Ai fost în mine-o clipä un räsärit de soare
Ce prin perdeaua ninsä de flori te särutam,
Ai fost lumina vietii, a teilor candoare
Ce într-o zi seninä prin visuri särutam.
Ai fost mai mult de-o razä seninä de luminä,
Ai fost mai mult de-o clipä în sufletu-ntristat
Si-ai nemurit în mine în orice zi seninä
Ce prin a sa luminä si-n mine-a luminat.
Ai fost o stea de aur sau poate-un infinit
În care nemurirea mi-as fi pierdut mereu,
Dar ce sä mai triumfe peste acest sfârsit
Ce-n suflet îmi coboarä ca plumbul, tot mai greu...?
Ai fost lumina vietii ce ziua-mi ofereai
În tristele castele ce noaptea le pândea
Si chiar de-n multe zile adeseori täceai,
Acel senin de vise mereu mä urmärea...
Si alergând spre tärmuri la care eu visam
Cä idealul nostru le va pune peceti,
Eram tot mai senin si chiar dacä plângeam,
Acele zile simple sä nu le mai regreti.
Desi ai fost în mine luminä peste vis,
Azi am rämas uitat în lumile din noi
Si chiar de versuri albe doar pentru tine-am scris,
Nu mai veni o clipä în lumea dinnapoi.
Ai fost în mine-o razä de soare strälucind
Si-ai fost poate iubirea din mine cea dintâi,
Dar ce rost are-acuma sä mä admiri murind
Si-n ultima mea clipä rostind la fel "RÄMÂI"!