Totul despre Iubire
Romanian discussion room => Psihologie => Subiect creat de: Lorelei din 25 Iulie, 2008, 03:55:51 p.m.
-
Exista, pentru fiecare dintre noi, zile mai bune si zile mai rele. Zile in care suntem veseli, in forma, unii mai norocosi poate chiar sunt fericiti, macar din cand in cand. Si exista zile rele, zile in care suntem deprimati (uneori fara sa stim prea limpede de ce), tristi, abatuti, apatici, uraciosi etc.
Voi ce faceti in zilele rele? Cum iesiti din starile negative? Sau... va doriti sa iesiti?
-
Concret, azi, pentru mine e o zi foarte bună - că citesc acest topic, pe când autoarea lui se află, iată, online (ceea ce-mi e dat foarte rar să văd). Dar e şi o zi rea pentru că are această splendidă prietenă veche, fondatoarea site-ului, alături de Iosif şi Iulian, are, zic, obiceiul că imediat... dispare. Unde? Greu de spus. Să mai stea şi Domnia Sa, pe site după ce postează, s-o mai... "vedem" şi noi - şi-n alte intervenţii, e, mă rog ar fi, ceva de vis.
De ce spun aceasta? Pentru că în urmă cu mai bine de 5 ani, pe când Lorelei era prezentă nonstop în site, se putea lega între noi, toţi cei prezenţi începând de la lăsarea serii, până în jurul orei 00, ale zilei sfârşite, fel de fel de dialoguri, care mai de care mai rodnice, încât site-ul devenise o şcoală a tinereţii, invidiată de foarte mulţi, de pe aiurea...
Şi-acum, repet o rugăminte, postată de mine deja la versuri, în urmă cu aproape o lună: "Mai vino pe la noi, şi mai şi stai, minunată colegă dragă, Lorelei!". Cu admiraţie şi respect, Geo
-
Poate vreodata te prind si intr-o zi rea (nu iti doresc) si ne zici ce faci sa iesi din zilele rele. ;)
-
În zilele rele scriu versuri, cum poţi citi aici, ca să-ţi dau fie şi-un singur exemplu: http://www.lovetime.ro/community/poezii-de-dragoste/scrisoare-deschisa-catre-lorelei-(2)/msg58485/#msg58485.
Şi, eventual aştept să iasă soarele, adică... să apari tu. Clarisimo?
Păi, dragă Lorelei, când erai tu Hangiţa iar noi, care mai de care în juru-ţi, căutând să nu-ţi işeim din cuvânt, Doamne, ce bine era. Poate că eram mai tineri cu 5 ani, da, dar vârsta chiar că nu contează. Şi ştii de ce? Pentru că noi, toţi, îmbătrânim în acelaşi timp (şi ritm) şi n-o simţim...
Hai, propune tu un joc, şi-ţi promit că primul, lângă tine voi fi eu, şi nu-l voi mai sfârşi, ca-n dăţile trecute!
Şi-n felul acesta vei înţelege cum poţi transforma zilele "urâte" (deşi, aici, pe site n-au existat şi nu există aşa ceva) în zile "frumoase", neapărat înfrumuseţate de tine...
-
Hangita a fost si este una singura, minerva. Cred ca am trecut de varsta jocurilor. In plus incerc sa-mi vad de viata reala, si sa las virtualul pentru momentele de singuratate si atat.
