1
Evenimente, Anunţuri, Aniversări / Re: De dor
« : 04 Mai, 2021, 09:07:34 a.m. »
suntem pe aici...mai rar , e drept, dar eu cel putin, inca urmaresc site-ul meu de suflet.
Afişare Mesaje
Aici puteţi vedea mesajele acestui utilizator. Sunt afişate doar mesajele făcute în secţiuni în care aveţi acces.
2
Colţ de jurnal / Re: jurnalul unui...prezent
« : 12 Octombrie, 2017, 05:14:46 p.m. »
„in ziua cand te-am desenat pe fereastra, n-a vrut sa vie niciun inghet, ai staruit pe sticla doua sau trei secunde brumate, pe urma plangeam amandoi, tu pe fereastra, eu cu niste lacrimi intamplator adevarate” (fragment dintr-o poezie semnata de silvia stefanescu)
cuvintele dupa care am tanjit sunt ca si florile: mi le cumpar intotdeauna singura. si daca florile se pot vinde, inca nu am gasit un magazin in care sa-mi pot cumpara cativa saci de cuvinte potrivite…
cuvintele dupa care am tanjit sunt ca si florile: mi le cumpar intotdeauna singura. si daca florile se pot vinde, inca nu am gasit un magazin in care sa-mi pot cumpara cativa saci de cuvinte potrivite…
4
Colţ de jurnal / Re: jurnalul unui...prezent
« : 16 Februarie, 2015, 10:32:09 p.m. »
o capsuna...doar una impartita la doi...o capsuna impartita intre doua suflete , care desi fizic la o oarecare departare, se simte ca merg impreuna pe drum...spre Ploiesti poate...sau poate acolo unde i duce destinul...si o cupa de sampanie...o gura de dulce intepator ce le aduce un zambet si o speranta...candva...intr o poveste scrisa cu cerneala roz a unei vieti viitoare...imi plac...intrebarile nepuse cu raspunsuri ghicite...si mi place sa iubesc...chiar si asa de la departare..."doar cand iubesti, traiesti. In rest...doar existi."
5
Colţ de jurnal / parte din mine
« : 23 Martie, 2014, 09:40:06 a.m. »am trait cu nazuinte, cu nelinisti, cu ochii mari deschisi intr o sfortare asemenea acelei pe care o face orbul sa vada. Si nimeni nu m a ajutat sa vad adevarul,sa mi aleg cararea ce mi s ar fi potrivit. Am adulmecat in aerul fiecarui anotimp, al fiecarei clipe, rostul vietii mele, implinirea mea adevarata, fara s o gasesc.Am dat proportii nemasurate dezamagirilor firesti la varsta cand si iluziile par mai mari...cand ti se pare ca fericirea intreaga ti se cuvine...cand n ai nici ingaduinta, nici intelepciunea de a intelege tot ce se petrece in viata ta.Greutatile pe care le am intampinat ca sa mi pastrez demnitatea au depasit parca toate fortele cu care am pornit la drum. Casatorindu ma mi s a parut, am crezut ca voi gasi un adapost, liniste, o prietenie calda si o mare usurare.
Am incercat de multe ori sa lamuresc cauza neintelegerilor dintr noi. Azi mi se pare ca trebuie sa fi fost un punct de plecare gresit, asa cum se intampla cand sari un ochi la impletiturile cu andrele, dupa care totul iese rau. Daca iti dai seama numaidecat de punctul gresit si ai curajul sa desfaci pana acolo, totul se mai poate indrepta. Alteori iti dai seama tarziu, cand lucrul este prea avansat si, neavand curajul sa desfaci, iti spui:
"Lasa, voi cauta sa repar pe cat se poate, nu se baga de seama. Si apoi nu e decat un singur punct gresit!"
Dar de atunci te poticnesti la fiecare rand si ochiurile gresite se inmultesc si nu mai stii cum sa repari greseala dintai.
Ce mult vorbeam la scoala in recreatie sau prin oracole despre dragoste, despre casatorie. Cu cata infrigurare ne imafinam noptile de miere, Ce sigure eram ca stim totul despre cele dintai imbratisari!
