12
« : 06 Martie, 2005, 08:44:41 p.m. »
Iubitul meu pierdut departe,
Mă-ncearcă azi dureri de moarte,
Mă-ncearcă dorul de pământ
Şi ascuţişul de cuvânt
Şi taina ce o port în gând
Şi pentru fiecare, plâng.
Iubitul meu pierdut în zare,
Stelele vin să mă omoare,
Să-mi frângă aripile-n zbor,
Să-şi râdă de al meu amor,
Să-şi scuture fulgi de cocor
Peste necunoscutu-mi dor.
Iubitul meu din depărtare,
Sărutul soarelui mă doare,
Că-mi vântură eternitatea,
Că-mi pierde-n zbor întâietatea,
Că-mi frânge-n flăcări pietatea,
Că-mi încolţeşte-n gând dreptatea.
Iubitul meu din vis târziu,
Azi tot pământul e pustiu.
S-au scuturat păreri târzii,
Şi visele că ai să vii
Şi toate vorbele pustii
Pe care doar tu le mai ştii.
Iubitul meu din zări albastre,
Găsit-ai cuibul de măiastre
Care-notau în zări de foc
Neţinând seama de soroc
Răpit-ai din al lor noroc
Chiar floarea cea de busuioc?
Iubitul meu din nopţi pustii
În gând mă rog ca să revii,
Să-ţi spun ce nu ţi-am spus vreodată,
Să-ţi spun de dragostea curată
Din sufletul meu alb de fată
Care te cheamă încă-o dată.
Iubitul meu din praf de stele,
Tu-i eşti stăpân inimii mele,
Venit din tărâmul ceresc
Precum suspinul îngeresc,
Venit din visul pământesc
Pentru ca eu să te iubesc.
Iubitul meu, zarea mă arde,
Eu te iubesc, dar eşti departe.