PS. Ai o greseala de ortografie in poezie: "revin-o". ;D (si hai, nu te supara, ca stiu ca-i din graba :laugh:)
-
E o poveste întreagă cu poezia aceea. Au umblat mai multe mâini şi mânuţe peste ea. Era acolo, şi un nume, care s-a scandalizat enorm că a părut, încât l-am rugat pe bunul nostru Iulian să scoată acel nume, să refacă metrica (măsura) şi-a ieşti ce a ieşit - adică strofa a doua destul de subţirică. De aceea, eu am propus că autorii să aibă permenent opţiunea Modify, cum e la în site-ul www.poezie.ro, al lui Herinean, dar se pare că aici, la noi, nu se poate. Aşa că dacă se strecoară greşeli de scriere, adios, nu le mai poţi remedia... Să ştii că citesc de câte 10-15 ori când postez, numai că tot citind mai îndrept sau mai modific câte ceva, care, apoi, nu mai pică pe... înţelesul iniţial, că nu mai am răbdarea cuvenită să reiau toată citania... În fine, mulţumesc pentru atenţionare! Cu tine nu-i de joacă, când greşesc. Te ştiu de-altădată, şi-ţi dau dreptate, stimată doamnă profesoară.
Pa!
-
Exista, pentru fiecare dintre noi, zile mai bune si zile mai rele. Zile in care suntem veseli, in forma, unii mai norocosi poate chiar sunt fericiti, macar din cand in cand. Si exista zile rele, zile in care suntem deprimati (uneori fara sa stim prea limpede de ce), tristi, abatuti, apatici, uraciosi etc.
Voi ce faceti in zilele rele? Cum iesiti din starile negative? Sau... va doriti sa iesiti?
Cu zilele bune e simpla treaba, le traim cu inconstienta ca si cum ni s-ar cuveni implicit si ar ramane pentru totdeauna ale noastre. Cu cele rele situatia se complica putin. Sunt zile din care nu pot sa ies. Cu indaratnicie vecina cu masochismul raman acolo agatandu-ma de fiecare colt ascutit de durere. O vreme nu pot nici sa-i pun capat nici sa ies din ea de parca vointa mi-ar fi anihilata, apoi vine ziua in care pot sa schimb ceva. Nu sa ma bucur, ca in zilele acelea bucuria e atat de departe ca nici nu stiu ce gust are, incep sa-mi tratez nefericirea ca pe o boala, ca sa treaca trebuie sa ajunga la apogeu si sa dispara dupa aceea. Ma inchid in camera, imi pun castile pe urechi, dau drumul la muzica si las durerea sa-mi iasa prin toti porii. Dupa aceea ma simt de parca as fi in convalescenta, tristetea dispare incet incet si sunt gata sa o iau de la capat :)
-
Bună ideea asta de a-ţi goni tristeţea ascultând muzică. Numai că pe mine muzica nonstop mă bagă-n boală mai rău.
Când am zile rele, sau proaste, ziceţi-le cum vreţi, îmi scot albumele cu imagini din toată lumea, şi alunec în lumea indiană, cu ciudăţeniile ei. Ori o iau prin internet, din adresă în adresă, să văd imagini noi din lume. Mai caut site-uri cu nuduri de femei (că femeia reprezintă perfecţiunea speciei umane!), dar mai ales site-uri cu imagini de copii, pentru că-mi plac copiii la nebunie. Apropo, femeile nu iubesc neapărat bărbaţii, ci prioritar copiii. Poate că şi eu sunt... "femeie"-n felul meu. Vă spuneam, în urmă cu câteva zile, că Marin Sorescu, pe care l-am cunoscut bine, chiar pe când era ministru, îmi spunea că ar fi vrut să fie femeie, că femeile sunt mai înţelepte, mai răbdătoare şi se fac mai repede ascultate. Ascultate de cine? l-am întrebat. De soţii lor. Ei, şi dacă soţii lor mai sunt şi niscai personalităţi politice, să fii sigur că ne conduc femeile, deşi indirect, ne conduc femeile. Eu, unul - îmi punea Marinică - ascult cu mare plăcere sfaturile femeilor, şi nu le ies din cuvânt. Aşa am învăţat de la mama, aşa simt, aşa am rămas. Aşa se face că-n una din poezii, Marin Sorescu scrie chiar aşa: "Şi noi bărbaţii, tot femei suntem".
