Totul despre Iubire
Romanian discussion room => Psihologie => Subiect creat de: viulian din 10 August, 2007, 03:54:22 p.m.
-
Ce ziceti :) ?
-
ca oricum ai raspunde nu este relevant :laugh:
pornind de la enuntul intrebarii din sondaj, respectiv "sa-si recunosaca greseala", raspunsul meu este DA. Greseala trebuie recunoscuta.
Dar... motivul pentru care inseala da de fapt raspunsul corect la intrebare! Ce doresti de fapt sa obtii in urma actiunii tale si in ce context sa intampla! si oare e de fiecare data greseala?
-
iulica...curiozitatea l-a omorat pe melc...sti tu..s-a uitat in priza.
-
Sigur ca trebuie sa recunoasca. O relatie cladita pe minciuna nu e relatie. Zic eu... :P
-
Sigur ca trebuie sa recunoasca. O relatie cladita pe minciuna nu e relatie. Zic eu... :P
iar eu zic ca asta e raspunsul care a inchis topicul :)
-
Eu cred ca depinde. De relatie, de situatie, de cu cine inseli, de muuuuulte, infernal de multe. Nu sunt lucrurile albe sau negre decat foarte foarte rar. Ca sansa de a castiga la loterie. Eu zic ca e foarte greu sa fim transanti. daca totusi am inselat si vrem sa continuam relatia initiala cel mai intelept este sa nu spunem. Stricam infernal de multe lucruri. Asa cred acum, cine stie... poate imi voi schimba parerea. Dar acum am senzatia ca totul este foarte foarte relativ.
-
Ne-am obisnuit sa fim transanti in acuzatii si judecati. Intotdeauna cand e vorba de altii. Cand suntem noi in situatie incepem sa vedem nuantele. Dar oare este corect sa folosim de fiecare data expresia inseala atunci cand se intampla? In nici un caz nu exista circumstante atenuante?
-
Citind mesajele de la acest topic am inceput sa ma gandesc la formele pe care le poate lua o asemenea "recunoastere". In cate feluri poti spune partenerului "te insel"? Si cred ca raspunsul la intrebarea ta, Iulian, sta de fapt in varianta aleasa. Sa vedem mai intai posibilitatile. Astept sa ma completati. :)
Poti spune "Te insel" - trist, spasit, cu parere de rau, dorindu-ti sa nu se mai intample, sperand sa fii iertat sau pregatindu-te sufleteste pentru despartire
- rece, egal, petru ca ti-e indiferent ce se va intampla dupa aceasta marturisire, sau pentru ca vrei sa para asa
- cu aroganta si emfaza, ca si cand tu poti, partenerul nu, "ce, daca tu nu ai cu cine, sa stau si eu ca sfantu'?!"
- victimizandu-te, acuzand totodata partenerul: "ce e asa grav, draga? pai daca nu imi oferi tot ce imi doresc?! ce vrei sa fac? tu esti de vina!"
- negand cauzele si efectele actiunii tale: "ei, draga, dar nu a insemnat nimic pentru mine! era doar asa, de divertisment. Doar stii ca eu pe tine te iubesc!"
- dand vina pe persoana/persoanele cu care inseli "era tot timpul in preajma mea facandu-mi avansuri!"
- dand vina pe factori externi: "eram asa de stresat la birou incat mi s-a parut ca e o ocazie buna sa ma descarc, sa ma detasez de problemele care ma apasau" sau "mi-au bagat-o colegii pe gat! "
- amestecandu-te in multime: "Toata lumea o face!"
Freud spune ca noi, oamenii, avem un sistem de aparare care ne ajuta sa ne debarasam de sentimentul de vinovatie, de starea incomoda de anxietate care o creaza el si care satisface, astfel, superegoul, distorsionand realitatea. Asta nu e rau, atata timp cat nu se ajunge la extreme si cat e folosit cu responsabilitate si discernamant.
Sa ii spui sau nu partenerului ca il inseli? Cui si cat foloseste o asemenea marturisire? Aici cred ca Lorelei a spus tot ce era nevoie.
-
acuma intreb si eu ca proasta: ce inseamna sa inseli?
concret. despre ce vorbim aici?
-
Cred ca ar merita sa discutam despre "inselat" si eventualele forme pe care le poate avea acest "fenomen". Ar fi interesant sa aflam pana unde merge toleranta sau intoleranta unora. :)
Si eu as fi curioasa sa aflu cati dintre voi considera ca isi inseala partenera atunci cand admira picioarele sau ochii unei alte fete? (Intrebarea e valabila si pentru fete! ), cati dintre noi ar putea tolera faptul ca partenerul/a se gandeste la Patrick Swayze cand fac dragoste, ca doar "e cu mine in pat, nu cu ala!" :)
-
Cand inseli ? cand iubesti pe altcineva sau cand 'calci pe de laturi'?
sau daca a insela ar suporta grade de comparatie, cand inseli mai tare? cand iubesti pe alcineva, cand faci 'sex sportiv' sau cand faci dragoste? cand minti ca sa protejezi? cate forme poate lua inselaciunea? poate ca ar trebui discutate intai modalitatile de a insela si apoi gradele de toleranta!
