"Poezia
e ca si cand,
in loc sa mori,
ar incepe deodata sa ninga"
(Miron Manega)
Nu e chiar celebru, dar este foarte aproape de sufletul meu. Poezia imi pare uneori forma de iesire din moartea calduta care ne caracterizeaza atunci cand ne pierdem in lucrurile marunte, in cenusiul cotidian.
Atunci cand nu avem ceva de facut, inventam parca inadins sarcini, doar ca sa nu ramanem singuri cu noi insine. Ne-ar strange, ne-ar jena, ar fi prea multa liniste. Si atunci ne asiguram un zgomot de fond constant care sa nu ne lase sa ne gandim la ceea ce e esential in viata. Ne pierdem in detalii marunte, insignifiante. Iar poezia vine sa ne salveze, in loc sa murim putin in fiecare zi, ne trezim ca se intampla miracole, ca atunci cand incepe brusc sa ninga. Minunile din noi si de langa noi pe care uitam sa le privim. Important este probabil ce alegem, moartea sufletului inainte de vreme sau incredibilul ninsorii din poezie...
Subiect: Poezia (Citit de 4265 ori)
