Afişare Mesaje
1
Credinţă / Re: Scrisoare catre Dumnezeu
« : 18 Mai, 2007, 11:19:08 p.m. »
Tata a murit...pentru ca trebuia sa moara...De ce? Pentru ca asa a vrut Dumnezeu...ce simplu e de spus si ce greu de inteles...
Am fost cu el pana aproape de ultima clipa...l/am mangaiat si l/am incurajat ca pe un copil, a plans mult, pentru ca il durea si stia ca o sa moara...Si se intreba daca atunci cand mori te doare...si uneori spunea ca ii este frica...si alteori ne implora sa il ajutam....seara l/am lasat viu, dar dimineata...nu mai era...il mangaiam si nu puteam sa cred...si acum mi/as da o jumatate de viata sa mai pot sa ma duc la spital si sa/l gasesc macar acolo, sa/i masez picioarele si spatele, sa/i citesc poezii de Eminescu, care ii placeau atat de mult, si sa/i spun...sa/i spun ca l/am iubit enorm si ca nu am vrut sa/l dezamagesc...asa cum am facut/o de multe ori...I/am promis ca va fi bine, ca pe noi nu ne va desparti nimeni si nimic, niciodata...
L/am dus la morga in dimineata aceea...si tocmai in zilele acelea se stricase frigiderul...si mirosea cumplit...si l/au bagat acolo...o noapte...asa e regula cand moare cineva in spital...
Si l/am privegheat 3 zile...intr/o capela rece, in care ardeau 2 lumanari, si in care era tata si noi ziceam ca nu e tata...daca era el, nu ne/ar fi lasat sa plangem asa langa el, fara sa ne mangaie...
Si l/am condus pe ultimul drum...am stat langa sicriul lui, in masina, si l/am mangaiat tot timpul, si i/am promis in gand ca voi lua o parte din sufletul lui si/l voi face sa traiasca mai departe prin mine...
Si acum mi/e dor de el...si.l cert in gand ca a lasat/o singura pe mama...
Te iubesc, tata...Sper ca ti/a dat Dumnezeu si tie un colt de Rai...
Am fost cu el pana aproape de ultima clipa...l/am mangaiat si l/am incurajat ca pe un copil, a plans mult, pentru ca il durea si stia ca o sa moara...Si se intreba daca atunci cand mori te doare...si uneori spunea ca ii este frica...si alteori ne implora sa il ajutam....seara l/am lasat viu, dar dimineata...nu mai era...il mangaiam si nu puteam sa cred...si acum mi/as da o jumatate de viata sa mai pot sa ma duc la spital si sa/l gasesc macar acolo, sa/i masez picioarele si spatele, sa/i citesc poezii de Eminescu, care ii placeau atat de mult, si sa/i spun...sa/i spun ca l/am iubit enorm si ca nu am vrut sa/l dezamagesc...asa cum am facut/o de multe ori...I/am promis ca va fi bine, ca pe noi nu ne va desparti nimeni si nimic, niciodata...
L/am dus la morga in dimineata aceea...si tocmai in zilele acelea se stricase frigiderul...si mirosea cumplit...si l/au bagat acolo...o noapte...asa e regula cand moare cineva in spital...
Si l/am privegheat 3 zile...intr/o capela rece, in care ardeau 2 lumanari, si in care era tata si noi ziceam ca nu e tata...daca era el, nu ne/ar fi lasat sa plangem asa langa el, fara sa ne mangaie...
Si l/am condus pe ultimul drum...am stat langa sicriul lui, in masina, si l/am mangaiat tot timpul, si i/am promis in gand ca voi lua o parte din sufletul lui si/l voi face sa traiasca mai departe prin mine...
Si acum mi/e dor de el...si.l cert in gand ca a lasat/o singura pe mama...
Te iubesc, tata...Sper ca ti/a dat Dumnezeu si tie un colt de Rai...