eu zic ca poate fi adevarat atata timp cat iubesc amandoi, desi nu sunt de acord ....dar ce se intampla cand unul inceteaza a mai iubi? celalalt sa aiba drept de viata si de moarte doar pentru simplu fapt ca el inca mai iubeste? si cel ce nu iubeste ce sa faca?sa accepte dreptul celuilalt pentru ca s-au iubit impreuna candva?
In esenta nu este vorba de un drept, pentru ca nimeni in nici un context, nici macar simbolic, nu are drept de viata sau de moarte asupra altcuiva.de ce trebuie sa traim prin celalalt? de ce trebuie sa consideram ca nu mai suntem noi decat in "doi"? ne apartinem doar noua insine....si-atat...parerea mea.... daca depindem de altcineva inseamna ca nu vom putea niciodata fericiti decat avand pe cineva alaturi... si-atunci noi pentru ce mai existam? de vreme ce nu suntem intregi decat in doi?
E vorba de uciderea celui pe care iubirea ta l-a nascut. Cand doi oameni se cunosc si incep sa se iubeasca, fiecare este intr-un anume fel, insa iubindu-se fiecare preia printr-un fel de osmoza o parte a celuilalt, devenind altcineva. Se naste aici un nou eu. Acel eu va fi ucis in momentul in care unul pleaca prin despartire sau prin moarte. Si nu ucide cel care ramane, cel care iubeste, ucide cel care pleaca. Si nu o face pentru ca are dreptul, pentru ca poate, ci pentru ca plecand ia cu sine o parte vitala, capacitatea celuilalt de "a se oglindi", de a-si gasi o identitate.
Citatul este despre "cei ce se iubesc" nu despre "cei ce iubesc"...reciprocitateaAsta am avut in vedere cand am vorbit despre narcisim.