Afişare Mesaje
1
Ai nevoie de un sfat? / Mi-am aruncat iubirea la cosul de gunoi
« : 01 August, 2008, 09:47:32 p.m. »Stiu ca pare dur titlul,dar cam asta simt acum,la trei saptamani dupa ce am incheiat relatia cu femeia vietii mele.N-as fi fost aici sa va povestesc asta daca nu faceam niste greseli imense,care ma macina si acum,bucata cu bucata,simt cum viata mi se pare o povara prea grea acum.
Totul a pornit acum doi ani,dintr-o intamplare am vorbit intr-o seara pe un chat si am schimbat adresele de messenger,urmand ca sa mai vorbim cand aveam timp.Eu eram dupa o relatie terminata tragic,nu vreau sa-mi mai amintesc despre asta,ea era dupa o casnicie ratata...
Chiar daca multa lume spune ca nu poti cladi o relatie bazata pe vorbe spuse intr-o fereastra mica de chat sau messenger,eu am fost unul dintre cei care au fost exceptia care sparge regula...si am reusit,cu eforturi destul de mari sa ajung sa fiu iubit si sa iubesc asa cum exista doar intr-un roman cu happy-end sau intr-un film romantic,care tocmai a luat premiul cel mare la vreunul din multele festivale de film.
Suntem din orase diferite,ne despart vreo 300 de kilometrii,dar am incercat si reusit sa spargem aceasta bariera,prin tot ce-am incercat sa ne oferim unul celuilalt...prin clipele frumoase si mai putin placute petrecute impreuna.
Acum vreo 4 luni,iubirea mea a fost greu incercata...nu e chiar de ici de colo,ca o femeie in plina varsta sa faca infarct,adica la 33 de ani,asta fiind primul moment cand mi-am dat seama cat de mult inseamna pentru mine...
Intr-un final,a trecut cu bine peste acest moment extrem de dificil si cu multa rabdare si atentie am reusit sa o fac sa-si revina intr-o forma care se apropie de cea care o avea inainte.Dar nici ea,nici eu nu mai eram ca inainte,exista tot timpul teama de a nu face ceva care sa-i agraveze starea de sanatate,eram tot timpul in niste nisipuri miscatoare,trebuia sa pasim atent...va dati seama ca nu e usor sa lucrezi cu psihicul unei persoane care de curand facuse stop cardiac,trecuse cumva peste pragul mortii si acum se trezea intr-o viata nou,plina de restrictii,pe langa distanta care ne despartise si pana atunci.
Aici vroiam sa ajung,parafrazand titlul...sfarsitul a inceput intr-o zi de joi,cand eram plecat intr-o delegatie la Timisoara,unde pe langa problemele legate de munca,eram apasat de problemele de acasa,unde mama era bolnava si pe langa asta ea ma presa cu telefoane peste telefoane...pana intr-un punct cand n-am mai rezistat si n-am mai raspuns nimanui,asta incluzand-o si pe ea...
A urmat o zi de sambata cand am aflat ca mama era intr-o stare grava si eu trebuia sa plec de indata acasa,locuiesc in Cluj Napoca,si ea tot ma suna in continuu incercand sa dea de mine,pe buna dreptate,dar eu eram deja destul de suparat si gandit in legatura cu starea mamei ca sa-i mai raspund la telefon.S-a rezolvat si situatia asta intr-un final,dar noi n-am mai vorbit pana luni cand i-am spus ca vreau sa terminam relatia,lucru care a declansat nebunia zilelor ce urmau...
Dupa doua zile urma sa ma deplasez in orasul unde mi-am gasit iubirea intr-o delegatie,dar sufletul nu ma lasa sa fac un pas acolo,stiind ca am stricat ceva care se cladise foarte greu...si pe langa asta ca o facusem sa sufere enorm...
De atunci au trecut multe zile in care ne-am aruncat tot felul de vorbe aiurea,ne-am reprosat mii si mii de chestii care nu-si aveau rostul,suferim amandoi ca niste oameni fara minte,nu ne putem continua viata normal pentru ca de fiecare daca gandul zboara acolo unde altadata era o bucurie...
Ce sa fac sa termin calvarul asta pentru amandoi?Nu stiu daca s-ar mai putea sa fim vreodata impreuna,asta doar Dumnezeu mai stie,tot ce vreau sa spun este ca viata mea s-a blocat intr-un punct din care nu reusesc sa pornesc mai departe...Cum sa fac sa stiu ca macar ea sa nu mai sufere?Ce i-ar mai putea alina durerea?Eu am facut-o sa sufere,eu as vrea sa pansez rana sangeranda din sufletul ei...