Totul despre Iubire
Romanian discussion room => Psihologie => Subiect creat de: desdemona din 19 Ianuarie, 2007, 12:03:18 p.m.
-
"Daca vrei esti liber"
Epictet
Veacuri ne-am batut in cuvinte menite sa defineasca omul,si alte veacuri pentru ai ii alatura libertatea.
de la stoici la cei moderni notiunile s-au jucat cu mintea noastra,si la finele jocului am ramas cu intrebarea
"si pana la urma ce inseamna ca sunt liber?"
exact:"Ce te defineste ca a fi liber?"
un om care este inchisoare se poate simti liber pentru ca are libertatea gandului,libertatea lui se limiteaza la ratiune,dar prin opozitie,un om ce doarme sub "cerul liber" se simte inchis,prizonier al propriei vointe si ratiune.
cine a mai inventat si libertatea asta? :D
unii spun ca sunt lucruri care depind de noi,si lucruri care nu depind de noi.
cele ce depind de noi este al nostru,dar ce nu depinde de noi este cauza determinismului natural
determinismul natural este o barbologie de genul ca toate evenimentele sunt cauzate sau determinate de conditii anterioare,nimic nu se intampla din intamplare
"ceea ce se intampla,trebuia sa se intample,tot ce trebuie sa se intample se va intampla".
noi avem un destin personal,si nu trebuie sa intervenim in scurgerea evenimentelor,pentru ca desi pare absurd acestea alcatuiesc o armonie a universului(fie bine,fie rau)
"Lumea este perfecta asa.Orice modificare o aducem,nu facem decat sa ii dauneze in perfectiune"(Seneca)
asa sa fie?
adica nu avem niciun cuvant in asta?
adica nu avem liber-arbitru?sau am degenerat acest concept?
noi avem ratiune si vointa-vointa trebuie ghidata de ratiune pentru a fi liberi.
adica sa ne suprimam pasiunile ca ne oboseste sufletul,de asemenea sa ne mai limitam si dorintele la ceea ce este posibil.
asa se defineste libertatea
eu raman la citatul initial:daca vrei sa fii liber esti.depinde de atitudine
voi asa procedati?
ce este libertatea in conceptia voastra?
ce inseamna "sunt liber"?
ce semnifica aceasta forta care cauzeaza evenimantele?
va provoc
-
întrebarea este: suntem sau nu cu adevărat liberi?
cred că suntem liberi ca indivizi atât timp cât ne-o putem permite.
de exemplu: dacă mă nasc femeie caucaziană, din start libertatea mea de a fi bărbat asiatic îmi este îngrădită. desigur, am alte libertăţi: să citesc o carte, să mă plimb în ce parc vreau. dar nu sunt bărbat asiatic. am o constrângere.
dacă m-am născut în india, din start sunt îngrădită că nu m-am născut în austria. desigur, aş putea învăţa germană şi să încerc să mă stabilesc acolo. dar dacă nu am bani? nu sunt liberă să plec în mult visata austrie. normal că mi se permit alte libertăţi: să cinstesc vaca, să circul pe stânga sau culeg flori din grădina proprie.
dacă am ales să fiu medic şi nu am loc în sistem, trebuie să mă reprofilez. să mă apuc să vând medicamente sau să fac (dacă am talent) programe de calculatoare. oricât aş încerca să intru în sistem, am ghinion, sau nu sunt suficient de bine pregătit la un anumit moment dat, sau Dumnezeu ştie ce se mai întâmplă. astfel, nu am libertatea de a profesa meseria pentru care m-am pregătit şi care îmi place. desigur, am libertatea de a prescrie bunicii cu guturai un paracetamol, pot mângâia pe cap copilul unui prieten sau pot privi la un film pe care doresc să îl văd.
cred că am dat destule exemple în ceea ce priveşte libertatea individului, sau lipsa ei. bineînţeles, nu vreau să vă întristez, însă libertatea noastră este limitată şi numai noi înşine ne putem ajuta să trecem peste asta dacă o conştientizăm. o să ne rămînă alegeri de făcut în viaţa asta o droaie care să ne dea senzaţia de libertate şi de stăpâni ai noştri.
dar sincer, suntem cu adevărat liberi?
la asta vă provoc eu să îmi răspundeţi! :)
-
Părerea mea dragă Semiramis (asta ca să răspund la provocarea ta... :) :D :) ) este că nu suntem liberi decât în două situaţii: când ne naştem şi când murim!
În rest depinde de noi în ce fel ştim să ne dăruim clipe de libertate şi cât de uşor şi frumos ştim să trecem peste clipele în care trebuie să împărţim libertatea noastră cu a altora!
Libertatea este o utopie...viaţa ne demonstrează în fiecare zi că totul în jur este compromis...până şi alegerile...!
-
Libertatea.. umm greu de raspuns daca legam fizicul de spiritual..
-
da, e o utopie.
-
Parerea mea e ca nu suntem liberi. Oricat de inalti in functie am fi, depindem de un sistem, de o societate si societatea la randul ei depinde de noi. Eu cred ca suntem dependenti unuii de altii si ca termenul libertate s-a adoptat doar pentru a mai alina omul in sensul ca daca vrea intr-adevar ceva atunci poate sa faca. Atunci cand ti se spune esti liber simti ca poti face orice, te increzi mai mult in fortele proprii si in ceea ce tu esti. Termenul de libertate mi se pare uneori motivant pentru ca atunci cand ai senzatia ca nimeni si nimic nu te poate opri sa faci ceea ce-ti doresti, atunci vei avea mai mult curaj.
da, e o utopie.