-
Da, da, da! De acord cu tine, inda, si as adauga: care ar fi diferenta intre "inselat" si "pacalit" si "mintit" ? :)
-
deh...vorba aceea dintre cati am fost aseara am ramas numai noi...doua :laugh:
poate totusi mai incolo o sa-si mai dea cineva cu parerea ca vad ca noi ajungem la un consens si pentru polemica nu e bine :)
cateva variante de... actiuni. intrebarea e care cum vor fi catalogate ele!
precizare A si B fac parte din cuplu, iar C este... ispita
1. A il iubeste pe C. nici macar nu se intalnesc. vorbesc doar, dar comunica si se iubesc
2. A intr-o noapte de betie face sex cu C, fara sa se implice sentimental, de fapt a doua zi nici macar nu-si mai aminteste cu cine a fost (chiar nu era responsabil de actiunea lui in acel moment)
3. A si B fac dragoste dar fiecare isi imagineaza ca este cu altcineva
4. A face sex la servici cu seful ca sa-si pastreze locul de munca (hartuire sexuala pusa in aplicare, dar presupunem ca B nu avea servici si ar fi ramas amandoi fara nici o sursa de venit) si nu spune acasa partenerului
5.A face dragoste cu C pentru ca in cuplu atmosfera intima lipseste cu desavarsire, dar din diverse ratiuni au ales sa ramana impreuna
exemplele ar putea continua, dar ma gandesc ca sunt destule
apropo, asta nu inseamna ca B nu ar putea gresi niciodata :D
-
Ce bine ar fi daca toti ceilalti membrii ar fi straini de termenii din discutia noastra si ar asista la acest topic ca niste incepatori la o lectie avansata de limba japoneza! :)
-
slabe sperante :)
eu cred ca analizeaza variantele :D
-
Ssssssssssss! Hai sa nu mai radem! Poate ii trezim din "meditatie"! Hi hi! Mai bine hai pe corabie la un lichior si o poveste de taina. Acolo putem face galagie... cata vrem! ;)
-
Eu cred ca depinde. De relatie, de situatie, de cu cine inseli, de muuuuulte, infernal de multe
Asa e, si exista unele cazuri in care o femeie prinsa intr-o casnicie nefericita si aflata pe cale de destramare isi poate cauta alinarea in bratele cuiva, in speranta ca dupa eventualul divort sa o ia de la capat.. in acest caz, da, sunt deacord cu "inselatul", dar in acest caz nici nu mai este vorba de inselat, pentru ca relatia initiala , casnicia in acest exemplu, e ca o corabie care se duce direct la fund.
Inda_Blue, ar trebui analizate cazurile descrise de tine, dar nu o pot face pentru ca am o parere foarte proasta despre felul de oameni implicat in cazurile descrise de tine. Nu as vrea sa am de-a face cu acei A, B si C, nici macar ca simpli amici. :) Poate ca sunt eu prea tanar si am vazut putine la viata mea, poate cam prea batut in cap, poate sunt prea idealist, dar asa sunt eu :)
-
Inda_Blue, ar trebui analizate cazurile descrise de tine, dar nu o pot face pentru ca am o parere foarte proasta despre felul de oameni implicat in cazurile descrise de tine. Nu as vrea sa am de-a face cu acei A, B si C, nici macar ca simpli amici. :) Poate ca sunt eu prea tanar si am vazut putine la viata mea, poate cam prea batut in cap, poate sunt prea idealist, dar asa sunt eu :)
Nici nu iti doresc sa ajungi intr-un triunghi din cele pe care le-am expus mai sus, dar ele trebuie luate in considerare pentru ca ne place sau nu, la un moment dat tot ne lovim de ele :D
-
Poate ca gresesc, dar cam asa pun problema: ce as alege intre o miciuna frumoasa si un adevar, poate dureros? Eu una preferul adevarul. Spun asta pentru ca am fost pusa in situatia celui care a calcat in laturi... ::) Pe langa asta, am stabilit de la inceput ca daca va fi ca unul dintre noi sa greseasca, sa spuna celuilalt. Asa am facut...
In functie de motive, de cat de puternice sunt sentimentele si relatia se va decide daca are rost sau nu sa mearga mai departe.