Zile rele, zile bune? Zile! Toate-s zile, toate vin şi trec, şi ne împuţinează de zile. Aşa că eu vă propun să le iubiţi pe toate, că merită: ni-s date odată pentru totdeauna! Nimeni nu ni le mai repetă!
-
Exista, pentru fiecare dintre noi, zile mai bune si zile mai rele. Zile in care suntem veseli, in forma, unii mai norocosi poate chiar sunt fericiti, macar din cand in cand. Si exista zile rele, zile in care suntem deprimati (uneori fara sa stim prea limpede de ce), tristi, abatuti, apatici, uraciosi etc.
Voi ce faceti in zilele rele? Cum iesiti din starile negative? Sau... va doriti sa iesiti?
Zilele rele... de cele mai multe ori vin fiindca ma intristez, ca o fleata, cand imaginea mea despre lume se... urateste! Atunci ma enervez, devin depresiva, impulsiva... Dar, nu stiu cum, chiar daca nu se remediaza nimic uneori, ma trezesc in cate-o dimineata plina de energie, optimista. Cred ca e ceva mostenit de la un sir lung de antecedenti echilibrati, intelepti, care au vazut si partea buna din neplacerile inevitabile. Unori, aceasta insemna doar ca inveti sa eviti alta data o situatie.
De obicei, atunci cand ma supara ceva, astept sa treaca... sau ma vindec. Evit, metaforic vorbind, sa trec pe strazile pe care m-am clatinat de stiu eu ce furtuni cu relevanta interioara si imi spun ca uitarea are rolul ei, altfel nu ar exista.
Ignor, pe cat pot, personele care pot fi socotite "vampiri energetici", imi place ca balanta sa fie echilibrata cand este vb de prietenie si sinceritate. Cred ca exista oameni minunati, pentru care merita sa existi! Asta ma lumineaza, ma motiveaza sa fiu!
-
In zilele rele...ascult Doors. Intotdeauna imi incarca bateriile.
-
Eu sunt cam ca inda. In sensul ca ma adancesc in zilele rele pana la marginea suportabilitatii, ca sa pot iesi. Altfel nu merge, altfel zile si nopti intregi stau intr-o stare de suspendare, ca-ntr-un limb. Ma pun pe hold. Daca imi adun toate fortele, insa, si ma adancesc in negrul zilelor alora, atunci de cele mai multe ori reusesc sa le dau de cap si sa ma inalt dupa ce voi fi ajuns la fundul abisului. Din pacate uneori e nevoie de multa energie si de multe zile negre pana sa-mi adun toate fortele si sa ma cufund pana acolo de unde mai mult nu se mai poate cobori.
-
Am uitat o precizare. Legenda spune ca Jim a ascultat toate albumele Doors inainte sa moara/sa se sinucida. Daca nu am sentimentul asta cand le ascult inseamna ca pot iesi din depresie. :-[
-
Atunci cand nu le pot evita, incerc sa nu ma las prada lor prea mult timp. Muzica ma ajuta..si propria-mi putere de convingere..(adica imi dau un sut unde trebuie, ca sa-mi revin :P)
Incerc sa pierd cat mai putin din viata, iar cum tristetea si starile de depresie au "darul" de a rapi din ea, de mine depinde sa le scurtez existenta..altfel devin nisipuri miscatoare si te inghit, incet-incet..si nu asa vreau sa fiu consumata..