Adevarat graiti fetelor ;)
:-*
-
punct ochit,punct lovit!
libertatea este o utopie.
sau nu...
eu vreau sa ma simt libera,si ma simt,pentru ca a vrea automat presupune vointa,iar vointa,dupa cum spunea nenea Descartes ne ajuta sa fim liberi.
ma rog asta nu inseaman ca toate barbutile lor sunt adevarate,dar poate intr-un coltisor este adevarul ca ideea de libertate depinde de noi.
libertatea este a noastra,nu vorbim de libertatea colectiva,nu-si are rost, si daca este a noastra inseamna ca depinde de actiunile noastre.
de ce sa nu fiu libera daca eu vreau?
sunt femeie,pai atunci nu vreau sa fiu barbat.
ati inteles unde bat?
sau ma iau de mana cu nenea si ma arunc in put? ;D :laugh: :angel:
p.s.din ce a spus andra si voi ar rezulta ca solutia este sa ne intoarcem la omul natural??? ??? ??? ??? ::)
acolo ne puteam manifesta libertatea oricat am vrea deoarece nu suntem constransi de niciun sistem,nicio regula,singurul mod de a actiona este instinctul,asta va sa zica libertate frateee!!
p.s.2 conceptul de libertatea nu presupune doar sensul comun,ci si ideea de "open-minded",intr-un fel sau altul(daca e sa ne scarpinam cu mana stanga in partea...stanga :laugh:) ideea de ratiune
-
da, suntem liberi! suntem liberi sa iubim! nu credeti ca e de ajuns?
pe de alta parte: suntem prizonieri si sclavi. nu avem nici cea mai mica libertate. libertatea financiara de a lua micul dejun la Paris, pranzul la New York si cina in Peking...
astea sunt dupa parerea mea cele doua variante. fiecare trebuie sa stie care este mai importanta pentru el, si atunci va sti sigur daca e liber sau nu.
eu sunt libera!
-
va rog frumos nu mai aberati
gandesti? respiri? inseamna ca esti LIBER.
E prea adanca pt voi...
Mare Maestru Nedescoperit
Escu
-
micule mare maestru Escu, pe urmele lui Rudy...
e cea mai marre banalitate posibilă faptul că respiri. e de o platitudine neînchipuită. faptul că respirăm, nu ţine de gradul de libertate ci este o caracteristică funcţională a speciei umane. şi cel din puşcărie respiră şi cel paraplegic gândeşte, dar nici unul, nici altul nu pot fugi în libertate pe câmpii.
Cruella dragă, să iubim suntem liberi într-adevăr...dar acea iubire poate nu ne este împărtăşită, deci, libertatea de iubire ne este înjumătăţită. până la urmă iubirea ne este permisă, dar asta nu înseamnă că suntem liberi. e ca şi cum am merge cu spatele pe stradă, o putem face şi în prizonierat.
mda, acum trebuie să plec. but I shall return :D
-
......şi cel din puşcărie respiră şi cel paraplegic gândeşte, dar nici unul, nici altul nu pot fugi în libertate pe câmpii.
Inainte sa ajunga in puscarie...a fost liber?corect...deci..ma tem ca nu ai inteles scumpa si prietena mea draga....
Libertatea....ne este data de cand ne nastem...la fel ca si respiratia...so...pana ajungi sa ma intelegi...poti sa ma mai intrebi.
-
Perfect de acord cu tine Escu, as mai adauga in schimb inca un lucru la definitia ta... Crezi, respiri, gandesti deci esti liber.
-
Eu cred ca omul se naste liber.Ulterior el isi poate defini siesi aceasta libertate,uneori libertatea e perceputa ca lanturi.Dar tot libertate se cheama.Uneori libertatea devine casnicie.Alteori libertatea e ocupata de lanturile gindurilor.Libertatea poate fi ingradita de orice si recapatata oricind.
-
O sa-ti raspund desdemona cu ceva ce am scris eu anul trecut. Se vede ca studiezi filosofia ;D
Libertatea...este a noastra sau nu?
Avem pana la urma libertatea de a alege orice-ar fi?
Se pune mai intai problema destinului...Cine se cuvine sa creada in destin?
Un ateu, o persoana care nu crede in existenta unei fiinte necesare, in existenta unei fiinte de dintotdeauna si pentru totdeauna, a unei fiinte acauzate dar de care existenta sa depinde? Pentru un ateu lumea nu este guvernata de nimeni si nimic, asa ca cine ar putea sa-i ofere acestuia un destin?
Un crestin, un credincios in Dumnezeu? Evident ca tot ceea ce inseamna Dumnezeu este la nivel de ipoteza, pentru ca esential este sa crezi..de stiut nu putem stii nimic. Dar multi cred ca au inteles gresit ideea de destin. Destin nu inseaman faptul ca Dumnezeu stie de la inceput care iti va fi viata...pentru ca Dumnezeu e atotstiutor, omniscient si omniprezent...profetul profetilor...e normal ca el sa stie din momentul crearii tale care-ti vor fi dorintele, care-ti vor fi actiunile...insa el nu determina aceste dorinte, aceste actiuni. Esti liber in viata sa alegi pe ce cale vrei sa mergi...
Destinul e ceva de genul: Lui X-ulescu ii este destinat sa moara calcat de o masina. Este absurd sa credem ca daca un om ar fi sa aiba parte de acest tip de moarte destinala pana in acel moment el este invincibil, ca poate sa faca orice de vreme ce ii este destinat sa moara abia peste o luna. Daca pana sa vina momentul calcarii de catre masina asta decie sa se arunce de la balcon...sa fie sanatos! vorba vine :)...si asta se numeste ca X-ulescu si-a ratat destinul.. Cei care au introdus notiunea asta, erau stoicii...si eu credeau in armonia universala...armonia universala nu depinde in nici un fel de evenimentele destinale, ci evenimentele destinale sunt consecinte ale acestei armonii, consecinte pe care ei le considerau necesare. In momentul in care iti ratezi destinul, se paote spune ca ai avut parte de o moarte rusinoasa, reprosabila, caci ea nu va fi fost in consonanta cu armonia universala...