Mai devreme sau mai tarziu, ma gandesc ca adevarul tot iese la suprafata si atunci m-as simti inselata de doua ori. Eu nu vad cum m-ar proteja mintindu-ma, dimpotriva. As simti ca nu are suficienta incredere in mine, in judecata mea. Si daca a gresit sau am gresit o data, iar el nu a aflat, ce ma opreste sa nu calc stramb si a doua oara? Cat de impacat te poti simti cu tine stiind ca ai inselat si ascunzi asta fata de cel pe care se presupune ca "il iubesti"? Acuma daca nu exista iubire si relatia respectiva nu are cine stie ce importanta...
-
Ei dragii mei, eu nu o sa folosesc prea multe cuvinte, asa cum ma stiti, :angel: eu prefer sa nu imi zica , fiindca daca a facut-o :o >:(....chemati politia...sau ambulanta, sau morga.... :police: :angel: (it wasn t me)
-
hai sa va spun o poveste...si-apoi voi o sa-mi spuneti parerea voastra...e o poveste care nu incepe precum basmele, cu : a fost odata....incepe simplu: o fata...care s-a maritat,dar nu din dragoste...ci doar pentru ca toate prietenele ei se maritasera...si s-a gandit ca ar tb sa faca si ea acest pas ...si l-a facut...cu primul care a cerut-o dupa aceasta hotarare...nu-l iubea...avea o anumita afectiune pentru el,dar nu iubire....si anii au trecut...a aparut copila...viata ei era o viata ca oricare alta,credea ea...fara prea mari necazuri,dar si fara bucurii...fericirea? o simtea doar cand isi privea copila...simtea cum viata trece pe langa ea...si nu reuseste sa o prinda nici macar de tiv...dar intr-o zi s-a trezit...si si-a dat seama ca timpul trece si viata nu se mai intoarce...si a vrut sa simta...sa iubeasca...sa fie fericita....asta inseamna ca inseala? ca trebuie sa marturiseasca?
-
pppff...D.P.M.D.V. da, ar trebui, ptr ca in viata orice greseala se plateste... :-X
-
hai sa va spun o poveste...si-apoi voi o sa-mi spuneti parerea voastra...e o poveste care nu incepe precum basmele, cu : a fost odata....incepe simplu: o fata...care s-a maritat,dar nu din dragoste...ci doar pentru ca toate prietenele ei se maritasera...si s-a gandit ca ar tb sa faca si ea acest pas ...si l-a facut...cu primul care a cerut-o dupa aceasta hotarare...nu-l iubea...avea o anumita afectiune pentru el,dar nu iubire....si anii au trecut...a aparut copila...viata ei era o viata ca oricare alta,credea ea...fara prea mari necazuri,dar si fara bucurii...fericirea? o simtea doar cand isi privea copila...simtea cum viata trece pe langa ea...si nu reuseste sa o prinda nici macar de tiv...dar intr-o zi s-a trezit...si si-a dat seama ca timpul trece si viata nu se mai intoarce...si a vrut sa simta...sa iubeasca...sa fie fericita....asta inseamna ca inseala? ca trebuie sa marturiseasca?
...Da, draga mea!...Oricum ai lua situatia...inseamna ca inseala... inseamna ca...inseli...
In primul rand te inseli pe tine ramanand angrenata intr-o relatie care nu s-a nascut din dragoste si nici nu s-a consolidat pe sentimente de iubire cum ar fi fost normal...!
Iti inseli sufletul, sperantele si visele...inseli iubirea!
Daca nu simti ca iti inseli sotul pentru ca nu il iubesti - desi in aceasta situatie el a fost de la inceput cel fara vreo sansa - ...iti inseli persoana iubita...ramanand alaturi de sot...!
Intr-un triunghi al iubirii...toti suntem inselati si inselam!!!
-
...si ca sa raspund la intrebare...indiferent de situatie...eu consider ca ar trebui nu doar sa recunoastem ca am inselat ci...sa si iesim din relatia in care suntem!
...cand inseli omul langa care traiesti...inseamna ca nu mai exista sentiment, iar fara sentimente o relatie adevarata, bazata pe respect si sinceritate, nu poate sa aiba sanse!
...si cand sunt sentimente pure si iubire este greu sa consolidezi o relatie, dar cand acestea nu mai exista...ce sanse am avea?
-
Pentru amelie ... e foarte delicata postura pe care ai descris-o iar lucrurile sunt relative si din acest motiv n-as putea sa iau o pozitie transanta , stii cum e , la teorie ne pricepem toti da' practica ne omoara ... intr-o oarecare masura inteleg ceea ce traiesti insa ... mergi pe o sarma foarte subtire si riscul de a cadea este foarte mare . Inteleg prea bine ce inseamna sa stai langa un om de care nu te mai leaga sentimente , cel putin nu dragostea ... si cand inima ta striga dupa o clipa de fericire , sa se trezeasca la viata din amortire iar cineva iti aude chemarea si apare nepoftit in viata ta iti tulbura existenta dar iti bucura sufletul ... cedezi slabiciunii .
