Totul despre Iubire
Romanian discussion room => Citate celebre => Subiect creat de: Lorelei din 12 Noiembrie, 2005, 04:00:10 p.m.
-
"Iubirea este o prietenie care a luat foc."
Ce parere aveti despre acest citat? Este dragostea o prietenie care ia foc? Cu alte cuvinte este prietenia primul pas catre dragoste sau dimpotriva, dragostea se intampla pur si simplu din senin, ca si cum ai sparge o farfurie? Este dragostea (si ma refer aici la dragostea dintre un barbat si o femeie) un proces de autosugestie pana la un punct sau pur si simplu o intamplare intre miile de intamplari ale lumii?
-
idealul este ca iubirea sa fie completata de prietenie. nici una, nici alta nu se pot intampla brusc.
intai (in principiu) te indragostesti...apoi, in cazul fericit indragosteala se transforma in iubire. prietenia vine de la sine, insa nu stiu daca poti face din partenerul de viata un confident.
in alta ordine de idei, doi prieteni pot avea senzatia ca se iubesc datorita apropierii...nu stiu daca din prietenie poate aparea iubirea dintre un barbat si o femeie.
parerea mea.
-
O intrebare prea complicata pentru a putea fi procesata de mintea mea... :)
-
Iar eu ce reusesc sa pricep e ca fetele iar vor sa ne ameteasca. Prietenia nu devine iubire, prietenia devine comoditate (poate si sexuala) dar nu cred ca devinde iubire.
Un contra argument este citatul celebru: "hai sa fim doar prieteni".
-
iulian!!!prietenia poate deveni o dulce comoditate, poate deveni iubire, iar in cazul primei variante nu este obligatoriu sa se ajunga la sex... ;D
-
Iar ma pacaliti :D eu raman ferm convins ca daca se ajunge la FOC este din cauza ca femeia isi doreste sa se intample lucrul asta.
Un barbat, daca nu intentioneaza sa faca amor cu o femeie, nu se va intalni cu ea mereu la o cafea, nu va iesi des cu ea in oras, etc. Eu n-am vazut barbati care doar stau acolo in sufletul femeii, sa lase femeia sa se indragosteasca el stiind ca nu va intra in relatie. Va afirma acest lucru raspicat de la incepu.
Pe cand o femeie va iesi cu un barbat, la filme, la teatru, la cafele, la discutii pana dimineata, chiar daca n-are nici cea mai mica intentie sa ofere mai mult sexual.
(evident, exista exceptii, dar in mare femeia mi se pare ca e mai inselatoare pentru un barbat neavizat). La un barbat e mai simplu sa te prinzi ca nu te vrea, pe cand femeia te suna, te cauta, vorbeste tot ce are pe suflet, te transforma intr-o foarte buna prietena a ei, si nici prin gand nu-i trece ca tu s-ar putea sa vrei mai multe din toata aceasta autenticitate flagranta a ei. Problema ta!
Ma gandesc ca apar schimbari si odata cu cresterea in varsta, atunci nemaifiind timp prea mult de jocuri.
Ma rog, revenind, mie mi se pare ca un foc bun incepe cu niste vreascuri uscate (adica tre sa fie o frustrare mare la mijloc, o asteptare intensa) si cu niste combustibil pe masura (gen mister sexual, erotism, intensitate a privirlor, rezonanta afectiva, samd). Iar cand celalalt e acolo de o gramada de vreme nu mai exista nici asteptarea nu mai exista nici intensitatea. Nici marea iubire pe care o intalnesti si totul de transforma, nu mai e.
E doar o comoditate, un soi de partener de pat, cu care ai ceva in comun, poate fi bine ceva vreme, dar pana la urma totul se stinge ca si cum n-a fost.
-
undeva acolo, fiece om poate se gandeste la sex in compania unui prieten de sex opus cu care se simte in siguranta...insa este posibil ca sexul sa strice...oricum, asa e, femeile va aburesc. :P
-
Evident, viulian, ca eu nu am intalnit iubirea.Ai foarte mare dreptate. Eu, dupa 13 ani de casatorie, acum,la multinaintata varsta de 36 de ani, mi-am dat seama ca nu am intalnit iubirea.Cum?