Dupa care mai e problema libertatii de a alege...suntem oare vreodata cu adevarat obligati sa facem ceva? O expresie de tipul "X a fost silit de Z sa faca Y" nu este oare un nonsens? Daca cineva e inrolat si obligat apoi sa participe la razboi, in realitate cel cu pricina va fi ales sa mearga la razboi, nu a fost obligat, caci el va fi preferat nejunsurile si disconfortul luptei in fata nejunsurilor si disconfortului pe care le-ar fi presupus un eventual refuz de participare. Da, sunt doua rele...dar cu toate astea avem libertatea de a alege? manipualrile sentimentale, santajul, par a fi actiuni care obliga, dar in realitate libertatea de a alege o ai oricum.
Se mai pune insa o problema...cand deja in joc intervin mai multe persoane...cand deja relatia ta cu persoana Z, cu actiunea Y, sau cu obiectul T nu mai e directa... sa zicem de pilda ca sotia iti este batuta si jefuita de un talhar...dar afli prea tarziu...normal ca iti doresti in momentul ala sa fi fost tu in locul sotiei, sa nu fi avut ea de suferit...dar parca de data asta libertatea de alege iti este constransa. De fapt totul e pe ideea: poti oricand sa te sinucizi, ai aceasta libertate, daca nu vrei sa-ti asumi niste riscuri... Da...se pare ca omul e condamnat sa fie liber.
Sunt multe intrebari in textul meu... dar adevarul este ca in general sunt multe intrebari la care nu avem raspunsuri. :-*
-
foarte frumos spus ingerito :laugh:
daca tot ati adus vorba poate fi criticat un om care spune:"daca nu am avut libertatea de a-mi alege momentul nasterii si familia in care sa ma formez,atunci imi insusesc libertatea de a-mi alege moartea"??
-
......şi cel din puşcărie respiră şi cel paraplegic gândeşte, dar nici unul, nici altul nu pot fugi în libertate pe câmpii.
Inainte sa ajunga in puscarie...a fost liber?corect...deci..ma tem ca nu ai inteles scumpa si prietena mea draga....
Libertatea....ne este data de cand ne nastem...la fel ca si respiratia...so...pana ajungi sa ma intelegi...poti sa ma mai intrebi.
discuţia degenerează şi dacă nu ai înţeles de prima dată substratul, nu are sens să mai scriu pe această temă. dacă nu ai citit primul meu post la acest topic, iar nu ai avea cum să înţelegi punctul meu de vedere...aşa că, nu cred că are sens să îţi mai explic.
te-am pupat Escule! :D şi pe tine Bllue :-*
ps. doar întrebare Escule: un om născut paraplegic (paraplegie=paralizia ambelor picioare)...a avut vreodată libertatea de a alerga? (asta că nu mă lasă inima să nu îţi dau un indiciu totuşi :))
-
......şi cel din puşcărie respiră şi cel paraplegic gândeşte, dar nici unul, nici altul nu pot fugi în libertate pe câmpii.
Inainte sa ajunga in puscarie...a fost liber?corect...deci..ma tem ca nu ai inteles scumpa si prietena mea draga....
Libertatea....ne este data de cand ne nastem...la fel ca si respiratia...so...pana ajungi sa ma intelegi...poti sa ma mai intrebi.
discuţia degenerează şi dacă nu ai înţeles de prima dată substratul, nu are sens să mai scriu pe această temă. dacă nu ai citit primul meu post la acest topic, iar nu ai avea cum să înţelegi punctul meu de vedere...aşa că, nu cred că are sens să îţi mai explic.
te-am pupat Escule! :D şi pe tine Bllue :-*
ps. doar întrebare Escule: un om născut paraplegic (paraplegie=paralizia ambelor picioare)...a avut vreodată libertatea de a alerga? (asta că nu mă lasă inima să nu îţi dau un indiciu totuşi :))
Exista mai multe modalidati de a alerga.Lasa-i pe cei care se nasc cu probleme de o parte (pentru ca nu depinde de noi si nici de parintii lor).O sa devieze subiectul in ale chestii spirituale.Credeam ca ai deschis discutia pentru cei de aici.In fine...asa pot sa iti dau si eu exemple...Si oricum...pentru ei...discutia noastra nu ii ajuta cu nimic si chiar nu avem ce discuta...ce ar mai fi de spus cand cineva se naste cu malformatie?
-
Este o diferenta intre libertate si posibilitate... Esti liber sa faci ce vrei, dar trebuie sa si poti face asta. In primul rand a fost pusa in discutie libertatea omului, deci a discuta idei de genul "am acut libertatea de a alege sa ma nasc?" iese din discutie, pentru simplul fapt ca pana sa te nasti nu ai fost propriu-zis om. In al doilea rand, vrem multe lucruri si totusi nu le putem face. E ca si cum am sustine ca libertatea totala inseamna sa zbor cand vreau sa zbor. Nu, nu inseamna asta. Daca nu poti sa zbori, nu poti, si gata. Nu mai tine de libertate. Sa nu exageram totusi... da, suntem limitati din multe puncte de vedere, dar asta nu inseamna ca nu suntem liberi.
