Da-ne "libertate" Doamne!

[desdemona]

"Daca vrei esti liber"
                        Epictet


Veacuri ne-am batut in cuvinte menite sa defineasca omul,si alte veacuri pentru ai ii alatura libertatea.
de la stoici la cei moderni notiunile s-au jucat cu mintea noastra,si la finele jocului am ramas cu intrebarea
"si pana la urma ce inseamna ca sunt liber?"
exact:"Ce te defineste ca a fi liber?"

un om care este inchisoare se poate simti liber pentru ca are libertatea gandului,libertatea lui se limiteaza la ratiune,dar prin opozitie,un om ce doarme sub "cerul liber" se simte inchis,prizonier al propriei vointe si ratiune.

cine a mai inventat si libertatea asta?

unii spun ca sunt lucruri care depind de noi,si lucruri care nu depind de noi.

cele ce depind de noi este al nostru,dar ce nu depinde de noi este cauza determinismului natural

determinismul natural este o barbologie de genul ca toate evenimentele sunt cauzate sau determinate de conditii anterioare,nimic nu se intampla din intamplare
"ceea ce se intampla,trebuia sa se intample,tot ce trebuie sa se intample se va intampla".
noi avem un destin personal,si nu trebuie sa intervenim in scurgerea evenimentelor,pentru ca desi pare absurd acestea alcatuiesc o armonie a universului(fie bine,fie rau)
"Lumea este perfecta asa.Orice modificare o aducem,nu facem decat sa ii dauneze in perfectiune"(Seneca)
asa sa fie?

adica nu avem niciun cuvant in asta?
adica nu avem liber-arbitru?sau am degenerat acest concept?

noi avem ratiune si vointa-vointa trebuie ghidata de ratiune pentru a fi liberi.
adica sa ne suprimam pasiunile ca ne oboseste sufletul,de asemenea sa ne mai limitam si dorintele la ceea ce este posibil.

asa se defineste libertatea

eu raman la citatul initial:daca vrei sa fii liber esti.depinde de atitudine

voi asa procedati?
ce este libertatea in conceptia voastra?
ce inseamna "sunt liber"?
ce semnifica aceasta forta care cauzeaza evenimantele?

va provoc

[Semiramis]

întrebarea este: suntem sau nu cu adevărat liberi?

cred că suntem liberi ca indivizi atât timp cât ne-o putem permite.
de exemplu: dacă mă nasc femeie caucaziană, din start libertatea mea de a fi bărbat asiatic îmi este îngrădită. desigur, am alte libertăţi: să citesc o carte, să mă plimb în ce parc vreau. dar nu sunt bărbat asiatic. am o constrângere.

dacă m-am născut în india, din start sunt îngrădită că nu m-am născut în austria. desigur, aş putea învăţa germană şi să încerc să mă stabilesc acolo. dar dacă nu am bani? nu sunt liberă să plec în mult visata austrie. normal că mi se permit alte libertăţi: să cinstesc vaca, să circul pe stânga sau culeg flori din grădina proprie.

dacă am ales să fiu medic şi nu am loc în sistem, trebuie să mă reprofilez. să mă apuc să vând medicamente sau să fac (dacă am talent) programe de calculatoare. oricât aş încerca să intru în sistem, am ghinion, sau nu sunt suficient de bine pregătit la un anumit moment dat, sau Dumnezeu ştie ce se mai întâmplă. astfel, nu am libertatea de a profesa meseria pentru care m-am pregătit şi care îmi place. desigur, am libertatea de a prescrie bunicii cu guturai un paracetamol, pot mângâia pe cap copilul unui prieten sau pot privi la un film pe care doresc să îl văd.

cred că am dat destule exemple în ceea ce priveşte libertatea individului, sau lipsa ei.  bineînţeles, nu vreau să vă întristez, însă libertatea noastră este limitată şi numai noi înşine ne putem ajuta să trecem peste asta dacă o conştientizăm. o să ne rămînă alegeri de făcut în viaţa asta o droaie care să ne dea senzaţia de libertate şi de stăpâni ai noştri.
dar sincer, suntem cu adevărat liberi?
la asta vă provoc eu să îmi răspundeţi!

[Lady Allia]

 Părerea mea dragă Semiramis (asta ca să răspund la provocarea ta... ) este că nu suntem liberi decât în două situaţii: când ne naştem şi când murim!
 În rest depinde de noi în ce fel ştim să ne dăruim clipe de libertate şi cât de uşor şi frumos ştim să trecem peste clipele în care trebuie să împărţim libertatea noastră cu a altora!
 Libertatea este o utopie...viaţa ne demonstrează în fiecare zi că totul în jur este compromis...până şi alegerile...!