M-am indragostit fara voie de cineva , un baiat intalnit pe messengerul sotului meu.Si din vorba in vorba, din dorinta de comunicare si de a asculta cuvinte frumoase, mi-am dat seama ce inseamna iubirea.
Dar totul este mult mai complicat.Suferinta mea a inceput cu ani in urma si acum ma simt vinovata pentru sentimentele mele.
Deci, nu este nevoie de prietenie ca sa iubesti.Iubesti si atat.
Gresesc?
-
si ,totusi, nu am ajuns la sex. nu cred ca se va ajunge aici, in pofida varstei mele inaintate ;D
-
Aici e mai complicat - deja apare sotul in discutie :) - o a treia persoana. Initial vorbeam (sau cel putin asa am presupus) de un tip si-o tipa care nu au o relatie nici unul cu altcineva iar ei sunt doar amici. Poate apare iubirea intre ei, sexualitatea, misterul (nefiind legati intr-o alta relatie) ?
-
mister mai putin, sexualitate: probabil, iubire: posibil.
-
Eu cred ca o prietenie poate deveni dragoste (in sensul de dragoste intre o femeie si un barbat, nu dragoste frateasca), insa doar atat, poate. Adica nu e musai sa devina. Poate sa ramana prietenie si atat fara nici un fel de probleme. Eu am (si am mai avut) un prieten bun cu care ies din cand in cand si la care nu m-am gandit niciodata ca la un iubit (sunt destul de sigura ca nici el la mine).
Dar e adevarat ca si opusul e la fel de real. Iti dai brusc seama (de cele mai multe ori cand apare o terta persoana care "ameninta" sa devina iubita (iubitul) lui (ei)) ca de fapt sentimentele tale sunt mult mai profunde. E posibi8l sa fi fost intotdeauna asa fara sa o stii, dar sa nu-ti fi dat voie sa constientizezi lucrul asta (si aici pot exista o mie de explicatii). Sau e posibil ca de-a lungul timpului, pe masura ce il cunosti pe celalalt, sentimentele sa se schimbe (sa ia foc) sau tu sa te fi schimbat.
Se intampla, de altfel, si invers: cineva de care la un moment dat ai fost indragostit sa devina in timp doar prieten si sa ramana asa. Vorbea cineva aici de mister. Poate ca asta e si explicatia: se duce misterul initial, aura aia care-l facea sa para mult mai... si mult mai... Si atunci prietenia devine forma de existenta a relatiei.
Intr-o prietenie exista, cred, grade mai mari sau mai mici de intimitate, totusi nu cred ca se poate confunda cu dragostea.
Si totusi... uneori se intampla!
Complicate ale naibii prieteniile astea! Eu stiu un singur lucru: "Niciodata sa nu spui "niciodata"!" Dar asta e o alta discutie si poate va fi un alt topic.
-
Da, viata mea a fost intotdeauna complicata. Sa lamuresc un lucru: eu il iubesc pe sotul meu, dar nu cred ca el m-a iubit vreodata asa cum vreau eu. Si prieten sigur nu-mi este. Cum am mai spus, totul e complicat si nu aveti voi nici timp nici chef sa ascultati povestea mea. Aici intervine noua mea iubire care a avut rabdarea, la 28 de ani sa ma asculte si a recunpscut ca l-ar durea foarte tare daca as renunta la prietenia noastra.Ma intelege si imi da cate un sfat(barbat fiind ) .Eu nu cred ca-l pot schimba pe sotul meu ,este un om dificil si nu apreciaza nimic din lupta mea pentru iubirea noastra.
El nu mi-a fost niciodata prieten si a preferat sa se destainuie la oameni straini decat sa vb cu mine. Eu aflu mereu ultima sau niciodata.Dar ,ramanand langa el, ii dovedesc cat il iubesc ,insa asta nu ma ajuta pe mine, eu am nevoie de dragostea unui barbat (si cand spun dragoste nu ma refer la sex) si cred ca am gasit-o ,sau fac aceeasi greseala iubind fara sa fiu iubita.
FOARTE COMPLICAT , NU??!!!!
-
cred ca o prietenie poate deveni dragoste (in sensul de dragoste intre o femeie si un barbat, nu dragoste frateasca), insa doar atat, poate.