-
posibilitatea derivă din libertate.
există categorii în limitele cărora suntem liberi. de exemplu, nivelul meu de pregătire intelectuală defineşte o zonă în interiorul căreia mă pot mişca liber. nu pot atinge anumite domenii din afara zonei pe care mi-am definit-o prin pregătire pentru că nu am cunoştinţele necesare să înţeleg respectivele lucruri. avem libertate numai într-un spaţiu limitat.
nu vorbesc despre libertatea oferită de constituţie (ex: libertatea de a pleca peste graniţă), nici de libertatea spirituală (ex: libertatea de a iubi, de a gândi, de a visa), nici despre libertatea de a alege (liberul arbitru, ex: de a urma o anumită facultate sau de a citi o animită carte), ci vorbesc despre libertate ca limita posibilităţilor noastre într-o direcţie dată (ex: vorbesc numai limba română => limita libertăţii mele de comunicare este reprezentată de graniţele româniei. în momentul în care învăţ limba bulgară, îmi extind limita libertăţii la teritoriile româniei şi bulgariei). (şi la asta să nu îmi răspundeţi că limba română se vorbeşte şi în republica moldova, provincia autonomă voivodina şi mai ştiu eu în ce comunităţi de români din alte ţări... :D, că nu merge :P)
ca şi concluzie, încerc să definesc libertatea ca posibilitate de a te mişca în limitele unei categorii date. în final, libertatea este legată de o limită, limită care poate fi dată de rasă, limbă, loc de naştere (adică elemente pe care noi nu le putem modifica), sau posibilitatea de comunicare, accesul la cunoaştere şi la înţelesul anumitor noţiuni (limite pe care le putem modifica şi automat lărgi aria de libertate).
-
"va rog frumos nu mai aberati
gandesti? respiri? inseamna ca esti LIBER."
Dragă Escu...nu înţeleg de unde până unde această atitudine...sau oare a abera nu derivă tot din...libertatea de care vorbim? :D...
Eu vreau să aberez şi am să aberez pe aceeiaşi idee cu Semiramis...libertatea este de când lumea şi va fi mereu o utopie!
Dragule...de la a visa că îţi doreşti ceva şi până la avea sau a obţine acea bucată de liberate...este drum foarte lung...şi uneori imposibil! Nu pentru că noi suntem cei care ne îngrădim sau nu facem alegerile bune ci pentru că de multe ori libertatea de a avea...nu ne aparţine doar nouă!
Da...şi eu visez la o căsuţă precum cea din pozele mele..., visez la multe lucruri...bineânţeles că voi lupta pentru ele, dar...asta nu înseamnă că voi şi avea vreodată libertatea...posibilitatea...de a le avea...!
Poţi muri visând la libertate şi să nu o ai niciodată fiind îngrădit de propriile dogme...(parcă îmi mai amintesc şi eu ceva din filosofie... :)...mă rog..)...
La libertate visăm toţi...şi cei care s-au născut în sclavie au visat la ea şi mulţi nu au ajuns să o cunoască..., dar în schimb puteau alege să alerge liberi pe plantaţii şi să îşi primească glonţul în ceafă... ;)!
Da..., alegerile ne fac să ne simţim liberi, dar asta nu înseamnă că şi suntem!
Visele ne fac să pară viaţa mai uşoară, dar asta nu înseamnă că o şi fac!
Viaţa ca o alternativă a morţii pare bună, dar nu pentru toată lumea!
Însă...termenul de "libertate" dacă este să îl disecăm din punct de vedere filosofic...cred că îl vom diseca mult şi bine...pentru că până şi filosofia este de multe ori o utopie..., sau nu? Filosofia ne face viaţa mai plăcută..., dar asta nu înseamnă că viaţa e doar filosofie!
-
Filosofia are mai multa logica in ea decat crede majoritatea oamenilor. ;)
-
discutii noaptea despre libertate ;D
cititind sirul de raspunsuri de pe-aci, cred ca ati uitat un lucru: ziarul Libertatea!!! :D :D :D
eu cred ca Semiramis s-a referit la ceva, apoi au venit unii si s-au referit la altceva - poate au inteles ce-a vrut sa spuna Semiramis, poate nu, cert e ca dc au inteles, nu s-a vazut :)
unii au vorbit despre libertatea spirituala, in sens religios (te nasti liber, esti liber sa faci ce vrei, samd), dar aici nu e prea atat de discutat cat poate de speculat
Semiramis incerca sa deschida o discutie despre libertatea in sens de cunoastere... necunoastera iti creeaza restrictii, iar restrictiile iti restrang libertatea... cred ca aici e mult de vazut si de facut..... cealalata libertate, cea religioasa, hmmm... e data si gata; poti sa vb o mie de ani pe tema ei ca nu schimbi nimic
am mai vazut si replici luate din filozofie; era cineva care a zis "gandesc deci exist" asa ca au zis si altii: "mananc deci sunt liber"
prozaic, nu? ???
-
Dragă Îngeraş... :)...sunt fericită atunci când văd şi alte persoane atrase de filosofie, cu atât mai mult când le văd că şi stăpânesc această...minune umană...FILOSOFIA!
Filosofia este cartea mea de căpătâi, apa cu care îmi răcoresc sufletul şi soarele cu care îmi încânt privirea.
Am să încerc mai jos să îţi argumentez că deşi filosofia s-a născut pentru a rezolva probleme logice de existenţă, nu este un domeniu al logicii...ea a fost este şi va rămâne mereu un domeniu care se va baza pe datele ştiinţei şi ale logicii, dar nu le va prelua niciodată...De ce? Ea doar ne ajută să ne răspundem la o serie întreagă de probleme, să înţelegem schimbările radicale care se produc în ştiinţă, să ne creem un echi interior ca să putem comunica cu exteriorul.
Rolul filosofiei încă de la început a fost să ne ajute să ne cunoaştem pe noi înşine, să ne găsim rostul, locul şi geneza noastră. Ea a pornit de la ideea de cunoaştere şi de adevăr...: „cine sunt eu?”, „ce sunt eu?”, „ce este viaţa?”...Cunoaşterea filosofiei spre deosebire de cunoaşterea ştiinţifică care este profundă şi verificabilă este generală..., deoarece filosofia studiază existenţa în general, legile cele mai generale ale existenţei, ea reprezintă o concepţie generală despre lume.