[viulian]

Libertatea.. umm greu de raspuns daca legam fizicul de spiritual..

[Semiramis]

da, e o utopie.

[Evangeline]

Parerea mea e ca nu suntem liberi. Oricat de inalti in functie am fi, depindem de un sistem, de o societate si societatea la randul ei depinde de noi. Eu cred ca suntem dependenti unuii de altii si  ca termenul libertate s-a adoptat doar pentru a mai alina omul in sensul ca daca vrea intr-adevar ceva atunci poate sa faca. Atunci cand ti se spune esti liber simti ca poti face orice, te increzi mai mult in fortele proprii si in ceea ce tu esti. Termenul de libertate mi se pare uneori motivant pentru ca atunci cand ai senzatia ca nimeni si nimic nu te poate opri sa faci ceea ce-ti doresti, atunci vei avea mai mult curaj.

da, e o utopie.

Adevarat graiti fetelor

 

[desdemona]

punct ochit,punct lovit!
libertatea este o utopie.


sau nu...
eu vreau sa ma simt libera,si ma simt,pentru ca a vrea automat presupune vointa,iar vointa,dupa cum spunea nenea Descartes ne ajuta sa fim liberi.
ma rog asta nu inseaman ca toate barbutile lor sunt adevarate,dar poate intr-un coltisor este adevarul ca ideea de libertate depinde de noi.
libertatea este a noastra,nu vorbim de libertatea colectiva,nu-si are rost, si daca este a noastra inseamna ca depinde de actiunile noastre.
de ce sa nu fiu libera daca eu vreau?
sunt femeie,pai atunci nu vreau sa fiu barbat.

ati inteles unde bat?
sau ma iau de mana cu nenea si ma arunc in put?


p.s.din ce a spus andra si voi ar rezulta ca solutia este sa ne intoarcem la omul natural???
acolo ne puteam manifesta libertatea oricat am vrea deoarece nu suntem constransi de niciun sistem,nicio regula,singurul mod de a actiona este instinctul,asta va sa zica libertate frateee!!

p.s.2 conceptul de libertatea nu presupune doar sensul comun,ci si ideea de "open-minded",intr-un fel sau altul(daca e sa ne scarpinam cu mana stanga in partea...stanga  ) ideea de ratiune

[Cruella]

da, suntem liberi! suntem liberi sa iubim! nu credeti ca e de ajuns?
pe de alta parte: suntem prizonieri si sclavi. nu avem nici cea mai mica libertate. libertatea financiara de a lua micul dejun la Paris, pranzul la New York si cina in Peking...
astea sunt dupa parerea mea cele doua variante. fiecare trebuie sa stie care este mai importanta pentru el, si atunci va sti sigur daca e liber sau nu.
eu sunt libera!

[Escu]

va rog frumos nu mai aberati

gandesti? respiri? inseamna ca esti LIBER.

E prea adanca pt voi...

Mare Maestru Nedescoperit
Escu

[Semiramis]

micule mare maestru Escu, pe urmele lui Rudy...
e cea mai marre banalitate posibilă faptul că respiri. e de o platitudine neînchipuită. faptul că respirăm, nu ţine de gradul de libertate ci este o caracteristică funcţională a speciei umane. şi cel din puşcărie respiră şi cel paraplegic gândeşte, dar nici unul, nici altul nu pot fugi în libertate pe câmpii.
Cruella dragă, să iubim suntem liberi într-adevăr...dar acea iubire poate nu ne este împărtăşită, deci, libertatea de iubire ne este înjumătăţită. până la urmă iubirea ne este permisă, dar asta nu înseamnă că suntem liberi. e ca şi cum am merge cu spatele pe stradă, o putem face şi în prizonierat.
mda, acum trebuie să plec. but I shall return 

[Escu]

......şi cel din puşcărie respiră şi cel paraplegic gândeşte, dar nici unul, nici altul nu pot fugi în libertate pe câmpii.

Inainte sa ajunga in puscarie...a fost liber?corect...deci..ma tem ca nu ai inteles scumpa si prietena mea draga....
Libertatea....ne este data de cand ne nastem...la fel ca si respiratia...so...pana ajungi sa ma intelegi...poti sa ma mai intrebi.

[Paul]

Perfect de acord cu tine Escu, as mai adauga in schimb inca un lucru la definitia ta... Crezi, respiri, gandesti deci esti liber.