Pai pana acum sunt presupuneri care imi suna a presupuneri de dragul generalitatii. Eu am oferit cateva motive pentru care nu poate, da' as vrea sa vad si eu femeia care s-a culcat cu cel mai bun prieten al ei, cu confidentul, cu amicul care il stia de ani de zile, acea prezenta transformata in prietena ei cea mai buna, cu care a povestit vrute si nevrute atatea nopti si fara ca vreodata sa se fi gandit sa incerce cu el ceva mai mult.
Si daca mi-o aratati, as vrea s-o intreb daca i-a si placut, si nu cumva de fapt regreta ca a facut asta, ca mai bine lasa lucrurile cum erau, ca acum s-a stricat relatia, etc.
Deci ?
O alta abordare :D Cu o anumita metoda, sistemul de ecuatii
x = 2
x = 3
are solutia x = 2.5 (pentru cunoscatori 8) metoda celor mai mici patrate).
Ce vreau sa zic este da, exista o solutie si pentru chestii aparent imposibile, exista undeva o probabilitate diferita de zero ca o relatie amicala, platonica sa devina marea iubire, marea descoperire, marea calatorie cand de fapt fericirea era acasa, aproape, tactila chiar, de deschis narile si inspirat adanc de cat de aproape era.
Dar nu e doar o utopie ?
-
As zice ca absolutizezi de dragul absolutizarii. Adica pui cateva conditii care nu se pot implini (teoretic, dar nu se stie niciodata ;D) simultan: sa fi petrecut nopti cu el, sa nu-ti fi trecut macar prin cap vreodata ceva mai mult, sa fie "prietena" cea mai buna. Acuma cine absolutizeaza? Eu vorbesc de prieteni relativ normali ;D, adica acei prieteni cu care iesi la un suc, la o bere (chiar daca se prelungeste pana la 3-4 dimineata), acei prieteni care te ajuta cand ai nevoie sau te sprijina in situatii grele, dar care nu e musai sa fie confidentul absolut si prietena absoluta si prezenta ubicua in viata ta.
-
;D
Astept exemplul ;D
-
Exemplul pentru?
-
a' as vrea sa vad si eu femeia care s-a culcat cu cel mai bun prieten al ei, cu confidentul,
Cu asta :)
-
Nu stiu de fapt ce fel de exemplu vrei tu. Vrei sa apara cineva si sa zica uite-ma, io-s, io m-am culcat cu cel mai bun prieten, cu confidentul? Asta astepti de fapt?
PS. Daca nu ti s-a intamplat tie nu inseamna ca nu se poate intampla.
-
Da, pai asta cer. Sa vad persoana care s-a culcat cu amicul ei, si sa vad daca regreta sau nu. Caci oricum daca tii pe cineva la nivelul de amic, e clar ca nu e pic de mister sexual la mijloc - si nu vad unde e ingredientul pentru marele foc :)
-
Draga Viulian, cred ca exagerezi nitel cu insistenta asta, parca pui la zid sau esti un justitiar. Pai ce tu esti confident? Nu stiu de ce, foarte multi, si-mi cer mii de scuze ca-mi sta-n gat asta si este musai s-o spun, dar...exista asa o ,,importanta'' in abordare, adica ceva de genul, ,,ce expert sunt in manuirea vorbalor'' :o
Nu poate fi vorba de nici o ecuatie matematica atunci cand ii vorba de dragoste sau prietenie. Naturaletea, simplitatea si sinceritatea sunt reguli care ar trebuii sa ne caracterizeze atunci cand abordam in scris sau oral.
Prietenia se poate transforma in dragoste. Eu inainte sa ma-ndragostesc de sotul meu am fost prieteni.Va spun la modul cel mai sincer ca sotul meu este si confidentul meu. Eu discut orice cu el.Spun exact ce simt, cum simt, chiar daca uneori doare, greseala mi-o recunosc si-mi cer scuze.
Apropo, Viulian, n-ai vazut ,,Pasarea spin''? Ai vazut ce-a facut confidentul din inima unei micute inocente? Sa sti draga ca nu-i numai film, se poate intampla. Ca si in viata, scenariile sunt scrise din viata, nuantate, pentru a da tenta de senzational, de gustat.