Filosofia este o componentă a culturii, a vieţii spirituale, alături de ştiinţa literaturii, artă, religie, acestea formează cultura şi viaţa societăţii. Ea mereu se va intercala cu aceste ştiinţe, dar niciodată nu se va confunda cu ele.
Hegel spunea că filosofia este floarea cea mai înaltă a culturii, iar L. Blaga spunea că filosofia este unul din modurile umane fundamentale pentru a rezolva “ceea ce este”.
Filosofia s-a format în antichitate, iar la început în obiectul filosofiei erau puse cunoştinţe din toate domeniile. Treptat s-a produs o departajare între discursul filosofic şi cel ştiinţific şi astfel s-a creat un oarecare domeniu al filosofiei...
Problemele teoretice ale filosofiei sunt în principal legate de raportul dintre existenţa obiectivă şi existenţa subiectivă.
Pentru Kant de exemplu acest raport a fost primordial...: “Cum pot să gândesc unitar cerul înstelat deasupra mea şi legea morală din mine?”.
Nu am să încep aici să explic defapt cum sublinia Kant acest raport, câte şi ce fel de aspecte presupune acesta...pentru că intrăm prea profund în domeniul filosofic, dar...ceea ce am vrut să spun este că: filosofia studiază existenţa ca existenţă (Ontologia), cunoaşterea ca răspuns la întrebarea „cum ar fi dacă omul poate să cunoască sau nu lumea?”, „cum o cunoaşte?”, „până unde este adevărul?” (Gnaseologia), iar „Logica” – este teoria principiilor gândirii corecte...
În concluzie, René Guénon a spus că la început, cuvântul “filozofie” a însemnat “dragostea de întelepciune” şi devierea a apãrut când s-a substituit sofia" cu filo-sofia...şi că ea este defapt îngemănarea cuvintelor din limba veche greacă: philo – iubire pentru înţelepciune şi sophia – înţelepciune.
Aş mai putea discuta despre acest subiect...mult, chiar foarte mult, deoarece filosofia...este cea dintâi dragoste a mea..., este perna pe care mi-am culcat sufletul şi condeiul cu care m-am trezit dimineaţa..., dar dacă am să mai discut despre filosofie am să deschid un alt topic...să nu îl sufocăm pe acesta...
-
hmmm.... cel mai bine asa, Lady... un topic special ;)
in ce ma priveste, filozofia e un exercitiu de a vorbi mult despre lucruri care se pot transa scurt ori de a vorbi mult despre lucruri pe care nu ai cum sa le transezi pana la sfarsitul umanitatii
in ambele cazuri, mi se pare inutila :-X
daca tu poti sa-mi demonstrezi ca filozofia a facut ceva pentru ca toti sau aproape toti oamenii sa gandeasca mai profund, atunci ma inclin in fata ta...
filosofia s-a folosit de intrebarile religiei pe un teren desacralizat, atata tot, si a incercat sa dea alte raspunsuri la ele; si cum nu prea a reusit, a inceput sa vorbeasca mult...... si totul a ramas in stadiul de discutie despre discutie (de altfel n-avea cum sa faca altceva ca isi pierdea sensul intial)
parerea mea
si.... nu-mi place deloc filosofia ::)
-
Dragul meu...tocmai ţi-ai demonstrat singur lecţia prin care filosofia te ajută să gândeşti şi să aprofundezi gândirea... Nu îţi place filosofia şi totuşi o practici...chiar frumos aş spune! Ştii să te foloseşti de cuvinte, să le îngemănezi dulce şi să le dai culoare..., iar mie asta mi se pare totuşi...util! ;) De ce? Chiar dacă nu te va lăsa convins niciodată despre utilitatea şi profunzimea filosofiei (chiar această problemă în sine fiind o filosofie... ;D) vei beneficia de un exerciţiu intelectual benefic :).
Mulţumesc de sprijin şi...sper să ne mai întâlnim şi la noul topic... :).
-
Mi-am propus intial sa scriu un topic de vreo doua pagini plin ochi de citate din ceea ce ati scris toti. Pana la urma am inteles de fapt care e "buba" acestui topic, ca nu are o perspectiva unitara. Unii vorbesc de libertatea religioasa, altii de libertatea la nivel ontologic, altii de libertatea ca valoare, deci dintr-o perspectiva axiologica, altii pur si simplu la nivelul simtului comun, ce le inspira ideea de libertate. Deci oricum nu putem impaca toate perspectivele pentru ca "ataca" acest concept din perspective diferite. Ar trebui, rand pe rand, sa ma situez in fiecare dintre acestea, ca sa pot contracara asa cum imi doresc. Si cum topicul a devenit extrem de lung si efortul de care vorbeam ar fi mult prea mare... am zis ca rezolv toate astea cu introducerea pe care tocmai am facut-o ;D
Revenind la topic, pentru mine e un subiect foarte spinos, sau care ma apasa de ani de zile, dar dintr-o alta perspectiva (va vine sa credeti ca inca mai exista o alta perspectiva?): cat de liberi suntem de constrangerile sociale. Deci cumva o perspectiva psiho-sociologica. Cat de mult constientizam aceste constrangeri si cat de tare ne ingradesc libertatea? Detaliez.