Pana aici e bine , e frumos , e asa cum nu sperai ca mai poate fi , traiesti din nou , da ... dar mai departe ? ... Cum sa te imparti intre doi oameni ? Cum sa-i multumesti pe amandoi ? Nu-l mai iubesti pe sotul tau , ok , ai motive bine intemeiate insa cum iti tii gandurile si sentimentele ascunse in fata lui ? Cum poti sa vii acasa din bratele celuilalt sa dormi langa el ? ... Cate minciuni trebuie sa spui ca sa-ti faci timp sa-ti traiesti sentimentele si iubirea ? Si apoi ... chiar si cel pe care il iubesti ... cum se simte cand pleci de langa el stiind ca te duci acasa , la caminul tau , la sotul tau si el ramane mereu pe locul doi in lista ta de prioritati desi e locul 01 in inima ta ? ... E dificil mai ales pentru tine sa traiesti dualitatea asta , sa te imparti in doua si sa-ti mai ramana ceva si pentru tine .
Partea cu marturisirea e relativa , nu stiu cat de bine face relatiei cu sotul tau si asa subreda , adica sa-i spui ... stii , eu te insel pentru ca nu te mai iubesc , am si eu dreptul la fericire dar totusi nu ma pot desparti de tine pentru ca avem o casa impreuna , un copil , etc ... sau mai stiu eu care sunt motivele pentru care nu poti sa pui capat relatiei cu sotul tau . Asta n-ar face decat sa complice lucrurile mai ales daca mai vrei o relatie cu el . Ideal pentru toti ar fi sa spui adevarul si sa inchei relatia cu sotul tau daca , intr-adevar nu va mai leaga sentimente , si sa-ti traiesti libera dragostea ta adevarata , sa poti sa i te oferi pe de-a intregul iubirii , sa nu mai fii nevoita sa-ti ascunzi sentimentele . Dar cum nu stim decat vag situatia nu stim in ce masura este acest lucru posibil , nimeni nu e in masura sa judece pana nu se afla in postura respectiva sa simta cum e , poate sunt motive temeinice care te tin inca langa sotul tau , poate copilul (desi e destul de mare de acum sa inteleaga anumite lucruri) , tu stii mai bine ...
E o postura foarte dificila dar oamenii in general au libertatea de a alege , cred ca si tu va trebui sa faci o alegere la un moment dat , ori iti schimbi viata si alegi drumul sentimentelor ori te sacrifici sa ramai langa sotul tau de dragul unor motive atat de importante pentru tine . Personal , iti doresc sa ti se implineasca visele si lucrurile sa se aseze frumos in viata ta .
P.S ... dupa cum ziceam , suntem buni la teorie numai ca practica ne omoara ::)
-
Depinde de inselaciune.
-
am inselat...si nu am recunoscut,ci am ales sa ies din respectiva relatie! de ce nu am recunoscut? pentru ca persoana respectiva nu ar fi putut suporta acest lucru.de ce am inselat? pentru ca am simtit ca persoana respectiva merita sa ma daruiesc ei trup si suflet.de ce in aceste conditii totusi nu am rupt relatia anterioara inainte de a fi in postura de "a insela"? pentru ca unele lucruri necesita timp....pentru ca anumite persoane sunt instabile din punct de vedere psihic si nu pot suporta ideea de a fi inlocuite.
-
eu zic ca nu. e prea dureros. are neamtu o vorba "was ich nicht weiß, macht mich nicht heiß" - adica un lucru pe care nu-l cunosc nu ma poate afecta.
-
E o postura foarte dificila dar oamenii in general au libertatea de a alege , cred ca si tu va trebui sa faci o alegere la un moment dat , ori iti schimbi viata si alegi drumul sentimentelor ori te sacrifici sa ramai langa sotul tau de dragul unor motive atat de importante pentru tine . Personal , iti doresc sa ti se implineasca visele si lucrurile sa se aseze frumos in viata ta .
P.S ... dupa cum ziceam , suntem buni la teorie numai ca practica ne omoara ::)
este foarte delicata...ai dreptate....si problema este ca...doar eu nu mai am sentimente...el spune ca are...isi iubeste copila...ma iubeste pe mine...sunt multe in relatia noastra care nu merg...nu pot sa spun ca vinovat este el...poate ca eu sunt chiar mai vinovata. Nu cred ca am fost niciodata femeia potrivita pentru el si din cauza asta am ajuns aici...dar nu vrea sa inteleaga acest lucru. Continua sa creada ca eu sunt ceea ce ii trebuie si ca fara mine nu poate merge mai departe. :(
-
Cu tot ce s-a scris aici pana acum, sunt si nu sunt de acord. Este adevarat ca un asemenea subiect este foarte amplu. Am sa incerc insa sa imi spun punctul de vedere cat mai concis, urmand ca la alte topicuri sa dezvoltam despre "ce inseamna a insela sau a fi inselat".