Cele mai importante si bune citate pentru inima, sufletul si mintea noastra, sunt acelea scrise din trairile noastre. Cititul trebuie sa ne conduca doar in calatoriile vietii, si nu sa gandim cu mintea altuia. :-* :-* :-*
-
Vad ca am creat o disputa vis -a - vis de prietenul meu, confidentul. Oameni buni! Recunosc , m-am indragostit de el!
Cred si eu , daca ma asculta si zice ca ma intelege, discut orice cu el, lucruri pe care nu am visat sa le discut vreodata cu sotul meu.
Poate, daca ar fi alta situatie( ma refer la familia mea), as sari pe el imediat ;D
Dar mi-e rusine de mine, mi-e rusine de el, mi-e rusine ca pot iubi din nou.Asta simt! Chiar e atat de rau ?Si iubirea asta imi da putere sa merg mai departe in viata.
El are deja o iubita(am aflat eu), cu toate ca nu recunoaste ca e indragostit.Dar nu pot sa-i frang eu aripile sa-si faca vreo obligatie sau, si mai rau, sa se indragosteasca de mine.Nu sunt o frumusete dar cativa barbati mi-au marturisit ca ma vor iubi toata viata si voi ramane idolul lor.Probabil au vazut alte laturi ale fiintei mele .Sa stiti ca mai sunt si alte elemente care te fac sa iubesti , nu numai fizicul.
Pai ce sa mai zica cei pe care natura nu i-a inzestrat ?Sincer, eu cred ca ei sunt fericiti pt ca nu sunt iubiti pt cum arata.
Si totusi, sufletul primeaza. :'(
-
Dar mi-e rusine de mine, mi-e rusine de el, mi-e rusine ca pot iubi din nou.Asta simt! Chiar e atat de rau ?Si iubirea asta imi da putere sa merg mai departe in viata.
Draga sunshine nu e rau sa iubesti, e bine ca ai avut puterea sa recunosti ca te-ai indragostit de prietenul tau. Ar fi si mai bine daca intr-o zi vei avea puterea sa-i spui ceea ce simti si sunt sigura ca el nu va ramane indiferent. De moment ce are o iubita si spune ca nu e indragostit cred ca e evident ca simte ceva pentru tine ;)
Eu cand m-am indragostit de prietenul meu mi-a fost foarte greu sa recunosc si din cauza asta am pierdut mult. L-am pierdut pe el :(. Desi si el ma iubea eu nu am putut sa-i marturisesc ca il iubesc. Asta pentru ca, la fel ca tine, imi era rusine de prieteni, de el si mai ales de prietena mea (ea era iubita lui). El mi-a dat putere, m-a ajutat sa indraznesc sa ma las purtata de iubire :). Asta trebuie sa faci si tu, lasa-te purtata de iubire. Stiu ca e greu la varsta ta sa o iei de la inceput, dar merita. E vorba despre un suflet cald si crede-ma el te iubeste. El stie sa te aprecieze pentru frumusetea interioara care e cea mai importanta ;)
Am intalnit femei ca tine :(si unele imi spuneau ca nu credeau ca vor avea puterea la 35-40 ani sa iubeasca si sa intalneasca iubirea de care nu au avut parte. Credeau ca daca sotul va pleca lumea se va sfarsi insa in timp au realizat ca de fapt au dreptul la iubire, au dreptul sa fie iubite asa cum sotii nu au facut-o. E greu mai ales cand sunt copii la mijloc, pana la urma (in unele cazuri) stai cu sotul doar pentru copii nu pentru ca el te-ar iubi.
Draga sunshine tu ai nevoie de cineva care sa te inteleaga, sa te iubeasca pentru frumusetea ta interioara. Ai dreptul la iubire :-*
Va spun la modul cel mai sincer ca sotul meu este si confidentul meu. Eu discut orice cu el.
