Totul despre Iubire
Romanian discussion room => Totul despre iubire => Subiect creat de: |ngerMorT din 02 Decembrie, 2006, 10:27:40 p.m.
-
Cum e pana la urma cu iubirea? E de ajuns?
later edit: am modificat postul pentru ca problema mea s-a rezolvat. pana la urma se pare ca adevarat problema este un prieten cu probleme la cap ::)...care ma iubeste mult prea mult. ;D
Oricum, discutia pe tema "Este iubirea de ajuns?" este inca deschisa. Va pup. :-*
-
de multe ori iubirea nu este suficientă. de multe ori ea nu mai poate acoperi prăpăstii care apar între cei doi, privind plăcerile comune, lumea exterioară dragostei lor.
dragă îngeraş, mai mult ca sigur acesta nu este cazul tău. indiferent ca o fost doar o tachinare sau o ceartă serioasă, nu pot spune decât că îmi pare rău şi că sper la împăcarea voastră. se pare că există o măsură în toate. cântăreşte şi trage o concluzie.
te pup şi bafta!
asta aşa, că te cunosc. nu prea mai scriu de obicei la probleme legate de inimioarele altora...şi cred că la tine se va rezolva. te pup din nou ;)
-
Eu m-am dat asa drept exemplu negativ... topicul nu se doreste a ma avea in prim plan pe mine. De fapt nici nu doresc sa se comenteze situatia mea, ci sa se raspunda intrebarii: E iubirea de ajuns?
:-* Semi
-
fato...cu iubirea aia mai vin si alte chestii...si daca alea lipsesc...se pare ca nu e de ajuns......
-
Nup, din punctul meu de vedere iubirea nu e de ajuns. Iubirea e ceva care tine putin la inceput si da un sentiment de siguranta si certitudine.. liniste si pace samd. Ce ramane sunt cutumele fiecaruia - obiceiurile - si de fapt felul in care se descarca de stressul cotidian.
Adica asta e ce am observat eu.. Daca felul in care unul se descarca de stress (fie ca sta pe computer, fie ca roboteste in bucatarie, fie ca vrea sa iasa cu prietenii, sau.. ca vrea sa petreaca timp cu partenerul, samd) calca peste 'piticii' partenerului.. atunci apare scandal indiferent de cata iubire a fost initial.
Adica daca eu vreau sa zac la televizor ca de fapt sunt prea obosit sa fac altceva, dar tipa vrea sa se plimbe pe la muzee ca sa se descarce, felul asta ne va scinda pana la urma. Caci unul din noi trebuie sa renunte la acest egoism personal numa ca sa ajute pe celalalt.
Cele mai bune relatii pe care le-am vazut sunt relatiile in care felul de scapat de stress este similar. Adica amandoi vor sa mearga sa joace tenis, sau amandoi au chef de un film, sau ea vrea musai la cumparaturi iar pe el nu-l deranjeaza caci oricum isi cauta si el ceva. Samd.
-
sustin si eu aceeasi idee...oricat ne-am dori..iubirea nu e de ajuns...
daca preocuparile si interesele nu coincid cat de cat....daca exista egoism si lipsa de intelegere....nu va merge niciodata
-
Mda, egoismul asta intr-un fel e util - adica daca la servici ai indura tot stress-ul zilnic, iar acasa daca vii renunti la tot ce te descarca doar ca sa faci pe plac partenerului care si el vine la fel de stressat - doar sa fii Maica Tereza sa ai atata intelegere si acceptare si dupa un an, doi, trei..
La inceput si eu am crezut ca poti sa treci peste toate, sa rabzi, in numele iubirii, sa primesti doar cand ea (sau el) are chef sa dea, dar tu sa lasi mereu de la tine si tot sa nu fie bine. Acuma am cam priceput cum stau lucrurile :) si sunt ceva mai pragmatic.
Cand esti stressat ai chef sa primesti sau cel putin sa fii lasat in pace - la fel si partenera/partenerul e drept - dar pana la urma iubirea nu e un cec in alb in care renunti la cel care esti si la individualitatea ta.
Si pana la urma primeaza cutumele fiecaruia indiferent cat de mult ti-ai dori ca relatia sa fie cum ai visat si nu cum a ajuns.
-
se spune că în iubire cineva iubeşte iar celălalt se lasă iubit...poate că este adevărat, dar totuşi cred că şi cel care se lasă iubit, iubeşte la rândul lui.
-
Ingeras, imi pare rau de cele intamplate! Poate ca totusi e doar o stare temporara. Poate e doar iubirea care trebuie eliberata ca sa se intoarca la tine mai puternica si mai hotarata. Iar daca nu... inseamna ca nu a fost ea cea adevarata. Bke, de fapt tie iti scriu mai mult si mai mult acum. Gandeste-te bine la toate lucrurile. Sa va dea Dumnezeu intelepciue sa faceti ceea ce trebuie!
-
Mda, egoismul asta intr-un fel e util - adica daca la servici ai indura tot stress-ul zilnic, iar acasa daca vii renunti la tot ce te descarca doar ca sa faci pe plac partenerului care si el vine la fel de stressat - doar sa fii Maica Tereza sa ai atata intelegere si acceptare si dupa un an, doi, trei..
daca s-ar reusi sa se faca compromisuri pe rand....fiecare sa renunte atunci cand celalalt are mai mare nevoie...dar in cate situatii se reuseste ajungerea la acel echilibru?
