10 Octombrie, 2025, 08:24:03 p.m.
Totul despre Iubire

Autor Subiect: Nevoia de ... DEOSEBIT  (Citit de 4470 ori)

0 Membri și 1 Vizitator vizualizează acest subiect.

02 Martie, 2007, 11:37:54 p.m.
Citit de 4470 ori
Offline

Miss M.


" Nu stiu altii cum sunt " ... dar eu am o chestie , la o anumita perioada de timp simt un mancarici de asta ciudat care nu-mi da pace , imi zic intr-una " as face ceva deosebit " si pana nu ma apuc de ceva nu ma linistesc . Cred ca e nevoia de nou sau cautarea unor lucruri sau activitati din care sa obtin anumite satisfactii personale , nu stiu sigur  ::) ... Cert este ca in asemenea momente de nevoie de deosebit am reusit sa fac cele mai deosebite lucruri din viata mea ... casatoria si copilul  :laugh: Alte chestii pe care le-am facut manata de acest impuls au fost scoala de soferi , un curs de contabilitate , inscrierea la facultate , angajare la 17 ani , am incercat si cu dusul la sala de fitness dar asta nu mi-a iesit ca dupa 2 ore am lesinat  :P ... Astea sunt cele mai importante . Acum am iarasi o perioada de asta cand imi doresc sa fac ceva deosebit dar nu stiu ce  ::) ... Mi-as dori foarte tare sa ma duc la niste cursuri de dansuri  :P  si as mai vrea sa ma duc la un spectacol de balet ...

Vi se intampla si voua ? ... Cat de des simtiti nevoia de deosebit si ce faceti pentru a implini aceasta nevoie ? ...
« Ultima Modificare: 02 Martie, 2007, 11:39:42 p.m. de LoveGirl »
" Da-mi , Doamne , seninatatea sa accept lucrurile pe care nu le pot schimba , curajul sa schimb ceea ce se poate si intelepciunea sa inteleg diferenta ! "

02 Martie, 2007, 11:56:54 p.m.
Răspuns #1
Offline

viulian

Administrator
Eu mai rar  :-\ cam stiu ce ma relaxeaza/tenteaza si atunci cea mai mare zbatere e sa fac rost de timp pentru asta..

03 Martie, 2007, 12:06:02 a.m.
Răspuns #2
Offline

catty


offff mami ... de cativa ani tot am aceasta senzatie ...
pai...cand ma apuca cate o stare din asta in primul rand imi fac foarte multe planuri...si de invatat/ muncit etc etc..si de distrat...
astea ci invatatul/muncitul etc mi-am mai iesit...astea cu distratul mai greu..

si dupa cum stii una din marile mele dorinte e sa ajung la dansuri...ori acum am una dintre cele mai puternice dorinte de a-mi satisface anumite nevoi ori acum a fost momentul ori habar nu am ce dar...AM GASIT O SCOALA DE DANSURI!!  :happydance:
se pare ca marti voi incepe...asa ca...te astept  ;D

03 Martie, 2007, 02:39:59 p.m.
Răspuns #3
Offline

Zantiala


O calatorie... acest lucru imi ofera mie o stare de noutate, o stare de fericire. :)
Din pacate insa, timpul nu este prea generos cu mine in ultima perioada, dar... pe viitor va fi.
"Dragostea este sentimentul cel mai maret, care face minuni, care faureste oameni noi, creand cele mai mari valori morale"

03 Martie, 2007, 04:14:49 p.m.
Răspuns #4
Offline

Lady Allia



 Bun topic  ;D !
 Sunt absolut convinsă de faptul că toată lumea simte nevoia să facă din când în când ceva deosebit...unii mai rar, alţii mai des..., depinde de personalitatea fiecăruia!
 Eu sunt o fire foarte activă..., dacă sau un timp simt că înnebunesc, nu îmi găsesc liniştea, mă simt neputincioasă...şi cad într-o stare de melancolie... :-[...! NU ÎMI PLACE...şi atunci neaparat caut să fac ceva util cu timpul meu liber!
 În liceu am simţit nevoia de a face ceva deosebit şi din asta au reieşit foarte multe lucruri bune: am creat o trupă de dans care mi-a adus satisfacţii..., am intrat ca şi redactor la revista liceului pe care tot eu am creat-o..., am intrat în diferite asociaţii de voluntari pentru a ajuta copiii, bătrânii, persoanele cu diverse probleme, iar mai apoi m-am implicat în ecologie... ;D. Astea au durat cam mult timp...până în urmă cu...3 ani...de când nu mai sunt un membru activ (de teren) ci unul pasiv... :( :'( :(... Sper însă să revin!
 Tot din nevoia de deosebit...pentru că am simţit că viaţa mea o ia razna...în sensul cel mai greu de închipuit...am renunţat la aproape tot ce a însemnat viaţa mea până la un moment dat şi...am început alta!   Normal că eticheta este tot...EU..., doar că...e iarăşi de la început! Am dat la o a doua facultate, mi-am schimbat look-ul, locul de muncă, am învăţat din nou să am o viaţă socială şi privată, am învăţat să mă resect pe mine însumi, să îmi satisfac câteva din micile plăceri şi vise...am învăţat că şi eu însemn ceva şi merit să mă bucur de viaţă!
 Între timp am găsit ceea ce nu aş fi crezut niciodată că mai poate exista (după un eşec într-o căsnicie...cu cel mai bun prieten...)...adevărata iubire, apreciere, respect, sprijin şi...fericire!
 Aşa că...eu chiar cred draga mea LoveGirl că fiecare om atunci când se iubeşte şi se apreciază ar trebui să simtă nevoia de...DEOSEBIT..., nevoia de a nu renunţa la micile capricii, vise, dorinţe, pentru că astea ne alcătuiesc şi ne îmbogăţesc viaţa...printre multe altele!
 