"Cei care inseala, ar trebui sa recunoasca asta?"
Spun DA, petru ca daca gresresti cel mai bine e sa recunosti INSA, poate ca eu nu vreau sa stiu. Apoi, ca sa RECUNOASCA, se presupune ca am aflat ceva si ii cer sa confirme sau sa infirme. Acum, primul lucru care mi-a venit in minte a fost ca VREAU sa stiu dar daca ma gandesc mai bine spun asa: daca a fost o aventura de o noapte, undeva, departe de mine, NU VREAU sa stiu (de ce? - poate la alt topic), dar daca aventura s-a transformat intr-o relatie, atunci VREAU sa stiu tot, numai asa pot intelege ce s-a intamplat.
Sa inseli e o greseala, insa cred ca gravitatea acestei greseli trebuie cantarita bine, nu pentru ca ar fi usor de iertat, ci pentru ca urmarile ei ar putea provoca mai multa suferinta decat actul in sine.
Cred ca ar trebui sa impartim tema asta in: cauze si efecte (atat la inselat cat si la recunoscut), ca am avea ce discuta. :)
-
în primul rând, oamenii nu ar trebui să înşele. teoretic suntem făcuţi pentru monogamie.
în al doilea rând, dacă unul a călcat strâmb, (iar ăsta nu este un obicei, a fost accidental), nu ar trebui să-şi mărturisească fapta (care este la nelalocul ei).
în al trielea rând. dacă un om nu poate fi monogam sub nicio formă, n-ar trebui să se implice într-o relaţie de durată. pentru că va fi o problemă pentru amândoi.
-
Acesta este modul corect, de bun simt, dar....
Cunosc barbati care pur si simplu nu pot renunta la sex sportiv, ii iubesc (cica) prietenele, nevestele, dar ....saptamanal schimba vreo trei tipe, le aduna de oriunde, din relatiile de serviciu, de pe plaja, de pe net....
La un moment dat, cativa dintre ei m-au intrebat (ajungand la un impas matrimonial) daca sa recunoasca sau nu escapadele sexuale...
I-am intrebat si eu, cui foloseste acest adevar, ei, sotiei fidele, iubitoare, decenta, altruista, in nici un caz...
N-ar face decat sa raneasca, devenind parca si mai egoisti, indiferent de modul la care o spune....
Un singur prieten, a spus iubitei lui totul, mereu ii spunea totul, convins fiind ca aceasta il intelege, ii intelege trairile...
Rezultanta, ea, a raspuns diplomatic destainuirilor lui, dar, mie, prietena lor comuna mi-a povestit prin ce calvar a trecut apoi....neintelegand unde duce de fapt relatia lor, relatie ce era bazata pe sentimente puternice (desi....nu pare asa)
Doi oameni se pot iubi mult, dar...constat cu stupoare ca, sunt si numite trairi pe care una din persoane trebuie musai sa le inplineasca...dincolo de limitele firesti....
Habar n-am, ma gandesc...mereu cat de complicat este totul.....
-
alexia - sa recunoasca = "sa spuna" (dar mi-a placut atentia la text, io initial nu am sesizat diferenta intre a recunoaste - caci ai fost prins, sau a spune de voie buna, nesilit de nimeni).
Oricum, se pare ca e cam strans scorul 6/7.
Eu as inclina catre "nu" - cel care inseala nu ar trebui sa afirme asta. Pentru ca doare, pentru ca e un gest egoist, pentru ca nu consolideaza nimic - decat iluzia ca ti se tolereaza gresala, cand celalalt de fapt se simte tradat si numai de iertat nu-i arde.
-
Uneori sunt adevaruri care nu slujesc nimanui, asa cum spuse de jumatate, ele devin minciuni.
Prin urmare, daca nu-i poti face un bine celui de langa tine, macar nu-i face rau :D
-
Na...nu stiu... ???...
Oi fi eu mai ciudata (defapt sunt ;D), dar eu actul egoist il vad cand inseli nu cand recunosti.
Eu nu cred in chestiile alea cu "accidente", "nu m-am gandit", "s-a intamplat"...etc.
E clar ca s-a intamplat pentru ca AI VRUT si punct!
Daca ai vrut...inseamna ca pe moment nu te-a interesat decat de tine si de eliberarea ta de moment. Asta inseamna egoism fata de persoana pe care pretindem ca inca o mai iubim!