O sa incep cu un exemplu banal si evident, ca sa fie limpede despre ce vorbesc. Relatiile de serviciu (sau de scoala). Sunt relatii sociale tipice daca vreti, in care purtam o mie de masti dintre care constientizam, poate, o suta. Raspundem politicos, ba mai si facem uneori complimente inutile, zambim inclusiv celor pe care nu-i suferim, ba chiar le si raspundem politicos (sigur, nu absolutizez, exista limite si limite...) etc etc. Stiu, n-avem incotro, dar nici macar lipsa asta de libertate nu ma sperie. Ce ma sperie este ca nu ne prindem. Intram atat de tare in rol incat ajungem sa credem ca noi suntem aia. Si nu suntem... Noua ne e gandul la ochii iubitei si la apusuri de soare, sau la chestiuni mult mai prozaice, insa avem visele noastre, nebunia noastra, toate sufocate de masca sociala a cotidianului. De cate ori nu v-a venit, satui de serviciu, sa va luati lumea-n cap si sa plecatiu unde vedeti cu ochii? Sa faceti o nebunie, sa indrazniti! Sa vagabondati! Dar nu am facut-o. Stim foarte bine de ce.
Un exemplu la fel de elocvent este de multe ori relatia cu parintii, care, tind sa cred, este cea care ne limiteaza cel mai mult. Pana cand intr-un final invatam, cu greu, sau poate niciodata, sa iesim de sub tutela lor si sa indraznim sa fim noi. Nu ma refer la raportarea la parinti ca la o autoritate (desi si de asta e foarte greu de scapat), ma refer la a "scapa" de parintii "din interiorul nostru". Cei care parca ne privesc permanent peste umar dezaprobator de cate ori facem ceva care stim ca nu le-ar conveni. Si din nou, teama mea cea mai mare este ca nici macar nu suntem constienti de asta. De exemplu o fata crescuta intr-un mediu strict, invatata de mica "ce e bine si ce e rau", invatata ca sexul este ceva tabu, ceva care nu se face decat dupa ce te casatoresti etc etc cu greu va ajunge vreodata (daca va ajunge) sa fie libera sexual (nu ma refer la desfrau, sa fie limpede!), in sensul de a se simti libera sa se manifeste sexual cum SIMTE, nu cum TREBUIE. Va fi permanent obsedata de ideea sexului ca pacat, va fi "rupta" in doua intre dragoste si datorie etc etc. Deci ori va ajunge o frustrata, prinsa intr-o eterna drama a culpabilitatii, ori se va revolta si va cadea in extrema cealalta (a face fix pe dos), devenind o desfranata (ceea ce e departe de a insemna libertate: a face conform unui model sau fix pe dos denota aceeasi lipsa de libertate, libertatea inseamna a nu tine seama nicicum de model).
Inca un exemplu si inchei. Cati dintre noi nu s-au complacut macar o data in viata intr-o relatie care nu mai mergea de mult, dar care era dezirabila din punct de vedere social: iubitul / iubita pe care l-au visat parintii, cult, cu facultate, job bine platit, statut social inalt, pe scurt... ce poti cere mai mult? Ummmm... poate dragoste? Poate un strop de fericire? A nu! Dar ce, ti s-a urat cu binele? Asa incat mergem mai departe, ramanem in relatie, ba mai mult decat atat, si aici e nebunia cea mai mare!!! ne convingem ce relatie minunata avem, numai si numai pentru a elimina disonanta cognitiva care se naste in noi.
In fine, pe scurt, ca sa nu mai aberez, vorba stiu eu cui, pe mine libertatea ma obsedeaza la nivel de recunoastere, la nivel de intelegere de sine in primul rand. Constrangeri vor exista tot timpul, constrangeri sociale cu atat mai mult, exteriorul ne va limita permanent, ca o vrem, ca nu o vrem, ceea ce putem insa face este sa constientizam limitarile, lanturile, sunt sanse mari sa scapam macar de o parte din ele astfel.
-
Dragul meu...tocmai ţi-ai demonstrat singur lecţia prin care filosofia te ajută să gândeşti şi să aprofundezi gândirea... Nu îţi place filosofia şi totuşi o practici...chiar frumos aş spune! Ştii să te foloseşti de cuvinte, să le îngemănezi dulce şi să le dai culoare..., iar mie asta mi se pare totuşi...util! ;) De ce? Chiar dacă nu te va lăsa convins niciodată despre utilitatea şi profunzimea filosofiei (chiar această problemă în sine fiind o filosofie... ;D) vei beneficia de un exerciţiu intelectual benefic :).
Mulţumesc de sprijin şi...sper să ne mai întâlnim şi la noul topic... :).
multumesc de aprecieri, Lady, dar chiar si asa... pot sa scriu cat de frumos... tot nu fac filozofie; eventual, speculez realitatea si fac aprecieri asupra ei.... nu cred ca orice exercitiu intelectual poate fi trecut in tagma filosofiei, nu?
-
Hop si io :angel:
Afirmatia "daca vrei sa fii liber esti." cred ca suna prea simplist ca sa fie inteleasa profund, sau tre s-o citesti patruns de profunzime ca sa intelegi ca se refera la ceva.. ma repet ;D! profund.
Rostita in momentul in care intelegi ca esti liber si nu ca urmare a X, sau Y, ci ca asa a fost mereu, ca a fost o alegere personala (mai mult sau mai putin constienta) sa ramai agatat.. atunci da, puncteaza adevarul.
Mai corecta mi se pare ca esti liber atata cat iti ingadui sa fii. Era un topic (http://www.lovetime.ro/community/index.php/topic,1738.0.html) odata cu "fetele cuminti spun nu, fetele obraznice intreaba cand?". Vrei sa fii liber, esti!
Ai niste interese de urmarit si atunci pastrezi o masca sociala ? Ok! Ai ales libertatea de a te ascunde sub o masca, nu ? Nu stii ce ascund altii sub mastile lor ? Ok, ai libertatea sa afli..
Pe scurt, nesiguranta intriseca a fiecaruia genereaza nevoia de 'legaturi'.. Cat timp esti nesigur, vei fi ingradit..
