10
« : 20 Iunie, 2006, 10:41:44 p.m. »
Legatura dintre mine si sora mea a fost intotdeuna atat de puternica incat aproape nimeni nu a putut sa o inteleaga...Am fost mereu cele mai bune prietene,ne-am ajutat,ne-am imbarbatat la greu...am avut mereu grija de ea-eu fiind mai mare,i-am platit studiile,hainele,etc-
Nimeni nu a intrat niciodata intre noi si nu am suportat niciodata sa aud pe cineva criticand-o.Din cauza asta , una dintre relatiile mele de multi ani buni s-a terminat,dar atunci nu am realizat ca asta ar putea fi o problema pt un partener de viata...
La sfarsitul anului 2004 am plecat din tara impreuna cu prietenul meu,in cateva luni a venit si ea si am crezut ca nimic nu imi mai trebuie,aveam tot ce imi dorisem,numai ca sora mea e singura...Nu ne-am mai inteles la fel , desi va marturisesc,nu simt ca as avea o vina.Am facut tot ce am putut ca sa mearga,dar ea m-a respins mereu,nu a vrut sa mai comunice cu mine,s-a incuiat in camera,nu a vorbit cu mine zile intregi...am suferit,am plans,am suferit si iar am plans...mi-era mereu dor de surioara mea si mereu ma facea vinovata de ceva,nimic din ceea ce faceam nu era bun,tot ceea ce citeam era prostie,tot ceea ce vizionam era telenovela...
Acum s-a hotarat sa plece acasa-hotarasem sa plecam cu totii in decembrie-si ma simt parasita,abandonata,singura si ma doare inima din nou...sufar si plang,plang si sufar din nou.Aseara i-m spus ca am sa o port mereu cu mine si mi-a raspuns ca din vina mea pleaca.Din relatarea mea succinta,poate v-ati facut o idee.Chiar am nevoie de sfaturile voastre!
Stiu ca e viata ei,decizia ei,dar ce parere aveti,cum sa trec peste ''nodul asta din gat'' care creste mereu ?