-
si eu sunt cam in aceeasi situatie ca si tine ... si chiar si eu ma intreb si tot eu imi raspund "nu e deajuns" tre sa ai o gramada de calitati ca sa-l faci pe partener sa se simta bine atunci cand nu e vorba numai de iubire ...
in iubire toti suntem maestrii ... tre sa fim si la restul maestrii si chiar si atunci mai e loc pentru inca putin ... dar totusi e bine...
bafta mai departe ... si spune-i ca daca nu aveti prea multe lucruri in comun, atunci ar trebui sa va faceti cateva (sa incepeti sa faceti compromisuri) ... daca exista iubire, completati-o voi (dar trebuie sa contribuiti amandoi)
:-* :-*
-
Din pacate iubirea nu e de ajuns :(...ma doare si poate ca in final voi zambi langa cel pe care il iubesc sau poate ca nu. Iubirea nu e de ajuns atunci cand intervin prietenii, familia, problemele de zi cu zi. Atunci cand un cuplu a invatat cum sa faca fata in primul rand stresului si pe langa asta toate problemele care se ivesc atunci acea relatie va rezista cat mai mult. O relatie sanatoasa nu consta numai in iubire :-X. Draga ingeras imi pare rau pentru cele ce s-au intamplat si iti spun sincer ca nici relatia mea nu e prea stralucita din aceeasi cauza...iubirea nu e de ajuns :(
:-*
-
exista casnicii fericite chiar daca sotii nu se iubesc
:-* :-*
-
defineste "casnicii fericite"
-
alea nu sunt casnicii fericite, e cel mult o aparenta de fericire sau o multumire calduta. Ma indoiesc ca poate exista fericire fara iubire. Dar... in fine... Cat despre iubire... daca e de ajuns... eu sunt mai idealista, am senzatia ca daca exista dragoste restul toate se rezolva, si prieteni, si parinti... si daca nu se rezolva... se ignora...
Dar... nu sunt sigura ca e asa. Se poate sa existe cazuri in care presiunile exterioare sa fie prea greu de suportat si atunci dragostea nu mai e de ajuns....
-
sorry eu am gresit ... nu neaparat fericite ... un cuvat apropiat de fericire ...
adica sunt unii care traiesc impreuna si se simt bine si nu se iubesc
:-* :-*
-
da....se complac in situatie...ce sa mai faca...si daca mai au si un copil impreuna ... "asa a fost sa fie"
-
Acuma sa nu absolutizam nici in sens invers, posibil sa existe casnicii in care nevoia acuta e de intelegere, nu de iubire, de armonie, de liniste, si atunci e suficient ca celalalt sa-ti fie drag. Daca mai vii si dupa o relatie in care partenerul se purta execrabil... gasesti multe satisfactii intr-o astfel de casnicie... nu e musai complacere... Cred ca exista astfel de casnicii, dar aia nu e fericire, e poate doar multumire... sau liniste...
-
oricum ... eu aleg "casnicia cu iubire" ;D
:-* :-*
-
...Eu..., pentru ca asa sunt eu si asa simt..., cred ca iubirea este de ajuns pentru a depasi orice atunci cand...este iubire!
De ce spun mereu "atunci cand este iubire"...?! Pentru ca am trecut si eu printr-o relatie de foarte lunga durata si am crezut in faptul ca ma aflu in mijlocul unei relatii de iubire si respect reciproc, dar...nu...nu a fost nici iubire, nici respect si nici macar nu a fost o relatie!
...In iubire egoismul personal dispare si intervine un fel de confort sufletesc pe care il creezi pentru si in doi...deoarece la urma urmei asta inseamna o relatie -doi oameni- !
...Cand iubesti stii si simti sa faci compromisuri! Stii ca daca exista o singura telecomanda in casa nu trebuie sa te certi pentru ea...unul butoneaza, iar celalalt ;D spune ..."daca ne-am uita la...te-ai supara?"... Glumesc desigur, dar oarecum in armonia de a accepta si o alta persoana in intimitatea si viata ta consta iubirea si relatia adevarata!
-
Asa este iubito... :-* :-* :-*!
Iubirea este de ajuns si...credeti-ma cand spun asta...! Pentru mine iubirea a fost de ajuns ca sa invat sa fiu mai bun, sa fiu mai putin egoist...sa iubesc sa ma intorc acasa unde este ea...si, indiferent de cat as fi de obosit...ma face sa stralucesc si sa uit de orice greutate..., de orice tristete...!
Iubirea...sau poate...iubirea care imi este daruita este de ajuns...pentru mine!
sufletel
-
Oftez ...
Fiecare dintre noi a simtit din experienta durerea despartirii, a neimplinirii sufletesti. Iubim dar totusi ceva se rupe. Si atunci ne punem intrebarea "Este iubirea de ajuns?!" ... E doar necesara, nu si suficienta...
Si iarasi trist, dar totusi adevarat!
Da, e adevarat, dragostea trece peste orice obstacol, invinge totul, e absoluta, dar intr-o relatie trebuie doi.
Ideal e sa o impartasesti tampla langa tampla, sa alergi unul catre celalalt si impreuna totodata.
Sunt obosita dragii mei prieteni, iubirea mea nu a fost deajuns si totusi, la capatul puterilor spun: e mai fericit cel care iubeste, caci dragostea lui il inalta.
Voi ce parere aveti?!