Pe la urechi îmi vâjâie borcane
Eşti iar în crize. Plouă cu sentinţe,
Eu ronţăi, liniştit, nişte seminţe
Visând, candid, prinţese africane.
E-adevărat, mai dorm la cunoştinţe,
Mă sună des armatele de fane,
Şi-n jur eman parfumuri diafane
Când mă întorc în zori de la şedinţe...
Un boşorog tiranic bate-n ţeavă
Exasperat de zgomotul sordid,
Am să ajung,iubito, o epavă,
Pensionar cu bască, insipid...
Voi evada, căci mintea mea concavă
Ordonă să m-ascund de genocid!