-
In zilele rele, ma ascund de oameni, devin voluntar sociopat, ma retrag si "admir" lumea fara mine, deci se poate, nu depind de mine toate lucrurile de pe planeta asta, nu trebuie sa rezolv eu toate problemele, nu atarna viata nimanui de actiunile mele.Se poate si fara mine, ii pasa cuiva de fericirea mea?Nu. Si atunci? Devin egoist.Am pierdut suficient, mai am cevade pierdut? Nu.Si atunci, aplic doctrina liberala rezumata in cateva cuvinte pe care nu are nimeni curajul sa le exprime:"Ucide-l pe cel slab!".Incep sa vanez in loc sa fiu vanat.Competitia e o lege a firii, e lupta pentu supravietuire, unii pierd, altii castiga, asa ca, ar fi bine sa mai castig si eu.Plus ca...decat sa planga mama...Da intr-adevar, devin un fel de "porcusor agresiv", dar... asta e viata,ca si scara de la cotetul de gaini, scurta si plina de ca***.Viata merge mai departe, indiferent de cat de repede trec eu sau cat de mult imi prelungesc agonia.
-
... asta e viata, ca si scara de la cotetul de gaini, scurta si plina de ca***.
Nu m-am putut abtine sa nu remarc - interesanta definitie a vietii.. :) .. si asta nu pentru ca ai avea azi o zi rea, nu?
-
:laugh: Mda, e una din zilele in care nu sunt foarte ofuscat, dar, se poate si mai bine. :P
-
Eu am o personalitate foarte dubioasa in sensul ca trec foarte usor de la o stare la alta asa ca la mine mai mult merge formularea "ore negre" . E nasol ca inca de pe cand eram mai tinerica in orele mele rele nu acceptam pe nimeni din exterior , fie ea mama , tata , prieteni . De fapt ,ei imi spuneau ca nu se pot apropia de mine si asa ca preferau sa ma lase in pace . Apoi de una singura ce faceam si ce fac sa depasesc astfel de momente !?
1.Dorm. Fie ca e dupa un ceai de musetel sau dupa ce am citit cateva pagini dintr-o carte oarecare.Intotdeauna dupa ce ma trezeam priveam lucrurile intr-un mod complet diferit ,iar situatia oricare ar fi fost ea imi parea mult mai usor de suportat ,respectiv depasit .
2.Ma uit la un film de actiune sau o comedie .De cele mai multe ori aleg unul dintre cele pe care le-am mai vizionat si sunt sigura ca imi pot acapara atentia.
3.Iesim la plimbare cu bike-ul ,departe . Printre stanci ,deasupra marii ca sa vad eu maretia lumii . Un astfel de peisaj iti poate aduce lacrimi ... de fericire , de multumire pentru simplul motiv ca "esti" .
4.Ma apuc de ceva care stiu ca-mi va aduce satisfactie : curatenie generala , termin o tema , o grila mai greuta .
-
Mda... Somnul e şi antidotul meu preferat, la fel şi televizorul, un film, o carte. Muzica. Şi că tot veni vorba de muzică, mi-am adus aminte de o melodie care mie, cel puţin, mi-a dat curaj şi m-a liniştit în zilele primei mele sesiuni - o ascultam după câte o problemă dificilă de analiză, sau de fizică :D : Don Baxter - O să fie bine. Să vă reamintesc refrenul:
O să fie bine, ştiu asta,
Mama m-a avertizat cât de grea e viaţa...
Zile bune şi rele s-au scurs
Însă întotdeauna am ţinut capul sus. :)
-
Just , n-as zice ca ai o personalitate "dubioasa" pentru ca treci usor de la o stare la alta ... as numi-o mai degraba "sanatoasa" , pot sa spun ca am ajuns sa fiu la fel , cu timpul am invatat sa trec usor peste lucruri marunte ... zile negre de-a dreptul am cand se intampla ceva grav , iremediabil , cred ca orice se poate rezolva intr-un fel sau altul , mai putin sanatatea ... in rest nu las orice fleac sa ma afecteze . Si apoi din orice zi proasta ies automat cand vin acasa si o vad pe cea mica , vorbim , ne jucam , ma face sa rad si ma binedispune instant .
-
Mda.. cand sunt zile rele ma ascund in mine si tac :hmmm: sau ma vait la toata lumea (daca e vorba de chestii mai sociale).