[Luli]

Eu cred ca omul se naste liber.Ulterior el isi poate defini siesi aceasta libertate,uneori libertatea e perceputa ca lanturi.Dar tot libertate se cheama.Uneori libertatea devine casnicie.Alteori libertatea e ocupata de lanturile gindurilor.Libertatea poate fi ingradita de orice si recapatata oricind.

[|ngerMorT]

O sa-ti raspund desdemona cu ceva ce am scris eu anul trecut. Se vede ca studiezi filosofia 

Libertatea...este a noastra sau nu?

Avem pana la urma libertatea de a alege orice-ar fi?
Se pune mai intai problema destinului...Cine se cuvine sa creada in destin?
Un ateu, o persoana care nu crede in existenta unei fiinte necesare, in existenta unei fiinte de dintotdeauna si pentru totdeauna, a unei fiinte acauzate dar de care existenta sa depinde? Pentru un ateu lumea nu este guvernata de nimeni si nimic, asa ca cine ar putea sa-i ofere acestuia un destin?
Un crestin, un credincios in Dumnezeu? Evident ca tot ceea ce inseamna Dumnezeu este la nivel de ipoteza, pentru ca esential este sa crezi..de stiut nu putem stii nimic. Dar multi cred ca au inteles gresit ideea de destin. Destin nu inseaman faptul ca Dumnezeu stie de la inceput care iti va fi viata...pentru ca Dumnezeu e atotstiutor, omniscient si omniprezent...profetul profetilor...e normal ca el sa stie din momentul crearii tale care-ti vor fi dorintele, care-ti vor fi actiunile...insa el nu determina aceste dorinte, aceste actiuni. Esti liber in viata sa alegi pe ce cale vrei sa mergi...
Destinul e ceva de genul: Lui X-ulescu ii este destinat sa moara calcat de o masina. Este absurd sa credem ca daca un om ar fi sa aiba parte de acest tip de moarte destinala pana in acel moment el este invincibil, ca poate sa faca orice de vreme ce ii este destinat sa moara abia peste o luna. Daca pana sa vina momentul calcarii de catre masina asta decie sa se arunce de la balcon...sa fie sanatos! vorba vine ...si asta se numeste ca X-ulescu si-a ratat destinul.. Cei care au introdus notiunea asta, erau stoicii...si eu credeau in armonia universala...armonia universala nu depinde in nici un fel de evenimentele destinale, ci evenimentele destinale sunt consecinte ale acestei armonii, consecinte pe care ei le considerau necesare. In momentul in care iti ratezi destinul, se paote spune ca ai avut parte de o moarte rusinoasa, reprosabila, caci ea nu va fi fost in consonanta cu armonia universala...

Dupa care mai e problema libertatii de a alege...suntem oare vreodata cu adevarat obligati sa facem ceva? O expresie de tipul "X a fost silit de Z sa faca Y" nu este oare un nonsens? Daca cineva e inrolat si obligat apoi sa participe la razboi, in realitate cel cu pricina va fi ales sa mearga la razboi, nu a fost obligat, caci el va fi preferat nejunsurile si disconfortul luptei in fata nejunsurilor si disconfortului pe care le-ar fi presupus un eventual refuz de participare. Da, sunt doua rele...dar cu toate astea avem libertatea de a alege? manipualrile sentimentale, santajul, par a fi actiuni care obliga, dar in realitate libertatea de a alege o ai oricum.
Se mai pune insa o problema...cand deja in joc intervin mai multe persoane...cand deja relatia ta cu persoana Z, cu actiunea Y, sau cu obiectul T nu mai e directa... sa zicem de pilda ca sotia iti este batuta si jefuita de un talhar...dar afli prea tarziu...normal ca iti doresti in momentul ala sa fi fost tu in locul sotiei, sa nu fi avut ea de suferit...dar parca de data asta libertatea de alege iti este constransa. De fapt totul e pe ideea: poti oricand sa te sinucizi, ai aceasta libertate, daca nu vrei sa-ti asumi niste riscuri... Da...se pare ca omul e condamnat sa fie liber.



Sunt multe intrebari in textul meu... dar adevarul este ca in general sunt multe intrebari la care nu avem raspunsuri. 

[desdemona]

foarte frumos spus ingerito

daca tot ati adus vorba poate fi criticat un om care spune:"daca nu am avut libertatea de a-mi  alege momentul nasterii si familia in care sa ma formez,atunci imi insusesc libertatea de a-mi alege moartea"??