Mi se pare normal. ;) Sincer te admir, as vrea sa fiu si eu la fel cu iubitul meu. As vrea sa fiu mult mai deschisa cu el, dar uneori parca nu pot sa-i dezvalui tot :(
:-*
:-*
-
Ok fetele, ati castigat, eu ma retrag invins... :|
-
Iulian noi am vrut sa-ti aratam ca se poate sa te indragostesti de prietenul tau, de confidentul tau ;) Exista cazuri cand o relatie incepe cu o prietenie ::)
:-*
-
Totusi...acolo unde nu exista flama aceea de inceput, atractia aceea ca un traznet, parca nu e in regula. Adica atunci cand te indragostesti de confidentul tau, poate fi din lipsa de alte posibilitati demne de luat in calcul. Mie asa mi se pare. Da, poti incepe o relatie de iubire si ajunge chiar la casnicie dupa o perioada in care sunteti doar amici, dar asta nu inseamna ca nu exista deja intre voi premisele iubirii.
Mi-e greu sa cred ca se poate intampla asa: azi X este prietenul si confidentul meu. Luna viitoare sunt indragostita pana peste cap de el. Asa, pur si simplu! Brusc am descoperit ca nu imi mai ajunge ce am. EVENTUAL: se poate intampla sa ma gandesc ce ar fi sa incerc sa obtin mai mult de la relatia asta de "confidenta" si atunci lucrurile nu se desfasoara tocmai firesc. E ceva artificial acolo, ceva fortat.
Nu m-am indragostit niciodata de cineva cu care am fost amica initial. Imi asum eventualul subiectivism. Afirmatiile mele nu vor a avea caracter general sau categoric. :)
-
Ma bucur , Kytty draga, ca ma intelegi si cred ca nu esti singura.
Dar , Diana, ce e atat de imposibil sa te indragostesti de cineva? Si in cazul meu , daca as merge mai departe, as strica totul. Si chiar daca as incerca as strica totul. Stii ca sunt barbati care se simt atrasi de femeile care nu cauta musai sex.
Si, banuiesc ca daca am ramane singuri vreodata, am simti o atractie a trupurilor (imposibil sa nu se intample asa) dar dupa aceea nu ar mai fi mirajul acela intre noi.Deabia am astepta sa ne intalnim si nu vom mai avea timp de discutii :D.
Am deveni oameni obisnuiti. Ori eu vreau sa cred ca el este un baiat deosebit si atata timp cat ma accepta , nu vreau sa schimb nimic.
Daca se va intampla , sunteti primii care vor afla.Si sa vad ce veti spune atunci ??? :o :o
-
Bine ai venit sunshine! :)
M-a atras titlul topicului postat de tine...am citi ce s-a scris pana acum...
Eu nu iti dau sfaturi (oricum nu le vei lua in seama)...iti spun doar, ca oricine se joaca cu focul...se arde! Motivez aceasta afirmatie, bazandu-ma pe faptul ca esti o femeie care gandeste cu sufletul, insetata sa ofere si sa primeasca iubire...si nu vei rezista tentatiei...dincolo de "varsta...etica...morala..."
Iti urez multa BAFTA!
un_suflet...(ars si renascut din propria-i cenusa) :)
-
P.S.: pentru viulian :)
Raspunsul pe care il asteptai mai sus...suna cam asa:
Cand vrei sa "ma vezi"...da-mi de stire! :)
Numai bine tuturor!