De asemenea, nu prea mi se-ntampla sa am zile jumatate bune sau jumatate rele - sau daca da, oricum nu le consider rele. Nu ma demoralizeaza. Cele rele sunt cele in care nu-mi iese absolut nimic din ce ma framanta cu adevarat. Insa am invatat sa le deduc aproape, daca nu-mi iese ceva de la inceput, imi zic ca "iar e o zi din aceea..." si na, parca imi e usor s-o duc.
Ce ma scoate de obicei din starile naspa sunt putine chestii:
a) Muzica. La vremuri de restriste bag melodic death metal, gen Graveworm, Craddle of Filth, etc. The 'grawl' - ragnetul acela - cam zice ce simt si eu in momentele respective.
b) Rutina. Fac curat in acvarii, in casa. Am vazut odata o faza faina, m-a impresionat.
Veneam noaptea cam trist de la o impacare esuata cu fosta - si destul de deprimat asa. Pe strada, trecut de 12 noaptea, unu' beat, cu o ranga in mana si in cealalta cu cutia de bere mergea in directia opusa. Scos brusc din depresii si devenind atent ca sa ma apar in caz ca se intampla ceva, trecusem unul de celalalt, dar dupa cativa pasi aud ca el se opreste [nu mai fosnea nimic, etc]. Intorc privirea si privesc uimit. Omul se oprise in dreptul unui centru de reciclat produse, si isi punea cutia de bere in recipientul pentru metale.
M-a uimit, si n-o s-o uit repede asta. Oricat de beat a fost, oricat de deprimat sau de abatut in sufletul lui, totusi... incerca sa faca ceea ce trebuie sa faca un om. Era demn.
Carti nu prea citesc decat daca am nevoie, filme nu vad. Cum singura chestie artistica pe care o degust e muzica, am ajuns sa cunosc foarte multa, mai ales ca acum cu youtube etc. e foarte usor sa faci click pe 'related' si sa asculti si altceva. Sper sa nu o epuizez, ca n-am alte idei deocamdata :angel:
-
Ieri a fost o zi rea. Clar si fara dubiu, rea a naibii. Ma bantuie lipsa de sensuri, ma bantuie de fapt nevoia de sensuri. Si goana asta dupa fericire pe care de fapt nu o atingem. Intamplarea a facut, insa, sa revad ieri un film teribil, Patch Adams, care m-a readus total pe linia de plutire. Poate ca totusi exista un sens si o sansa, macar din cand in cand, macar pentru cei norocosi... daca iti gasesti sensul in ceva... Cred ca omenirea are o nevoie teribila sa creada in ceva care da sens, fie asta o dimensiune religioasa, umana sau de alta natura, nu stiu... dar cand credem cu tarie in ceva lumea din jur capata sens...
-
Ma tot roade citatul din filmul "As Good As It Gets":
Quote:
[to a group of depressed psychiatric patients]
Melvin Udall: What if this is as good as it gets?
Da, tot speram - dar.... what if this is as good as it gets ?
-
Nu stiu, daca e as good as it gets... am incurcat-o. Noroc ca nu avem o certitudine legata de asta...
-
Heh, singurul moment cand incertitudinea ne salveaza :scared:
-
Super iconitul, m-a binedispus total. Adica da, bietii de noi, viata e cam de doi lei, se pare ca nici nu va deveni mai buna, totusi uite... ne salveaza speranta, ce bine... Si apoi vine palma realitatii! De fapt tot ce putem face este sa tipam ca nebunii si sa ne si ascundem cand facem asta. :laugh:
-
Interesante retete pentru alungarea deprimarii. Poanta este ca la mine... nu tin. Si am incercat. Maruntele intamplari datatoare de neplaceri de cele mai multe ori ma fac sa ridic din umeri, atunci cand nu pot sa le controlez desfasurarea sau deznodamantul! Unori imi provoaca o reactie ironica. Adevarate ZILE RELE am cand ma consum din cauza fiintelor care conteaza mult pentru mine. Si atunci pot sa privesc 100 de filme nostime, sa ascult cele mai simpatice cuplete, e ca si cum m-as imbata cu apa rece... Fire lucida fiind, stiu ca solutia este alta!
