Va multumesc dragele mele pentru sprijin
(cate un pup de caciula
)
Acum sa continui cu povestea mea. Dupa cum va spuneam inainte sa ma intorc in tara in vara 2006 am gresit fata de el foarte mult. Eu nu prea am avut prieteni de cand am plecat din tara. Nu aveam cu cine sa ies, cu cine sa ma distrez...aproape tot timpul meu liber mi-l petreceam la computer vorbind cu EL
Prin februarie 2006 am cunoscut un barbat de 30 de ani
La inceput am crezut ca el vrea sa-mi fie prieten
Nu stiu cum am putut sa am mintea cat o gaina, normal ca el vroia o relatie serioasa. Am iesit cu el de cateva ori...imi era asa de dor sa ies, sa merg la o cafea cu cineva
Apropo, el e roman si stia cam ce mi-ar atrage atentia intr-o tara straina. Am incercat sa-i explic ca eu vreau sa ies cu el, dar nu vreau o relatie serioasa. El parca nu intelegea, eu vorbeam una, el facea alta. Nu m-am putut desprinde de acest "prieten" pentru ca el era singura mea sansa de a iesi din casa
Nu am pus punct, nu am vrut mai bine spus
Am continuat sa ies cu el pana intr-o zi cand m-am trezit cu un inel de logodna
Nu a fost nimic intre noi, nici un sarut nici o imbratisare, nu il iubeam
Nu inteleg ce a fost in mintea lui, poate credea ca asa voi renunta la actualul mea iubit, dar s-a inselat. In iunie 2006 m-am intors in tara, aveam un dor nebun de iubitul meu. Din pacate iubitul meu stia ca am iesit cu acel barbat si a aflat cand vorbeam cu el la telefon si am uitat microfonul deschis
Iubitul meu era pe messenger si a auzit conversatia mea cu acel barbat (sa-i dau un nume: condi
) Acest condi bineinteles ca il dispretuia pe iubitul meu si imi spunea ca iubitul meu ma inseala si ca nu ma iubeste si tot felul de nebunii...nici macar nu il cunostea
si de multe ori ma enervam si ii inchideam gura. Apoi in iulie acest condi a venit in tara
Mi-a facut zilele amare una dupa alta, ma suna acasa si nu-mi dadea pace deloc. Intr-o zi am acceptat sa ma intalnesc cu el, pentru ai explica si ai arata ca acum sunt fericita pentru ca iubitul meu este langa mine
...nu inteleg nici acum cum am putut sa gresesc atat de mult, oare ce-a fost in capul meu atunci cand am facut toate astea
Iubitul meu a aflat ca m-am intalnit cu el, dar nu a spus nimic...dupa vreo saptamana sau poate mai mult (nu-mi mai aduc exact aminte) i-am spus ce am facut si i-am explicat de ce
Am uitat sa mentionez ca in ziua in care m-am intalnit cu condi m-a sunat in continuu pe telefonul mobil...si iubitul meu s-a enervat si i-a raspuns, iar condi l-a injurat
Iubitul meu a fost foarte dezamagit de mine si mai ales ca mai toata vara ne-am certat din cauza ca eu nu ma puteam apropia destul de el
Au fost si clipe frumoase, dar de cele mai multe ori au fost clipe urate in care am plans si am suferit
Am plecat din nou din tara la sfarsitul verei.
Cand m-am intors aici acel condi nu-mi dadea pace deloc, slava Domnului nu mai stia numarul meu de mobil de aici, dar imi stia adresa de messenger
A continuat sa ma jigneasca ca nu l-am acceptat pe el si ca mi-am petrecut vara cu iubitul meu. In fine, asta a trecut acum ori de cate ori il intalnesc ii inchid gura rapid si nu-l mai las sa ma jigneasca.
