Dintotdeauna am fost genul de persoana care , indiferent cat de ocupat era timpul meu , mi-am dorit sa fac mai mult ... Nu suport sa ma plafonez , nu suport obisnuinta ... Un lucru cu adevarat deosebit pe care mi-l doresc este am posibilitatea sa ajut pe cineva ... cumva , nu stiu ... nu ma refer neaparat la cersetorii de pe strada cu toate ca mi se rupe inima cand vad copii supusi saraciei si umilintei de a intinde mana unor straini ... Ma gandesc demult ca daca , vreodata , as avea o casa mai mare si o situatie financiara de un nivel mai ridicat mi-as dorii foarte mult sa adopt un copilash parasit de parinti ... Asta m-ar face foarte fericita . As vrea sa pot sa-i ofer caldura , afectiune , educatie , un camin unui asemenea copil . Ar fi minunat ! Dar cum legile din Romania referitoare la adoptii sunt asa cum sunt ... e foarte greu . Mi se pare totusi absurd . Ma gandesc mai ales la acei oameni care isi doresc cu disperare un copil si nu-l pot avea , sunt atatia copii abandonati in orfelinate si inca mai multi pe strazi care au nevoie de o familie iar astia prefera sa-i tina in continuare pe strazi si in aceste case de copii , unde sunt tratati asa cum stim cu totii , decat sa le dea sansa unei vieti mai bune . Asta e , nu ? ... Traim in Romania !