Daca am iubi-o cum am ajunge cu alta/u in pat??? Ea/el unde e in momentul acela? Putem sa scoatem asa pe cineva din minte, din suflet, din constiinta...???? Eu nu cred si basta!
Ati tot spus: "daca recunosti poti strica ceea ce ai"...
Eu insa intreb: "ce naiba mai ai???" dupa ce ai inselat?
Eu as avea mustrari zilnice de constiinta de cate ori l-as privi! Cand m-ar saruta m-as simti mai vinovata decat poate as fi! As simti ca nu il merit, ca sunt un nimic! As merge cu sentimentul de vinovatie atat de departe incat as pleca singura de langa el...
Eu una, cand as insela as simti ca aceea nu mai poate fi relatie!
Ar fi o minciuna pe care ar trebui sa o port cu mine mereu...o viata si m-as simti mult mai egoista sa tac decat sa ii spun!
Nu i-as spune sa ma eliberez eu de vinovatie ci ca sa ii ofer macar o data sansa de a afla si a alege el...asa cum ar fi corect!
Ce sa aleaga?
Daca mai poate sa imi ofere sansa de a crede in mine sau de a-si oferi sansa sa fie fericit langa cineva care il poate iubi toata viata fara sa il insele!
-
Mai bine prefer sa fiu inselata decat mintita. Nu suport minciun, nici sa fiu mintita dar nica sa mint. Deci prefer sa mi se spuna adevarul daca sunt inselata. Daca as fii inselata si dupa o perioada de timp as afla adevarul nu as putea sa iert.
-
Da, o greseala recunoscuta e pe jumatate iertata. Oricum pana la urma se afla adevarul. Minciuna are picioare scurte.
-
Daca stau sa ma gandesc putin.. nu cred ca pot insela pe cineva pe cine iubesc. Daca o insel inseamna ca nu o mai iubesc, ceea ce inseamna ca divortul e pe aproape.. deci, probabil ca nu va afla daca s-ar intampla sa insel dar va afla ca relatia e gata.
-
Iosif de ce ar trebui sa afle ca relatia e gata dupa ce inseli si nu inainte? De ce sa nu-i spui ca nu o mai iubesti? Mai intai vrei sa incerci alte "provocari" si apoi...trasnetul... nu-i corect. De fapt, nimic nu mai e corect in lumea asta.
-
Cam toata lumea a scris cum ar fi "ideal" sa procedezi sau cum si-ar dori sa se procedeze in astfel de cazuri. Realitatea e cu totul alta. Cine inseala..in mod sigur nu spune ca inseala...si probabil ca nici nu o sa recunoasca. Ori e prins in fapt ori gaseste o metoda pentru o eventuala despartire, sau... inseala in continuare.
-
Escu, te contrazic . Sotul unei colege a plecat dupa paine intr-o seara si a venit dupa vreo 4 ore. Cand ea l-a intrebat unde a stat el i-a spus:" Am fost la alta. Ai spus ca sa nu te mint niciodata" . Ea:"Cu cine, cine e aia?" El a deschis laptopul si i-a aratat poze cu respectiva si anumite discutii purtate pe messenger.
-
Escu, te contrazic . Sotul unei colege a plecat dupa paine intr-o seara si a venit dupa vreo 4 ore. Cand ea l-a intrebat unde a stat el i-a spus:" Am fost la alta. Ai spus ca sa nu te mint niciodata" . Ea:"Cu cine, cine e aia?" El a deschis laptopul si i-a aratat poze cu respectiva si anumite discutii purtate pe messenger.
a fost norcoasa...sau ghinionista..cine stie de cand o insela. si...s-au impacat?
-
Mai sunt inca impreuna dar, nu mai e la fel. Mereu zice: vai, cred ca al meu e la aia..Nu mai tine mult...
-
Mai sunt inca impreuna dar, nu mai e la fel. Mereu zice: vai, cred ca al meu e la aia..Nu mai tine mult...
oricum mi se pare stupid sa pleci dupa paine si sa vii dupa 4 ore. tipul n'avea pic de imaginatie. dar si ea..sa-l ierte..e vorba aia..cine se aseamana..se aduna :)
-
Ce inseamna sa inseli? Pentru ca, in functie de raspunsul la aceasta intrebare cred ca se poate vorbi de sinceritate/nesinceritate/recunoastere sau nerecunoastere. Hm! interesanta discutie!
Daca iubitul/a sau sotul/sotia a privit admirativ pe cineva de sex opus inseamna ca te-a inselat? Daca da, cand ar fi avut timp sa fie sincer/a cu tine?! Iar daca nu, ce faci? Astepti sa afli ca au ajuns la pat ca sa te declari "parte inselata"? Cred ca e greu sa ai o conduita corecta in cazul in care tu esti cel care calca stramb. Dar cred, totodata, ca nu de sinceritate are neaparat nevoie partenerul. Mai degraba de o solutie care sa impace toate persoanele implicate, intr-o maniera cat mai verticala, eleganta si cat mai putin traumatizanta.