 Frumos topic...bravo!  :-*



03 Martie, 2007, 07:08:06 p.m.
Răspuns #5
Offline

katya1886


Eu tot incerc sa creez ceva deosebit dar momentan, nu cred ca imi iese asa cum mi-as dori. De multe ori sunt ca un copil si incep sa visez. Sunt multe lucruri pe care as dori sa le fac... Acum imi torturez gandurile in speranta ca voi reusi sa scriu o nuvela, drama adevarata dar... nu cred ca reusesc... Si sincer, cred ca am sa renunt... Daca scriu ceva care sa-mi placa, imediat ma poarta gandul la ce opinie vor avea cei care vor citi si atunci ma dezarmez imediat pentru ca poate nu sunt suficient de buna si ca niciodata nu am sa ajung sa realizez ce-mi doresc. Uneori mai vars cateva lacrimi dar apoi o iau de la capat... Si nu scap de calvarul asta, de dorinta asta ce ma domina si ma aduce mereu in fata calculatorului ori imi pune o foaie in fata si un pix in mana ca sa scriu ceva... deosebit. Sau macar sa incerc si poate intr-o zi, chiar voi reusi sa dobandesc un loc intre "titani". Ce sa-i faci? Am si eu voie sa visez, nu?  ::)
"... un suflet de nomad cu nostalgii sfasietoare, ma incindea dorul de duca, ma infrigura ispita plecarilor spre necunoscut."

04 Martie, 2007, 02:39:57 a.m.
Răspuns #6
Offline

Miss M.


Dintotdeauna am fost genul de persoana care , indiferent cat de ocupat era timpul meu , mi-am dorit sa fac mai mult ... Nu suport sa ma plafonez , nu suport obisnuinta ... Un lucru cu adevarat deosebit pe care mi-l doresc este am posibilitatea sa ajut pe cineva ... cumva , nu stiu ... nu ma refer neaparat la cersetorii de pe strada cu toate ca mi se rupe inima cand vad copii supusi saraciei si umilintei de a intinde mana unor straini ... Ma gandesc demult ca daca , vreodata , as avea o casa mai mare si o situatie financiara de un nivel mai ridicat mi-as dorii foarte mult sa adopt un copilash parasit de parinti ... Asta m-ar face foarte fericita . As vrea sa pot sa-i ofer caldura , afectiune , educatie , un camin unui asemenea copil . Ar fi minunat ! Dar cum legile din Romania referitoare la adoptii sunt asa cum sunt ... e foarte greu . Mi se pare totusi absurd . Ma gandesc mai ales la acei oameni care isi doresc cu disperare un copil si nu-l pot avea , sunt atatia copii abandonati in orfelinate si inca mai multi pe strazi care au nevoie de o familie iar astia prefera sa-i tina in continuare pe strazi si in aceste case de copii , unde sunt tratati asa cum stim cu totii , decat sa le dea sansa unei vieti mai bune . Asta e , nu ? ... Traim in Romania !
" Da-mi , Doamne , seninatatea sa accept lucrurile pe care nu le pot schimba , curajul sa schimb ceea ce se poate si intelepciunea sa inteleg diferenta ! "

04 Martie, 2007, 10:45:30 p.m.
Răspuns #7
Offline

katya1886


Intr-adevar, e trista situatia in care se afla scumpa noastra tarisoara, dar cred ca de noi depinde daca va ramane asa sau nu. Nu trebuie sa o schimbam radical, ar fi poate prea mult sa avem asemenea asteptari insa ganditi-va ca ceva putem face si noi, mai ales daca invatam sa fim uniti si sa aratam ca suntem uniti, pentru ca speciali sunt multi. De exemplu cei ca voi, credeti-ma ca sunt fericita sa vad ca am avut dreptate cand imi spuneam ca nu sunt singura care uneori sufera in tacere si pentru soarta altora. Dar stiti ceva? Nu e suficient. Poate ca niciodata nu va fi suficient, dar cred ca ar trebui sa daruim cat mai mult, chiar totul. Si asta fara a astepta o singura clipa ceva in schimb, pentru ca majoritatea au uitat sa si ofere. Dimpotriva, trebuie sa ne asumam riscul de a esua. Nu pot spune exact ce anume sa facem, cum sa dovedim lumii ca ne pasa ce se petrece, dar stiu ca sunteti inventivi si punandu-ne laolalta ceva ceva tot va iesi... Asa ca,daca imi permiteti si sunteti cat de cat,macar putintel de acord cu mine, la treaba! :hug: :hug:
"... un suflet de nomad cu nostalgii sfasietoare, ma incindea dorul de duca, ma infrigura ispita plecarilor spre necunoscut."

05 Martie, 2007, 09:29:07 p.m.
Răspuns #8
Offline

Semiramis

Global Moderator
draga mea, du-te şi stai o săptămână într-un centru spa, pe la herculane sau pe la băile felix. răsfaţă-te! după aia, mai vezi tu... ;)
Whatever happens, happens for a reason!
Orice se intampla, se intampla cu un scop!

06 Martie, 2007, 07:52:13 p.m.
Răspuns #9
Offline

katya1886


mersi de sfat,chiar as avea nevoie! :)
"... un suflet de nomad cu nostalgii sfasietoare, ma incindea dorul de duca, ma infrigura ispita plecarilor spre necunoscut."