-
Azi, e una dintre zilele mele foarte proaste, m-am trezit cu fata la perete. Incerc din rasputeri sa ies din starea asta, dar cred ca singura varianta e sa incep prin a percepe "revelatiile durerii" si sa redevin acea franghie care leaga peste abis bestia de supraom.(Nietzsche) :-X
-
normal ca te-ai trezit cu fata la perete, e inevitabil, doar esti o umbra! :laugh:
Cat despre zilele rele si bestie si supraom... azi e o zi buna, asa ca voi fi o mica Scarlett O'Hara care la asta se va gandi maine.
-
Da, ai dreptate, o sa ma las putin purtat pe aripile vantului si o sa incerc sa ma lipesc de frumusetea voastra. Mi-e sa nu racesc daca raman lipit doar de pereti. :P
-
e adevărat. există zile rele. dar atât de rele încât nimic nu merge, totul se strică. ştii cum e, când e sa nu-ţi meargă ceva, apăi nu merge frate...eu am o zi rea. şi o tot am de vreo două săptămâni. sper că azi s-a terminat. mâine trebuie să fie bine. că am o zi şi mâine...dar asta e, trec toate. :)
-
Doar de doua saptamani? Haide sunt convins ca poti mai mult. ;) Stii vorba ceea:"relele vin valuri si bunele pe rand". Sunt convins ca poti s-o duci mai mult de doua saptamani. :P.Glumesc, sper sa ai o zi mai buna.
-
eee, balanţă există în toate. mâine trebuie să înceapă ciclul zilelor bune. că am nevoie. :)
-
Cred ca si prietenii ajuta - la zile rele asa.
Era o descriere in Breban a acestui dinamism, in a te 'inghesui' intre prieteni si asemeni unor pinguini, sa-i lasi sa preia din tot stress-ul la care esti tu expus, ca un organism intreg aproape ce disipa tensiunea aaaaaaaah I hate it, orice as face, nu-mi iese ca Breban..
-
Da, si eu cred ca prietenii sunt foarte buni in zilele rele, chiar daca in marile momente ale vieti cred ca suntem totusi iremediabil singuri. Dar da, uneori, in perioadele rele, si eu ma scufund in prieteni, ma invelesc cu ei, daca se poate, cred insa ca e doar o forma de amanare a confruntarii cu mine.
-
Depinde cat ajutor esti dispus sa primesti din exterior .Firile oamenilor difera ,sunt complexe . Mai intra in discutie si daca prietenii sunt dispusi sa te accepte in zilele acelea .Spun asta pentru ca se intampla ca atunci cand ai o stare proasta ,involuntar sa o transmiti si celor din jur .Asa ca in loc sa te inveseleasca ei pe tine sunt multe sanse ca sa ii intristezi tu pe ei .
Eu am trecut printr-o situatie asemanatoare cand eram in liceu.O prietena draga era in "zilele negre" si oricat am fi incercat sa o scoatem din starea respectiva nu am reusit ,ba mai mult ne-a influentat ea starea de spirit. Ca stii cum e !? daca iti repeta cineva zilnic : "Oricum viata asta o traim pentru nimic" , "Ce rost mai are sa ma chinui cand tot acolo ajung" etc. nu mai faci fata ,iti piere tot optimismul si iti seaca orice dorinta de a mai ajuta ,ba trebuie sa te apuci sa te ajuti pe tine .
In concluzie : Unele persoane nu accepta ajutor din exterior ,vor trece singuri peste "zilele rele" atunci cand va sosit momentul ,fiindu-si singurul sprijin sau transmitandu-si singuri imboldul de care au nevoie din interior.