Va multumesc in primul rand tuturor ca mi-ati raspuns....
Situatia nu s-a schimbat...e aceeasi improvizatie de relatie care ma termina efectiv,dar care,pe de alta parte e motivatia mea in toate.
Am avut de curand o discutie in care mi-a zis ca uneori ii e atat de greu sa se abtina sa imi spuna ca ma iubeste..ca de fapt asta e adevarul...ma iubeste,inima lui ma iubeste ,dar creierul lui nu il lasa sa faca mai mult in acest sens.
Dialog intre noi:
EL......:Mi-e atat de greu sa nu iti spun ca te iubesc...pt ca in unele momente chiar simt asta atat de clar....apoi gandesc si imi dau seama ca sunt bolnav de femeia aceea...si in plus...esti prea tanara pt mine.
EU......:E ciudat...pt ca in suferinta mea te inteleg...asa cum eu te iubesc pe tine,asa cum eu as da orice ca sa fii al meu,asa cum eu simt ca viata mea nu are sens fara tine si ca sunt dispusa sa te astept oricat...tot asa simti si tu pt ea....
EL........:Exact....doar ca ai uitat sa spui ca tot asa cum eu nu te merit pe tine...nici ea nu ma merita pe mine....Suntem doi prosti...
EU.......:Vrei sa iti spun ce cred?Am asa o presimtire ca vei suferi mult...mai mult decat crezi iubitule....ea nu va veni...asa simt eu...cel putin nu curand....
EL.........:De unde stii?
EU.........:Simt
EL..........:Asa este...si-a amanat venirea...iar..
Oare mai am o sansa?Nu vreau sa ma amagesc...Saptamana viitoare ma mut de la el..Voi locui singura....O sa am grija sa am mereu ceva de facut..ca sa uit...O sa ma impart intre a merge la facultate si a-mi vedea de cariera mea..abia inceputa....Nu stiu ce va fi...Dar va tin la curent pt ca sfaturile voastre ma ajuta enorm