-
doua puncte de discutat.
"Libertate totala,dar ce sa faci cu ea daca intr-o zi tot trebuie sa mori?"(M.Preda)
si un punct care mi se pare foarte interesant
responsabilitatea.
suntem responsabili pentru libertatea dupa care tanjim/o avem?
sartre spune ca libertatea este responsabilitate.
cum vine treaba asta?ne asumama riscurile de a fi liberi?
-
Pai Sartre mi se pare ca reformuleaza doar ideea de liber arbitru crestinesc.. adica esti liber fiindca esti responsabil cu ceea ce faci.. Ai gresit, poate nu-ti ia nimeni libertatea momentan dar totusi.. un payback tot va fi - intr-un fel sau altul ?
Acum sincer nu cunosc Sartre deloc, dar cam asa ma pricep a interpreta vorbele lui..
Oricum, daca n-am fi responsabili... (sau macar responsabilizati!) pt actiunile noastre, nu cred ca s-ar ajunge undeva. In sensul ca una e efectul care-l obtii daca spui lumii sa fie resposabila pentru ce face, si alta e daca spui - go wild! Fara ordine nu se ajunge nicaieri, si probabil regretul este ce ne aduce mai intai aproape de ideea de Dumnezeu, de vesnicie.. Natura are darul ei de a se improspata, si noi tot murim pe capete.. Oare nu exista ceva mai mult, un sens mai ascuns care sa dea totusi o semnificatie acestei 'condamnari' ?
Si iata apare ideea de responsabilitate.. Faci ce trebuie, si sanse maxime sa 'scapi', sa... 'traiesti' etern.
Sii... alegerea asta sunt nevoit s-o fac si eu, din lipsta alteia mai bune.. Fac tot ce pot cu libertatea mea deoarece daca sunt aici deja, viu, contemporan, pe semne n-o fi degeaba.. De ce sa se piarda atata energie cu nasterea mea, cu educatia mea, cu casa si masina mea, cu dilemele mele morale, cu cosciugul si groapa unde o sa ajung ? Chiar asa fara nici un scop - eventual doar sa ajut/iubesc pe altii ? Probabil am un randament tare prost la asa ceva :D deci de ce sa se investeasca in mine daca acelasi efort poate ar fi putut fi investit mai bine de catre o minte mai buna, in altceva ?
Probabil deci.. ca sunt aici si pentru mine. Si nu doar ca privesc si sa-mi joc piesa de teatru, solemn atribuita de societate. Ci sa mai si invat ceva, si sa descopar de unu singur.
Sa descopar liberatea...
-
sartre nu stiu cat era de religios,dar era pornit pe etica crestina.era asemanat cu Nietzsche care desi a dat bomba"Dumnezeu a murit",era un crestin.(ma rog nu intram in aceasta discutie prea ampla)
spunea ca nu exista lumea de dincolo,Dumnezeu,valori si nici sens in acest "a fi aici" al lumii,individul se descopera mereu.
mai explicit lumea nu are nii un sesn,dar omul prin actiunile sale fiecare om poate decide asupra sensului pe care il intelege sa il dea lumii.
povara asta a libertatii consta in faptul ca esti responsabil de cum iti faci viata,aici,nu dincolo in asteptarea unei bomboane pentru o fapta buna si morala.
deci..libertatea este un blestem pentru ca implica responsabilitate.libertatea de a-mi da sens vietii,singura pe care o stii si de care sunt constient,prin urmare singura sansa.am esuat,mi-am ratat viata.
deci mai vrem sa mai fim liberi?
-
Pai vrem... decat sa pierzi totul traind intr-o inconstienta bazata doar pe simturi, animalic.. avem sansa sa ne ridicam dar doar sansa, nu si certitudinea damn it! >:(
:-[
Dar da, depide.. citeam undeva un citat de Bernard Show:
"The fact that a believer is happier than a skeptic is no more to the point than the fact that a drunken man is happier than a sober one."
In principiu nu as compara ignoranta vs eterna cautare.. e clar ca sunt opuse! Plus, odata ce ne ridicam intrebarea - e clar ca suntem pe calea cautarii. Ce rost mai are sa regretam - alegerea am facut-o deja. Am putea vedea ce e mai bine de facut incat sa fim mai impacati cu alegerea.
Imi duc responsabilitatea... chestia e sa nu ajunga sa devina o povara, caci atunci nu mai am energie sa continui caci deja prea multe lanturi ma opresc.
Dpmdv ibertatea inseamna in primul rand in a alege sa fii si tu prioritar... indiferent ca ai putea 'rani' in felul asta asteptarile altora de la tine. Adica sa ai un ochi si pentru tine nu doar pentru ei. Si asta cred ca se aplica si la cei care au ales ignoranta. Si ei isi sunt prioritari, si deci... liberi.
(am sa revin)
-
Da, vrem, mie stii cum imi suna? Ca in fata pastilei din Matrix: stii ca o data luata nu mai e cale de intoarcere. Si totusi o iei. Si chiar daca totul devine infinit mai greu de acceptat, STII ca e real si, oricat de urat ar fi, nu mai vrei niciodata sa te intorci la iluzie. Aaa, ca asta te responsabilizeaza? Probabil ca da. Dar cred sincer ca ne asumam responsabilitatile pentru adevar.
Si-apoi, daca totul devine atat de nesuportat, tot Sartre spune ca inclusiv in situatiile limita, in care suntem obligati sa facem "alegeri" care sunt ale altora potem inca ALEGE sa ne sinucidem, deci avem oricand alternativa. Suntem liberi.
-
Eu cred ca libertatea sta in adevar.In orice adevar,mic sau mare.Opusul libertatii e compromisul ,cum opusul adevarului e minciuna.
