?

Titlu: Re: Lungul drum spre tine insuti.
Scris de: DIANA din 09 Iunie, 2005, 11:09:56 p.m.

Nu, nu inseamna ca ai parcurs drumul ci ca ai facut un prim pas spre tine insuti.
Cineva spunea ca merge la biserica pentru a se compara cu Dumnezeu, pentru a constientiza inca o data si inca o data cat e de mic in comparatie cu El. Cand intelegi asta, si cand stii ca Dumnezeu e alaturi de tine, cand intelegi ca Dumnezeu care e atat de puternic, e gata oricand sa te ajute, incepi sa simti ca "tu insuti" nu trebuie sa insemne singuratate. :)

Titlu: Re: Lungul drum spre tine insuti.
Scris de: Guardian|Angel din 11 Iunie, 2005, 07:23:40 p.m.

nu e nevoie sa merg la biserica pentru a sti ca Dumnezeu e tot ce conteaza...il am mereu in gand...ma rog Lui mereu,la fiecare pas....si totusi...cat de bine ma cunoisc??fiindca singura sunt in continuare si mereu am pareri contradictorii cu mine,despre mine!

Titlu: Re: Lungul drum spre tine insuti.
Scris de: charlie din 11 Iunie, 2005, 07:43:01 p.m.

dar ajungem vreodata sa ne cunoastem cu adevarat ?

Titlu: Re: Lungul drum spre tine insuti.
Scris de: dew din 18 Iunie, 2005, 10:16:43 p.m.

 EU nu pot sa spun ca ma cunosc si cred ca doar cand ajungem batrani,inainte de a muri,cand intreg filmul vietii ni se deruleaza in gand,abia atunci aflam cine suntem  sau mai bine spus ,cine AM FOSt cu adevarat.
 

Titlu: Răspuns: Lungul drum spre tine insuti.
Scris de: Semiramis din 22 Iunie, 2005, 04:14:04 p.m.

cand vrem sa ne imprietenim inca un pic cu noi insine, trebuie sa ne cautam in suflet, caci numai acolo se afla esenta.
mereu ne vom surprinde cu actiuni care parca nu ne apartin, mereu ne-am dori sa fim altfel.
si daca nu am fi asa, ce s-ar intampla? am ramane fara subiecte de discutie la adresa noastra sau a altora... ;)

Titlu: Re: Lungul drum spre tine insuti.
Scris de: sunshine din 11 Februarie, 2006, 04:11:44 p.m.

  Am inceput sa inteleg .Pana mai ieri nu eram Eu. Imi doream sa fiu altfel, sa fiu vesela, sa ma iubeasca toti din jurul meu, sa  daruiesc iubire, vise, speranta.Am avut atata grija sa nu ranesc, mi-a pasat mai mult de altii .Si acum realizez ca am uitat de mine.Cine sunt? Nu-mi amintesc sa fi avut ceva si pentru mine.In frenezia mea de a darui totul am uitat sa-mi opresc si mie un strop.Iar acum nu stiu incotro sa ma indrept, m-am pierdut si nu ma regasesc. Acum toti cred ca glumesc, este alta surpriza ce le-o pregatesc.
Dar nu......dragii mei, sunt Eu! Acum sunt Eu.Inainte eram o actrita ce juca un rol pentru voi....spectatorii.

Titlu: Re: Lungul drum spre tine insuti.
Scris de: Bke din 11 Februarie, 2006, 09:07:07 p.m.

Nici la 80 de ani nu o sa te poti cunoaste prea bine... .Viata iti deschide multe porti(unii vor spune ca Dzeu), dar esti prea orb ca sa le poti vedea... .

Titlu: Re: Lungul drum spre tine insuti.
Scris de: Lady Allia din 04 Mai, 2007, 10:32:07 p.m.

...drumul acela l-am străbătut mereu căutându-mă... nu ştiam dacă pe mine...uneori părea că îmi seamănă...că se bucură alături de mine...alteori stătea ghemuită cu fruntea adâncită între genunchi plângându-mă...şi nu mă amintea.. uneori simţeam că mă ating şi nu fac altceva decât să mă dor...alteori mă încălzea îmbrăţişarea... la o răscruce unde eu am vrut să o iau la stânga... tot eu la dreapta...ne-am întâlnit eu şi cu mine...şi am ştiut că am fost acolo mereu...tot ce lipsea era ca drumul să se despartă ca să ştim că defapt îl facem împreună.. două bune prietene, un drum...aceeiaşi iubire... un suflet cu multe trăiri...uneori par a nu fi ale noastre..., dar suntem noi aşa cum ne vedem sau nu...