N am ajuns la bucuria spre care tindeam, la deplinatatea spre care aspiram si care, banuiam ca poate, ca trebuie sa existe. Asteptam neimpacata, visand cu ochii deschisi, sa se risipeasca intunericul, sa inceapa o noua zi. Dar in fiecare zi vedeam cum se ridica in jurul meu ziduri inalte si reci. Ma simteam ca un condamnat care incearca stupid sa rupa gratiile ferestrelor, ca un animal care incearca prea devreme sa se trezeasca din hibernare. Visam mereu la momentul in care ma voi trezi si cand voi auzi ciripitul pasarelelor si voi simti caldura soarelui.
Si judecandu ma aspru, incercam sa ne apropiem cumva, sa i vorbesc despre toate prin cate am trecut, despre ceea ce asteptam si intelegeam eu prin "noi", sa plang in bratele lui fara sa i spun de ce, sa devenim prieteni. Dar el nu a inteles niciodata ca poti fi amarat si cand nu te doare ceva care sa aiba un nume si pentru care sa ti dea doctorul ceva "buline de leac".
De ce n am renuntat atunci? Pentru ca ma obisnuisem cu imbratisarea lui grabita, noaptea, in intuneric...pentru ca imi era teama de gura lumii si de singuratatea careia ii facusem candva curte si de care incercasem, in ultimul timp, sa divortez...Prezenta lui imi dadea un echilibru, o liniste, dar mai ales o siguranta.
Lacrimile de la o vreme nu se mai desprindeau. Se resorbeau si parca se transformau in pietre, care ma apasau pe piept. O jumatate de luna plutea pe linistea albastra a cerului...singura si inutila ca si mine.Fruntea mi era rece. Traiam clipe prin care , parca, mai trecusem.
Zilele treceau iar searbede si goale. Imi dadeam seama, cu groaza, ca nu mi placea ceea ce faceam si ca daca nu te pasioneaza meseria pe care o faci, esti pierdut. Si el nu intelegea de ce ma framant. Incercam sa ma apropii de el fara sa izbutesc. Felul lui de a gandi-rece,strans,logic- intr un fel care ma impresionase la inceput, mi se parea acum inuman, lipsit de intelegere pentru nuante, pentru tot ce nu se putea rezolva strict matematic. Mi ar fi placut sa fie cald,generos, drept, sa participe, la fel ca mine,la tot ce era viata. Sa ma mangaie cand ma simteam necajita, ba chiar sa mi spuna cuvinte duioase. Dar el intelegea lucrurile altfel. Le impartea in inutile si utile:
" Cand stii unde vrei sa ajungi, de ce sa mai ocolesti?"
O gaza efemera se naste la noua dimineata, in plina zi, ca sa moara la ora cinci spre seara. Cum va putea ea sa inteleaga noaptea? Mai dai opt ore de existenta si atunci va vedea si va pricepe ce e noaptea.
Mereu ma intreb cum ar fi fost daca nu l as fi cunoscut pe A...daca viata mea s ar fi terminat cu cateva ore inainte de a l fi intalnit....
Mi a vorbit firesc, de parca ne am fi vazut in fiecare zi. E adevarat ca vorbeam in fiecare zi la telefon. Ne am plimbat...Nu intelegeam de ce imi face atata placere ca ma puteam uita in ochii lui. Si vorbeam si mainile mele ii spuneau cat de emotionata eram...Il simteam aproape de mine si tot atat de aproape, ca si mine, de clipa aceea si tot atat de departe, ca si mine, de ceilalti oameni si de viata lor.
Mainile lui erau atat de aproape de ale mele, si distanta dintre ele se micsora...sau crestea...
Am simtit ca vrea sa ma atinga ..." Nu se poate, ar fi prea mult! am strigat inaluntrul meu...si mainile s au retras.
Mi a fost frica sa nu ne intalnim cu el. Intrasem in panica pentru ca s ar fi vazut pe fata mea placerea de a fi langa A.