Ce greu e sa spui adevarul,ce bine te simti cind ai curaj sa-l spui.
Eu cred in adevarul din om ca potential,adevarul propriilor sale alegeri.
-
care este lbertatea unui om cu handicap?
faptul ca se stie adevarul,il face sa fie liber?
ciudat,nu am privit niciodata libertatea asa.
iarasi ma izbesc de faptul ca libertatea este o problema de perceptie,si nu de definitie.
si revenind.
acum am aflat sartre pana la urma era ateu.deci a te sinucide,pt el nu reprezinta decat o ultima alegere.
dar pentru crestini este pacatul cel mai mare.
in situatia noastra,mai putem alege sa ne sinucidem ca forma prima de libertate?
p.s.imi face o mare placere sa discut cu voi. :laugh: :D
-
PS:si mie. ;)
Sigur ca este o problema de perceptie,ca dealtfel totul....
Libertatea unui om cu handicap este sa-si schimbe mentalitatea/faptele.Nimic nu este-ntimplator,un om cu handicap este rodul propriilor sale fapte.Da,dac-ar vrea sa stie adevarul,acest lucru l-ar face liber.Stiind adevarul,va putea sa iubeasca.Sint multe aspecte la acest subiect.
Faptul ca cineva alege sa se sinucida este doar o alegere ca oricare alta,nu e nici pacatul cel mai mare,nici cel mai mic.
In principiu omul traieste ptr a invata,iar sinuciderea nu schimba nimic,decit adinceste o problema.
Nu cred ca sinuciderea este in sine o forma de libertate.Cel putin sinuciderea brutala.Majoritatea oamenilor oricum se sinucid prin ginduri negre si deznadejde.Cred ca sinuciderea ca fapt impotriva propriei vieti este o forma de depresie ,nu de libertate.
-
imi cer scuze ca nu am precizat de la inceput..omul care se naste cu unhandicap?
unde este libertatea lui de a alege?
corect.daca un om se alege pe parcursul vietii lui cu un handicap,este datorita alegerilor facute de el.
era o faza interesanta"ma sperie gandul ca fiecare actiune a mea determina felul in care voi muri,chiar si acum ca pun aceasta cana pe masa".
aceasta este responsabilitatea de a-si asuma libertatea sa.
dar copilul care se naste cu handicapul,unde i se manifesta libertatea?
si o alta problema:cea a constrangerilor.
unele sunt justificate(omorul,furtul),dar altele nu(incalcari ale drepturilor naturale).
intrebare
se interzice consumul de droguri si avortul.Este corect sau nu?
interzicerea este justificata,dar nu lezeaza pe altii ci pe persoana in cauza.
suntem responsabili de alegerile noastre.aici de ce suntem constransi?
-
corect.daca un om se alege pe parcursul vietii lui cu un handicap,este datorita alegerilor facute de el.
imaginati-va...ca mergeti pe trotuar...si o masina din senin da peste tine, ramai paralizata de la sold in jos...
oare a fost alergerea ta?
-
daca ar fi sa o luam realist,sincer escule nu.
ai dreptate.
daca vrei sa o luam pe "ceea ce nu ne este dat sa intelegem" este o cauza a determinismului natural.lucrurile sunt asa cum trebuie sa fie.
sau o fapta anterioara a mea a provocat asta.
este corect?nu.
-
daca ar fi sa o luam realist,sincer escule nu.
ai dreptate.
daca vrei sa o luam pe "ceea ce nu ne este dat sa intelegem" este o cauza a determinismului natural.lucrurile sunt asa cum trebuie sa fie.
sau o fapta anterioara a mea a provocat asta.
este corect?nu.
daca vrei sa o dam in spiritualitate si in credinta...mai bine deschidem alt topic.Nu sunt genul care sa creada im chestii de genul:
"copilul x s-a nascut cu pacatele a lu matusa , care era bunica lu ruda lui"
sau
"am gresit cu ceva inainte, si de asta a dat masina peste mine"
Astea nu cred ca isi au rostul aici, si ne indepartam de subiect.
Suntem prea mici ca sa intelegem niste lucruri prea mari.Cateaodata ne legam la cap fara sa ne doara.
Parerea mea...
-
A fost alegerea ta sa mergi pe trotuar. ;D Si ti-ai asumat acel risc de a fi calcat cu masina. Ce e asa greu de inteles? :laugh: Practic e alegerea sa iesi sa te plimbi. Daca o sa pice un pom peste tine, asta este. Nu te-a obligat nimeni sa iesi sa te plimbi, nu?
-
A fost alegerea ta sa mergi pe trotuar. ;D Si ti-ai asumat acel risc de a fi calcat cu masina. Ce e asa greu de inteles? :laugh: Practic e alegerea sa iesi sa te plimbi. Daca o sa pice un pom peste tine, asta este. Nu te-a obligat nimeni sa iesi sa te plimbi, nu?
Da dar nu am gresit cu nimic ca sa zic "de aia a cazut copacu pe mine".Nush...mi se pare o chestie...care o da in "credinta si spiritualitate". Dar sunt liber sa merg pe trotuar nu?Cu riscuri sau fara...sunt liber...
-
Pai da, asta spuneam si eu. Ca esti liber sa mergi sau nu pe trotuar. :)
-
Escu,esti liber sa mergi pe trotuar datorita unei legi.Si discut fara sa o dau in spiritualitate.
Legea care te lasa sa mergi pe trotuar te face astfel liber:este legea gravitatiei.
Pe de alta parte sint oameni care patesc accidente si scapa nevatamati .Sint oameni care patesc continuu chestii minore,se-nteapa,se lovesc aiurea,se taie...
Acestea sint favorizate de energia pe care o emit acei oameni.
Ps:este o idee legata de cea bine-rau in univers.