-
Multumesc," un suflet " pt urare si... PUNEM PARIU? Eu nu vreau sa-i tulbur apele baiatului . Cred ca nu ai citi de la inceput dar eu am 36 de ani si el 28.Nu crezi ca ar fi doar valuri inspumate si odata ajunse la mal dispar? Ei, eu nu vreau sa ne pierdem unul de altul si doar asa putem sa ramanem impreuna. :-*
-
Iulian, dragule, nu te lasa in fata armatei de fete nebune!!! riposteaza! 8)
-
Iulian noi am vrut sa-ti aratam ca se poate sa te indragostesti de prietenul tau, de confidentul tau ;) Exista cazuri cand o relatie incepe cu o prietenie ::)
:-*
Am sa-l sustin eu pe Iulian. Sa va dau un caz concret: eu si cea mai buna prietena a mea. O cunosc de aproximativ 4 ani. Au fost perioade destul de lungi in care ne vedeam zi de zi, au fost gesturi si intamplari interpretabile, au fost perioade de pauza. Ea imi spune mie lucruri ce nu poate spune altora, eu ii spun ei. Ne intelegem, as indrazni sa zic, foarte bine. Eu vad in ea mare parte din calitatile ce le caut la o femeie, ea a amintit deseori de calitati pe care le aprecieaza la un barbat si le am eu. Credeti ca suntem impreuna? Nu! Credeti ca am fost vreodata? Nu! De ce? Va las pe voi sa descoperiti. :)
-
Din acelasi motiv ca si al meu.....din teama de a pierde o prietenie unica, valoroasa , ce am dori sa dureze toata viata, din teama sentimentelor neimpartasite , din teama de a fi alungati.E minunat sa ai astfel de prieteni, eu insa am avut curajul sa-i martueisesc ce simt ,asa este corect.El are aceleasi sentimente insa ii e teama sa nu ma faca sa sufar. Acum ca stim , suntem si mai legati si, cu siguranta , va trece timpul si nimic nu se va intampla.Eu una ma simt respectata si va spun cu mana pe inima , am avut ocazii sa mergem mai departe dar ce avem acum este mai valoros decat placerile trupesti care vor fi luat sfarsit mai repede decat ne-am fi inchipuit.Ca prieteni nu trebuie sa ne ascundem pe cand ca iubiti(in cazul meu) ar fi fost penibil sa ma furisez cine stie pe unde ca sa fim impreuna. Credeti sau nu, prietenia noastra nu a luat foc.
-
O sustin p sunshine mi s-a intamplat acelasi lucru :(
-
Sunt si eu de acord cu Iulian si cu Joey: prietenia nu poate deveni iubire! Acolo unde intre un el si o ea (!) nu exista de la bun inceput o scanteie, o atractie inexplicabila, un fior, ceva, mi-e imposibil sa cred ca o sa apara pe parcurs. Eu l-am cunoscut pe sotul meu cu vreo 4 ani inainte sa fie ceva intre noi. Da, am fost prieteni, amici, whatever! Dar oricand si oriunde ne intalneam simteam... nu o atractie fizica de nestavilit, nu, nu ne-am fi rupt hainele de pe noi acolo, atunci...ci o atractie aparent ciudata, o dorinta puternica de a sta de vorba si de a ne "pipai sufletele". Da, a durat cativa ani buni pana sa gasim curajul de a fugi intr-un loc in care sa fim doar noi doi. De la inceputul discutiilor noastre porblema a fost "ce facem pentru ceea ce vrem" pentru ca "ceea ce vrem" stiam foarte bine chiar fara sa fi discutat. Si cred ca nu eram "anormali".
In alte situatii in care doi prieteni ajung sa fie iubiti cred ca e vorba, asa cum spunea Iulian, de un gen de comoditate, un fel de "hai sa incercam si unul cu altul daca nu ne-a mers cu ceilalti".
-
atunci cand ai o baza...e mult mai usor sa construiesti. deja ...te cunoaste...iar scanteia ?poate porni dintr-o privire...dintr-un gest...important e sa iti dai seama.poate ca ai langa tine jumatatea ta si sa nu iti dai seama niciodata.