Cu A fiecare particica de timp se scurge armonioasa, adevarata, si desi nu se ntampla nimic iesit din comun, mi se pare ca traiesc, ca nu mai am nevoie sa mai astept altceva. In restul timpului se intampla o multime de lucruri si totusi simt vidul. Imi face atata placere sa fim impreuna si e atat de nou tot ce se ntampla de fiecare data cand ne vedem, ca mi e imposibil sa mai renunt.
Am incercat de multe ori sa lamuresc cauza neintelegerilor dintr noi. Azi mi se pare ca trebuie sa fi fost un punct de plecare gresit, asa cum se intampla cand sari un ochi la impletiturile cu andrele, dupa care totul iese rau. Daca iti dai seama numaidecat de punctul gresit si ai curajul sa desfaci pana acolo, totul se mai poate indrepta. Alteori iti dai seama tarziu, cand lucrul este prea avansat si, neavand curajul sa desfaci, iti spui:
"Lasa, voi cauta sa repar pe cat se poate, nu se baga de seama. Si apoi nu e decat un singur punct gresit!"
Dar de atunci te poticnesti la fiecare rand si ochiurile gresite se inmultesc si nu mai stii cum sa repari greseala dintai.
Ce mult vorbeam la scoala in recreatie sau prin oracole despre dragoste, despre casatorie. Cu cata infrigurare ne imafinam noptile de miere, Ce sigure eram ca stim totul despre cele dintai imbratisari!
N am ajuns la bucuria spre care tindeam, la deplinatatea spre care aspiram si care, banuiam ca poate, ca trebuie sa existe. Asteptam neimpacata, visand cu ochii deschisi, sa se risipeasca intunericul, sa inceapa o noua zi. Dar in fiecare zi vedeam cum se ridica in jurul meu ziduri inalte si reci. Ma simteam ca un condamnat care incearca stupid sa rupa gratiile ferestrelor, ca un animal care incearca prea devreme sa se trezeasca din hibernare. Visam mereu la momentul in care ma voi trezi si cand voi auzi ciripitul pasarelelor si voi simti caldura soarelui.
Si judecandu ma aspru, incercam sa ne apropiem cumva, sa i vorbesc despre toate prin cate am trecut, despre ceea ce asteptam si intelegeam eu prin "noi", sa plang in bratele lui fara sa i spun de ce, sa devenim prieteni. Dar el nu a inteles niciodata ca poti fi amarat si cand nu te doare ceva care sa aiba un nume si pentru care sa ti dea doctorul ceva "buline de leac".
De ce n am renuntat atunci? Pentru ca ma obisnuisem cu imbratisarea lui grabita, noaptea, in intuneric...pentru ca imi era teama de gura lumii si de singuratatea careia ii facusem candva curte si de care incercasem, in ultimul timp, sa divortez...Prezenta lui imi dadea un echilibru, o liniste, dar mai ales o siguranta.
Lacrimile de la o vreme nu se mai desprindeau. Se resorbeau si parca se transformau in pietre, care ma apasau pe piept. O jumatate de luna plutea pe linistea albastra a cerului...singura si inutila ca si mine.Fruntea mi era rece. Traiam clipe prin care , parca, mai trecusem.
Zilele treceau iar searbede si goale. Imi dadeam seama, cu groaza, ca nu mi placea ceea ce faceam si ca daca nu te pasioneaza meseria pe care o faci, esti pierdut. Si el nu intelegea de ce ma framant. Incercam sa ma apropii de el fara sa izbutesc. Felul lui de a gandi-rece,strans,logic- intr un fel care ma impresionase la inceput, mi se parea acum inuman, lipsit de intelegere pentru nuante, pentru tot ce nu se putea rezolva strict matematic. Mi ar fi placut sa fie cald,generos, drept, sa participe, la fel ca mine,la tot ce era viata. Sa ma mangaie cand ma simteam necajita, ba chiar sa mi spuna cuvinte duioase. Dar el intelegea lucrurile altfel. Le impartea in inutile si utile:
" Cand stii unde vrei sa ajungi, de ce sa mai ocolesti?"
O gaza efemera se naste la noua dimineata, in plina zi, ca sa moara la ora cinci spre seara. Cum va putea ea sa inteleaga noaptea? Mai dai opt ore de existenta si atunci va vedea si va pricepe ce e noaptea.