Sincer, admir persoanele care au puterea sa treaca peste infidelitatea partenerului. Sentimentul de vinovatie care se stabileste in sufletul lui cea mai cumplita metoda de tortura care se poate aplica in asemenea situatii! ;) :boresp:
-
Ca sa fiu realista, nu doar barbatii inseala. O fac si femeile, sa se razbune pentru suferinta provocata de iubit/sot, sau pentru ca au nevoie de altceva. Multe din femei inseala pentru ca nu sunt multumite de prestatia barbatului in pat, multe din femei pot sa ascunda lucrul asta foarte bine, si fara sa aiba sentimente de vinovatie sau remuscari.
Privind din alt unghi, unele femei se simt mandre cand barbatul lor se intoarce tot acasa, in patul lor, dupa cateva ore de "inselat". Cunosc astfel de persoane care zic: "Pai, chiar daca stiu cat de cat ca mai merge la altele, tot la mine se intoarce. Deci tot eu sunt mai buna." Barbatul nu ar spune asta niciodata. Stim cu totii ce ar face barbatul in cazul asta.
In alta ordine de idei, cred ca toti facem asta doar ca sa comparam ce avem cu ce nu avem. Din punct de vedere strict sexual. Din punct de vedere sentimental, ne intoarcem acasa, langa cel/cea care ne asteapta.
Nu este de neiertat, cel putin din punctul meu de vedere. Atat timp cat nu aflu. :)
Si ca sa fiu on topic, ar trebui sa taca, pentru ca nu ar vrea sa ramana si fara nevasta, si fara obiectul muncii. (glumesc)
-
E la fel de greu sa nu spui si sa traiesti mai departe cu sentimentul ca ai gresit fata de partenerul tau cu a-ti da seama ca ai gresit abia cand recunosti ca ai gresit,iar acesta procedeaza precum preotul si te iarta.Parca mult mai multe intrebari se nasc atunci...Uneori,hotului doar de hot i-e teama asa cum ii este profesorului de invatacelul care ii va cunoaste la un moment dat toate secretele si-l va depasi.
Eu as prefera sa nu stiu decat cand s-a sfarsit,nu mai are rost sa aflu si din ce cauze,tot a insela se denumeste.
-
Răspunsurile la acest subiect vor fi diferite şi variate în funcţie de persoana care se prezintă la raport. Există oameni şi oameni, unii care nu pot trăi cu sentimentul de vinovăţie sau cu musca pe căciulă, deci nu vor mai avea o viaţă liniştită de nu recunosc şi alţii care pur şi simplu "they don't give a shit" şi merg înainte cu înşelăciunea, scapă ca prin gaura de ac, o comit din nou şi aşa-şi duc traiul până în momentul în care sunt prinşi, iar atunci din nou merg înainte pentru că nu le pasă. Aceştia sunt oameni nepăsători sau cei care nu s-au implicat într-o relaţie.
Privind mai profund situaţia întâi când omul nu-şi poate purta povara, nu pot trăi cu sentimentul de vinovăţie, nu se pot ei înşişi ierta, nu mai pot privi în ochii partenerului, sunt absolut convinsă nu de faptul că AR trebui, ci că indiferent de momentul ales, mai devreme sau mai târziu, o să recunoască ceea ce au făcut. Aceştia sunt oamenii ce se implică într-o relaţie, ce-ţi iubesc partenerul, dar din diferite motive ajung să dea cu băţul în baltă, iar apoi şi-ar sparge capul de pereţi numai pentru a da timpul înapoi şi evita greşeala făcută. E ca şi în visele acelea când faci ceea ce nu trebe, pierzi tot, tot ce ai construit, iar când te trezeşti simţi aşa o mare uşurare că a fost numai un coşmar. Se poate petrece aşa dacă partenerul/partenera trece peste faptă sau se poate să simţi gustul amar al realităţii când îl vezi-o vezi ieşind pe uşă.
