"Ma pierdeam ore intregi in contemplarea ta,ma lasam patrunsa de minunata iubire a sufletului tau pe care o raspandeai ca o aureola luminoasa, pluteam pe nemarginitul ocean al dragostei .Ma maniam impotriva mea, imi faceam cele mai mari reprosuri ca ma lasam torturata astfel de o asemenea iubire. Apoi intelegeam ca dragostea mea nu este condamnabila, te pot iubi in voie, fara remuscari, ma pot lasa purtata de iubire , oricat de mare, oricat de neinfricata ar fi pasiunea pe care o incerc , e o pasiune ingaduita si pe care o pot marturisi.
Te rog , dragul meu, nu ma uri ca te iubesc oricum, chiar si atunci cand te-ai ascuns sub val.Gandeste-te ca te ador din clipa in care prima raza de gandire a stralucit in mintea mea, ca imi apareai in vis cu o coroana din picaturi de roua.
Lasa-ma sa te iubesc tot restul vietii, sa fiu umbra pasilor tai, sa respir sufletul tau. Nu-mi lua dreptul la iubire, daca ai sufla in flacara pe care ai aprins-o , nu va ramane in adancul fiintei mele decat un pic de praf mai marunt , impalpabil , presarat pe aripile sufletului meu.
Inaintand in varsta, dulcea fantoma a iubirii imposibile ma obsedeaza si mai des.O vad zambind ironic amintindu-mi ca nu voi mai iubi niciodata, ca nu voi fi iubita niciodata.
Ce nefericita am fost din cauza ta inainte sa te cunosc, ce nefericita am fost din cauza ta dupa ce te-am cunoscut!
Ma intreb, va mai putea vreo iubire sa-mi deschida raiul din vise ? Voi mai intalni in pragul vietii un inger pazitor infasurat in aripile sale , tinand in mana cheia de aur a iubirii?Imi va mai deschide el sufletul?"
IARTA-MA CA TE IUBESC!
Nota: Gautier este sursa de inspiratie, nu as fi putut in momentele acestea sa -mi descriu sentimentele, dar m-am regasit total in opera lui, trairile sunt identice si nimic nu ar fi putut exprima mai bine starea mea sufleteasca.