Mereu ma intreb cum ar fi fost daca nu l as fi cunoscut pe A...daca viata mea s ar fi terminat cu cateva ore inainte de a l fi intalnit....
Mi a vorbit firesc, de parca ne am fi vazut in fiecare zi. E adevarat ca vorbeam in fiecare zi la telefon. Ne am plimbat...Nu intelegeam de ce imi face atata placere ca ma puteam uita in ochii lui. Si vorbeam si mainile mele ii spuneau cat de emotionata eram...Il simteam aproape de mine si tot atat de aproape, ca si mine, de clipa aceea si tot atat de departe, ca si mine, de ceilalti oameni si de viata lor.
Mainile lui erau atat de aproape de ale mele, si distanta dintre ele se micsora...sau crestea...
Am simtit ca vrea sa ma atinga ..." Nu se poate, ar fi prea mult! am strigat inaluntrul meu...si mainile s au retras.
Mi a fost frica sa nu ne intalnim cu el. Intrasem in panica pentru ca s ar fi vazut pe fata mea placerea de a fi langa A.
Cu A fiecare particica de timp se scurge armonioasa, adevarata, si desi nu se ntampla nimic iesit din comun, mi se pare ca traiesc, ca nu mai am nevoie sa mai astept altceva. In restul timpului se intampla o multime de lucruri si totusi simt vidul. Imi face atata placere sa fim impreuna si e atat de nou tot ce se ntampla de fiecare data cand ne vedem, ca mi e imposibil sa mai renunt.
6
Colţ de jurnal / Re: dulceata de ganduri
« : 29 Septembrie, 2013, 04:53:46 p.m. »
O mare dragoste, un destin! El m a ales si eu am ales sa fiu a lui pentru totdeauna...am ales sa alerg la bratul lui prin toate bucuriile vieții, printre ani pana la capatul lumii.
In lumea mea viata a pictat pentru mine cel mai frumos tablou. De sase ani simt cum se arcuieste peste suflet cel mai frumos curcubeu. De cand l am intalnit pentru totdeauna, nu mai stiu ce i tristetea, iar lacrimi de fericire imi curg pe obraz. Zi de zi, clipa de clipa, reusesa sa mi picteze in suflet cel mai frumos viitor. Alaturi de el mi am gasit lumea de vise implinite. A reusit sa mi imbrace sufletul cu bataile inimii lui alungandu mi din inima toate nefericirile. Il iubesc! Il vad in fiecare bataie a inimii mele, in tot ce este frumos. Il vad in toate minunile lumii, il vad cand inchid ochii,il vad cand ii deschid. Este in lacrimile mele de bucurie si in toate clipele de fericire adevarata. Il vad in tot ce inseamna fericire, emotii si vise implinite si il vad al meu pentru o viata, intr o singura mare dragoste si pentru totdeauna.
In lumea mea viata a pictat pentru mine cel mai frumos tablou. De sase ani simt cum se arcuieste peste suflet cel mai frumos curcubeu. De cand l am intalnit pentru totdeauna, nu mai stiu ce i tristetea, iar lacrimi de fericire imi curg pe obraz. Zi de zi, clipa de clipa, reusesa sa mi picteze in suflet cel mai frumos viitor. Alaturi de el mi am gasit lumea de vise implinite. A reusit sa mi imbrace sufletul cu bataile inimii lui alungandu mi din inima toate nefericirile. Il iubesc! Il vad in fiecare bataie a inimii mele, in tot ce este frumos. Il vad in toate minunile lumii, il vad cand inchid ochii,il vad cand ii deschid. Este in lacrimile mele de bucurie si in toate clipele de fericire adevarata. Il vad in tot ce inseamna fericire, emotii si vise implinite si il vad al meu pentru o viata, intr o singura mare dragoste si pentru totdeauna.