Puţin off-topic: Apăi nu ştiu în ce măsură sunt de acord cu formularea: "Mă iubeşte, nu mă-nşeală!" Adică da, mă uit la soţul meu şi-mi spun acelaşi lucru cu toată convingerea, dar privind la rece, mai adânc mă gândesc, deranjant pentru unii: oare îi ofer tot ceea ce are nevoie? sunt suficient de bună? aşteaptă ceva mai mult? şi zi de zi lupt şi luptă să devenim suficienţi unul pentru altul. Când atingem acest lucru, da! atunci putem spune şi susţine în sus şi tare că nu avem, nu au nici un drept să înşelăm, respectiv să ne înşele din moment ce găsesc/ găsim tot ceea ce poate fi nevoie acolo ca o relaţie să fie completă, echilibrată. Deci să ne gândim de două ori când spunem: "Mă iubeşte, deci nu poate să mă înşele". Ba poate să te iubească din toată inima şi cu tot sufletul dacă atunci când te pofteşte odată să faceţi dragoste, te pofteşte a doua oara... a nenumărata oară, iar tu ai dureri menstruale, ai dureri de cap, ai probleme cu vezica. Nah! şi hormonii lui sunt o problemă, şi ei trebuie trataţi. Deci da, te iubeşte, ba chiar când face sex cu alta se gândeşte la tine, dar tati ce să-ţi facă dacă tu nu-l iubeşti intru atât încât să ştii să-l ţii alături de tine?
Revenind, în situaţia de mai sus cel ce iubeşte o să-ţi recunoască la un moment dat pentru că nu poate suporta povara pe suflet, iar tu eşti cam nevoit- nevoită să ierţi sau dacă nu poţi să treci peste vei fi nevoi- nevoită să trăieşti o viaţă neîmpăcată sau simţindu-te vinovat- vinovată pentru ceea ce ai determinat, că în fond tu eşti cel- cea care l-a împins pe partener la înşelăciune, ba chiar o să simţi tu nevoia să ceri iertare, la un moment dat, când aburii mândriei se vor evapora, pentru că ai distrus relaţia.
Iar despre ceilalţi, cei care nu se simt vinovaţi de înşelăciune, cei care pot trăi cu minciuna în suflet, cei care o vor comite în mod repetat, eh! despre ei nu se pot spune atâtea, mai mult pentru că m-am plictisit sau pierdut în vorbărie, doar că relaţiile cu ei oricum nu rezistă. Vor fi mereu din floare în floare. Unele floricele îţi vor închide petalele, altele se vor ofili în urma lor, dar vor găsi la un moment dat un loc din care nu vor mai vrea să plece, iar pentru acel loc vor renunţa la toate frumuseţile sau tentaţiile din jur.
Deci dacă recunoaştem sau nu, depinde numai de caracterul fiecăruia dintre noi.
-
Eu nu am recunoscut cand am inselat din simplul motiv ca ii raneam orgoliul. Am pus punct relatiei si atat.
Privit din punctul meu de vedere, as prefera sa mi se spuna daca sunt inselata. Chiar daca ma doare, macar nu traiesc in iluzie. Nu am patit-o (ori nu am fost inselata, ori nu mi s-a spus ;D )...deci nu stiu daca imi voi schimba sau nu parerea (si sper sa nu am ocazia ;D )
Nu cred in "ma iubeste dar se duce la alta". Daca iubesti, nu inseli.
-
Eu, una, ma bucur ca discutia nu se poarta doar intre noi, fetele! :)
Nu stiu cat a fost inteles mesajul meu anterior, insa ce voi scrie acum e un fel de continuare a acelui mesaj.
Din discutii pe care le-am mai avut de-a lungul vremii cu prieteni si cunostinte, am ajuns a concluzia ca un barbat, cand se culca cu o alta femeie decat partenera (iubita sau sotie), nu e tocmai constient sau convins de faptul ca o inseala pe aceasta din urma. Nici gand sa se simta vinovat de o asemenea fapta! De aceea, in majoritatea cazurilor cand e confruntat, barbatul spune "Iubito, a fost o greseala (fata de tine! n.a.) dar nu a insemnat nimic!". Si chiar crede ce spune! El are capacitatea de a se ridica din patul amantei si a veni acasa ca si cand nimic nu s-ar fi intamplat!
Femeia, in schimb, nu se culca cu un alt barbat decat pe un fond mult mai serios! Ori e nemultumita de actuala relatie/casnicie, ori se indragosteste de altul, sau, de cele mai multe ori, ambele motive. (Si asta are implicatii mult mai grave.) Ea "inseala" pe mai multe planuri, nu doar pe cel fizic. De aici si sentimentul de vinovatie al femeii! (sigur, sunt si exceptii! :) )
Pentru un barbat, sa nu iti inseli partenera e o simpla regula doar sociala! Iar societatea nu e un educator stralucit din punctul asta de vedere. "In fond, de ce s-ar abtine cineva de la o placere care nu dauneaza nimanui?! Doar nu-i slanina, sa se gate!" spun multi dintre barbati!
Deci! Daca vreti fidelitate, spuneti asta partenerei/lui de la bun inceput, nu lasati lucrurile sa se subinteleaga! Stabiliti cat se poate de bine ceea ce poate produce disconfort in relatia voastra. (Personal, nu ma bazez prea mult pe moralitatea barbatilor din aceasta perspectiva! :police: :laugh: )