-
aici este o lama cu doua taisuri...te poti indragosti de cel mai bun/a prieten/a...!!!cum a spus si escu scanteia poate porni dintr-o singura privire...sau cum a spus si lorelei cand este pe punctul de a incepe o relatie devii gelos/a :-X...mie asa mi s-a intamplat...aveam un prieten foarte bun...lui ii spuneam tot ce aveam pe suflet si invers...intr-o zi trebui sa se duca la un concert unde urma sa ii ceara unei tipe sa fie iubita lui...cand mi-a spus.. >:( am inceput sa fiu geloasa...ceva de nedescris ..eram furioasa...(desi de cateva zile imi dadusem seama ca am inceput sa simt ceva pentru el si discutasem despre asta cu o prietena)si i-am spus sa ma lase ca nu ma simt prea bine..saracu' nu intelegea ce se intampla...si mi-a spus ca nu pleaca la concert pana nu ii spun ce am,i-am spus sa plece pentru ca nu am nimic..a plecat..seara la 12 s-a intors....de cand plecase la concert adica de la ora 6..in 6 ore m-am gandit ce sa fac..si ma hotarasem sa ii spun ca m-am indragostit de el..asa ca am intrat pe el(pe messenger)era beat :-\...primul lucru l-am intrebat daca a vorbit cu tipa cu care trebuia sa se bage..si a spus ca nu stie de ce ..da nu i-a spus nimic.. ??? ca pur si simplu nu a putut..desi erau amandoi manga..si se putea ajunge si sa se culce cu ea.. ::)...asa ca am inceput..si am ''turnat'' tot ce aveam pe suflet...in acelasi timp plangeam..nu stiu nici eu de ce...nu putea sa creada...asa ca i-am dat web..si a vazut..chiar plangeam :-\... dupa putin timp s-a trezit din betie...credeam ca nu o sa mai tina minte nimic din ce ii spusesem...dar a tinut :D...am vorbit pana la 5 dimineatza..si avea la status HIM-I love u mi-a spus ca aia este tot ce trebuie sa stiu..iar eu plangeam..plangeam de fericire...el nu era din acelasi oras...el pitesti eu craiova...dar vazusem poze cu el..ma sunase..(m-am indragostit mai mult d glasul lui,atat de dulce!!)asa ca a venit in craiova(a fugit de acasa,dar mie nu mi-a spus)si am stabilit sa ne intalnim in parc...el era sub pod...eu am urcat pentru ca nu l-am vazut si niste indivizi ma strigau :o...s-au luat dupa mine..am urcat si am ajuns pe pod..il sunam disperata pe prietenul meu pentru ca imi era frica..eram singura ...si ajunsese la cealalata parte a podului cand m-a strigat...si m-am intors..ne-am intalnit fix la jumatatea podului...unde ne-am sarutat pentru prima oara...a fost de vis...relatia noastra a durat 4 luni...eu am fost cea care a pus punct...din diverse motive..deci
Morala:puteam sa tac si sa il am ca prieten mult mult timp,sau am vorbit..am trait intr-un vis..practic..timp de 4 luni...am simtit cu adevarat ce inseamna sa te iubeasca cineva...nu regret nimic din ce am facut... :)..ce e facut,e bun facut...
-
cred ca intre doi amici(prieteni) poate exista dragoste insa doar din partea unuia...daca ar simti amandoi la fel..ar fi mai mult decat prieteni!si oricum..cand afli ca amicul tau e indragostit de tine(sau invers) relatia se strica mult.In prima faza ajungi sa te gandesti daca nu cumva simti si tu ceva pt el,lucru la care nu te-ai gandi in mod normal,daca nu ai fi aflat sentimentele sale.IAr dupa ce clarifici asta,iti dai seama ca nu mai discutati la fel de deschis,nu ii mai poti marturisi tot din simplu motiv ca ti-e frica sa nu'l ranesti,mi-as permite sa zic ca apare si o anumita jena..Deci o relatie de prietenie in care lipseste sinceritatea ,izolata de anumiti factori,care nu mai e deschisa 100% ajunge sa se strice de tot.Mi s-a intamplat ca doi prieteni foarte buni sa ajunga sa-mi marturiseasca ca tin la mine mai mult decat la o prietena..si din moment ce eu nu ii vedeam decat ca prieteni ,am discutat despre asta cu ei..dar mi-am dat seama ca ii doare prea tare..si de asta am decis de comun acord..sa luam o pauza..Dupa ce si-au gasit pe cineva,si s-au indragostit,am incercat sa reluam prietenia..insa bineinteles ca lucrurile nu au mai fost niciodata ca la inceput..
Oricum..o prietenie intre doua persoane de sex opus,e destul de greu de intretinut,fara sa apara un interes mai mare,cel putin din partea unuia dintre ei
-
.o prietenie intre doua persoane de sex opus,e destul de greu de intretinut,fara sa apara un interes mai mare,cel putin din partea unuia dintre ei
sunt de accord.... ::)
-
Au trecut 2 ani si pot sa va spun , cu mana pe inima, ca am ramas la fel de buni prieteni, nu a luat niciunul foc, suntem mai domoliti ca niciodata. Este o prietenie frumoasa, fara aluzii indecente.Deci exista prietenii care nu iau foc. Altfel de prietenii decat cele ale sotilor, iubitilor( pt ca si in aceste cazuri trebuie sa fii si prietenul partenerului).