7
Colţ de jurnal / Re: jurnalul unui...prezent
« : 29 Septembrie, 2013, 04:46:24 p.m. »
Sunt atat de binecuvantata ca viata m a ales pe mine sa mi daruiasca fericirea de a cunoaste iubirea totala, profunda, neumbrita de interese! N-am avut realizari marete in viata: am un servici, m-am straduit sa fac bine, uneori am reusit, alteori nu, am nascut un copil si l-am indrumat in viata cum m-am priceput mai bine…am cativa prieteni adevarati,ii numar pe degetele de la o mana, dar sunt mandra ca sunt prietenii mei… nu am avere, nu am doctorate si, mai ales, nu detin raspunsuri si nici adevaruri fundamentale. Intreb… ascult…si de multe, multe ori imi pare rau… de atata durere, murdarie, frica, ura cata vad in jurul meu...Dar traiesc asa cum cred eu ca i face bine sufletului meu si iubesc atat de mult cat poate el iubi.
Si chiar daca, uneori, apar si nori pe cerul sufletului meu..
...chiar daca, uneori, se isca si furtuni puternice in vremea sufletului meu...
...chiar daca, uneori, intunericul paleste lumina sufletului meu...
...chiar daca,uneori, mi e frig, departe de iubirea pe care am ales o...
...suntem parti dintr o singura inima si suntem fericiti ca ne avem unul pe celalalt. Te iubesc, dor drag!
Si chiar daca, uneori, apar si nori pe cerul sufletului meu..
...chiar daca, uneori, se isca si furtuni puternice in vremea sufletului meu...
...chiar daca, uneori, intunericul paleste lumina sufletului meu...
...chiar daca,uneori, mi e frig, departe de iubirea pe care am ales o...
...suntem parti dintr o singura inima si suntem fericiti ca ne avem unul pe celalalt. Te iubesc, dor drag!
10
Colţ de jurnal / Re: dulceata de ganduri
« : 31 Martie, 2013, 03:44:30 p.m. »
iti apartin...cred ca ti am apartinut dintotdeauna. Suntem amandoi in povestea asta. nimeni alcineva decat noi doi. Nu exista soare...nu exista Luna...Nu exista zi...nu exista noapte...Suntem doar noi amandoi...Si atat...Dintotdeauna...Chiar daca mult timp n-am stiut unul de celalalt, am simtit ca undeva, cineva, imi apartine. Asa cum si eu ii apartin...Sunt a ta ...si tu esti al meu...nu pot sa dorm fara tine...nu pot sa visez decat cu tine...nu pot sa respir decat langa tine...suntem si vom fi impreuna pana la sfarsitul calatoriei.
11
Totul despre iubire / Re: Cum iubesc barbatii
« : 07 Octombrie, 2012, 08:47:20 p.m. »
pot sa-ti marturisesc cu mana pe inima ca si eu am subestimat-o pe Mihaela. Nici acum nu sunt foarte convinsa sa-mi schimb parerea despre ea...in totalitate. Desi inclin foarte tare s-o fac, inca mai ezit poate pentru ca ceea ce scrie in carti nu se potriveste cu modul ei de a actiona in viata reala. Si pe mine, ca si pe tine presupun, tot scrierile ei m-au facut sa ma indoiesc ca parerea pe care mi-o facusem despre ea este corecta.Scrie frumos si sper ca tot ceea ce povesteste atat de frumos e parte din sufletul ei.
In ceea ce priveste modul cum iubesc barbatii...hm...da-mi voie sa ma indoiesc ca vreunul ar putea gandi asa cum o face ea. Bine, este adevarat si faptul ca nici noi nu suntem perfecte. Nu cred ca exista femeia pe care o viseaza Mihaela, cum nu cred nici ca exista barbatul care sa iubeasca asa. Nu mi-as dori sa fiu o astfel de femeie. Eu cred ca sarea si piperul unei relatii este ca in fiecare om exista si bune si rele. Si atunci cand iubesti pe cineva il iubesti asa cum este. Doar atunci cand iubesti cu adevarat ,din suflet.
O seara buna , Lorelai!