Prin septembrie m-am intors inapoi la locul meu de munca
Pana acum nu am pomenit nimic de acest barbat, dar la servici la mine a venit un nou manager (asta prin februarie 2006). Nu aveam treaba unul cu altul, fiecare isi facea treaba si nici macar nu vorbeam cu el, decat atunci cand ma intreba el ceva. In ziua cand m-am intors la lucru el era acolo si nu i-a venit sa creada ca m-am intors, credea ca am ramas in Romania. Cand m-a vazut a venit la mine si m-a imbratisat...toata lumea se uita uimita nu intelegea ce se intampla si eu eram socata
Stia numarul meu de telefon si incet incet am inceput sa vorbim prin mesaje. El se mutase la un alt magazin, pentru ca a devenit manager de magazin acolo iar unde lucram eu era doar un simplu manager. M-a luat cu el acolo, ii placea cum lucrez si mai avea nevoie de oameni. Ambele magazine apartineau de aceeasi firma si m-am gandit ca imi va fi usor, plus la al doilea am primit salar mai mare si nu am vrut sa refuz. Am vorbit mult timp prin mesaje, cu el lucram cam 2 zile pe saptamana. Cu cateva saptamani in urma m-a invitat in oras si am refuzat de vreo 2-3 ori. Pana la urma am iesit intr-o dupa-amiaza la un restaurant
Cu cateva zile in urma am mers cu el la un meci de basketball
A fost mai mult decat minunat, m-am distrat si el era foarte fericit. In tot acest timp s-a purtat foarte frumos cu mine. Stia de relatia mea si imi respecta relatia. Ceea ce ma uimeste e ca de fiecare data cand sunt cu el ma simt minunat, nu mai sunt suparata, rad cu pofta, simt ca traiesc din nou. Nu pot sa fiu trista in prezenta lui si nici el in prezenta mea. Are a suflet frumos si s-a comportat minunat cu mine.
Acum nu stiu ce sa mai cred...iubitul meu stie de managerul meu, stie ca-mi este prieten. Eu nu mai stiu ce sa ma mai fac. Am suferit atat de mult alaturi de iubitul meu. De 3 ani suntem impreuna si in toti acesti 3 ani, 4 luni jumatate am petrecut impreuna. Ne-am certat de atatea ori, nu am avut timp sa ma bucur alaturi de el. Nu am avut atat de mule momente frumoase
Il iubesc pe iubitul meu...el e prima mea iubire, si eu sunt prima lui iubire. Ne iubim dar din cauza distantei nimic nu poate fi bine. Simt ca innebunesc cateodata cand am nevoie de o imbratisare, de un sarut, de o alinare. Nu le am, nu am de la cine sa le am
Ma doare atat de tare cand stiu ca el ma iubeste si nu pot sa fiu langa el. In curand ma intorc din nou in tara, sa-mi petrec Craciunul alaturi de el
Nu stiu ce sa fac
Iubitul meu e atat de calm si m-a iertat de atatea ori pentru ca ma iubeste foarte mult...eu ce sa fac ???Simt ca nu mai suport distanta, il vreau langa mine. Din pacate nu stau decat vreo 2-3 saptamani in tara, pentru ca trebuie sa ma intorc aici la scoala. Nu stiu ce sa fac
Am de gand sa nu mai merg in tara prea curand...mi-am inceput viitorul aici. Am terminat liceul aici, sunt la facultate, am 2 slujbe...in Romania nu am nimic din toate astea. Singurul lucru care ma tine legata de Romania e iubitul meu si pentru el am fost in tara de atatea ori si pentru el ma duc de Craciun. Acum ma gandesc mereu zi si noapte ce sa fac cu inima mea
Prieteni va rog ajutati-ma sunt confuza, atata durere s-a adunat din cauza distantei si din lipsa de iubire incat nu mai stiu ce sa mai cred
M-am gandit serios sa merg la un psiholog, sa ma ajute sa-mi limpezesc mintea, sa inteleg ce-mi lipseste cu adevarat. Mai intai de toate am nevoie de ajutorul vostru prieteni. Spuneti-mi parerea voastra, sa il mai astept pe iubitul meu sa ajunga langa mine sau sa-mi incep viata cu altcineva aici
Va multumesc ca ma cititi si va pup dulce
Subiect: Suferinta sau poate un nou inceput??? (Citit de 8257 ori)