Eh Lorelei...
O sa fiu cat de sincer imi permite vocabularul personal sa fiu.
De cand ma stiu am fost un fel de hibrid temperamental. Unui ultra-conservatorism in valoril ale propriei gandiri asumate am opus de multe ori o larghete si o manifestare comportamentala total neprevizibila. Da, clipa a fost a mea! In tot ce am facut. Chiar si atunci cand premeditam nu puteam actiona doar ca o trecere la urmatorul pas ci trebuia sa astept acea strafulgerare a unui moment care te cheama la el si zice: "Acum!".
Este destul de simplu de inteles cred ca expresia-titlu pt. acest topic poate fi asociata destul de usor cu clipe ale sentimentelor de iubire fata de cea/cel de langa noi. De regula, ea/el sunt sursa nefericirii noastre si la fel si a fericirii
Desi capabil pana nu demult de gesturi nesabuite, le puteam domoli prin latura analitica/consevatoare a mea si chiar si atunci cand riscam nu pierdeam decat cel mult o farama din respectul de sine si nici decum valori mari.
Dar deh, cum ar fi viata daca am sti ce ne asteapta...
Ei bine, dragii mei, acum vorbesc de pe alta pozitie. Ultimele saptamani m-au invatat despre mine mai mult decat ani buni inainte de ele. ACum, desi imi doresc multe in viata de cuplu si investesc timp si energie suplimentara intr-un fel animat de gandul ca muncesc pentru doi, acum parca traiesc mai intens clipa...
ACum stiu ca pot fi nefericit. Am probat-o pe propria-mi piele incercand senzatia de a nu mai fi fata ce-o iubesc in viata mea. Nu pot vorbi despre asta...este infiorator!!! Desi optimist si solar apartin unei relatii grele...din cauza distantei, in primul rand, si altor factori dar care pot fi incet-incet redusi la tacere. Distanta insa nu este asa usor compresibila...
Am avut de ales. Am avut de ales o nefericire de cateva zile, poate o saptamana, doua, trei la inceput in schimbul despartirii de ea si in schimbul vorbelor de a admite ca nu avem vreo sansa impreuna...Nu am facut-o. Intr-un fel mi-as dori sa spun ca regret...Nici asta nu pot face. Stiu acum ca pot fi ranit. Nu spun ca astept asta ca si cand ar fi un fapt ca si facut. Doar stiu ca pot fi ranit rau, cu mult mai rau decat atunci cand m-as fi putut retrage...!
Dar...
Vedeti voi, dragii mei, uneori pur si simplu trebuie sa lasi sa se intample...Si acel sentiment de a te elibera din povara gandurilor tale si a plictisului chiar inconjurat de multi oameni, de a te elibera in bratele cuiva caruia poti sa-i spui: "Iti apartin..." si sa fie in stare sa spuna la fel...nu exista vorbe capabile sa defineasca starea ta din acel moment!
As putea fi poate usor acuzat de idealizare, de ramolire sau incredere oarba in cineva, de a fi doar un povestitor captivant fara substanta insa...
Puteti s-o faceti oricare din cele mai de sus acuzatie. Poate mai multe dintre ele sau altele in plus ce nu mi-au venit in minte. Atata as mai avea de spus:
Indiferent incotro voi avea de dus relatia mea actuala sau indiferent ce pamanturi vor astepta talpile mele sa le calce, nu dau iubirea de acum si implinirea ca barbat chiar trebuind sa lupt pt. ele zi de zi pe nici o relatie linistita in care nu se intampla nimic niciodata si ajungi la 70 de ani uitand de ce te-ai mai nascut pe lume...
Fericirea mea este ACUM si sta jumatate in puterea mea si jumatate in puterea ei sa existe un ACUM si cand voi implini eu 85 de ani si ea 77...! Cu alte cuvinte, traiti-va fiecare clipa a vietii iubind chiar cand aveti totul impotriva voastra si duceti-va cu voi amintirile acelor sclipiri ale vietii...numai astfel la batranete veti avea langa voi pt. cine ati luptat cu fiecare fibra a corpului vostru! Pentru iubire merita sa va traiti viata! Si chiar daca maine unul dintre voi va iesi din ce a fost, nu renuntati, totul e pierdut doar cand tu ajungi sa crezi asta !!!!! Nu mai inainte !
Subiect: Clipa, ramai, ca esti atata de frumoasa! (Citit de 10973 ori)