In ceea ce priveste modul cum iubesc barbatii...hm...da-mi voie sa ma indoiesc ca vreunul ar putea gandi asa cum o face ea. Bine, este adevarat si faptul ca nici noi nu suntem perfecte. Nu cred ca exista femeia pe care o viseaza Mihaela, cum nu cred nici ca exista barbatul care sa iubeasca asa. Nu mi-as dori sa fiu o astfel de femeie. Eu cred ca sarea si piperul unei relatii este ca in fiecare om exista si bune si rele. Si atunci cand iubesti pe cineva il iubesti asa cum este. Doar atunci cand iubesti cu adevarat ,din suflet.
O seara buna , Lorelai!
12
Povestea mea / scrisoare pentru mine...pe care o citesc in ochii tai
« : 28 Septembrie, 2012, 05:09:17 p.m. »
Prima oara am remarcat ochii.. mari, frumosi, cu o unda de tristete insa..
Am mers repede si am gasit o cafenea mai retrasa. Nu cunosteam orasul desi fusesem acolo demult..
Vorbea mult si un pic agitat, dar imi placea vocea ei..nu era stridenta, ci placuta, o voce de fetita mica..Nu mai stiu despre ce am vorbit atunci..Am plecat crezand ca n-o sa mai ma intorc vreodata acolo..inca o experienta interesanta.. o discutie chiar placuta dar atat.. As fi vrut sa stiu de ce e trista..dar am simtit o.. speranta nerostita in cuvintele ei si m-am abtinut sa intreb..imi privea cu atentie mainile si avea si ea anumite gesturi pe care le mai vazusem parca undeva..m-am gandit la “Metafizica gestului” a lui Rene Guenon..
A trecut atata timp de atunci..Atat de mult? Atat de putin?
Azi.. nu-mi mai imaginez viitorul fara ea..
Am mers repede si am gasit o cafenea mai retrasa. Nu cunosteam orasul desi fusesem acolo demult..
Vorbea mult si un pic agitat, dar imi placea vocea ei..nu era stridenta, ci placuta, o voce de fetita mica..Nu mai stiu despre ce am vorbit atunci..Am plecat crezand ca n-o sa mai ma intorc vreodata acolo..inca o experienta interesanta.. o discutie chiar placuta dar atat.. As fi vrut sa stiu de ce e trista..dar am simtit o.. speranta nerostita in cuvintele ei si m-am abtinut sa intreb..imi privea cu atentie mainile si avea si ea anumite gesturi pe care le mai vazusem parca undeva..m-am gandit la “Metafizica gestului” a lui Rene Guenon..
A trecut atata timp de atunci..Atat de mult? Atat de putin?
Azi.. nu-mi mai imaginez viitorul fara ea..
13
Totul despre iubire / Re: declaratie....mie....
« : 28 Septembrie, 2012, 04:21:28 p.m. »
La inceput a fost doar un abur ca acela al cafelei apoi dragostea si a dezvaluit toate nuantele si parfumurile si am gustat din ea cu nesat..pentru ca o doream asa mult.. desi negam asta..Dragostea mea frumoasa, pisa mea iubita la care ma gandesc eu de la prima cafea a diminetii pana la ultimul sms al noptii..esti in sufletul meu, in inima mea..frumusetea si dragostea ta m au cucerit pentru totdeauna.. doar tu imi poti darui fericirea care mi o doream..asa e destinul nostru frumos! chiar daca nu l am ghicit in..zatul cafelei!..TE IUBESC a mea dulce ppv !!!
14
Colţ de jurnal / Re: dulceata de ganduri
« : 18 Septembrie, 2012, 09:23:46 a.m. »
Voi renaste in fiecare dimineata din primul abur al cafelei tale … Ma voi inalta sus la cer deasupra norilor … imi voi trai linistita viata zilnica … si noaptea voi visa in propriul meu zat si ma voi ghici in ceasca ta…Nu-ti spala cana…Am nevoie sa renasc in fiecare dimineata langa tine. Te iubesc!
15
Versuri / Re: Ah, frunzele!
« : 10 Septembrie, 2012, 09:14:28 a.m. »
la fel cum frunzele se aduna tot mai multe si in toate culorile toamnei, la fel iubirea a crescut tot mai frumoasa , mai plina de culori in sufletele noastre de a lungul timpului ...TE IUBESC !!