10 Octombrie, 2025, 09:41:08 p.m.
Totul despre Iubire

Autor Subiect: la revedere  (Citit de 3729 ori)

0 Membri și 1 Vizitator vizualizează acest subiect.

08 Iunie, 2007, 10:20:38 a.m.
Citit de 3729 ori
Offline

Lady Allia


« Ultima Modificare: 27 August, 2007, 03:13:47 p.m. de Lady Allia »

09 Iunie, 2007, 08:11:06 a.m.
Răspuns #1

wanderer

Vizitator
Nu vreau să te pierd pentru că mi-ar fi greu
Fără de chipul tău senin, fără de vocea ta
Şi simt că vieţii mele îi lipseşte ceva
Ce încă mai poate salva destinul meu.

Tot ce îţi spun acum, te rog, ascultă bine:
Nu vreau să pleci, mi-e greu când nu te văd,
Parcă stă timpu-n loc şi-n mine e prăpăd
Atunci când tu lipseşti şi-am nevoie de tine.

Pe tine-am să te port până la infinit
În inimă şi vei rămâne mereu în mintea mea,
Chiar dac-am încercat, nu te-am putut uita
Şi nici din suflet să te şterg n-am reuşit.

Te cred, te înţeleg şi ştiu că-i dificil
Ca să iubeşti, să pierzi, să suferi şi să uiţi,
Să simţi că nu mai ai de cine să asculţi
Dar să te-ascunzi în tine acum, e inutil.

Tu pentru mine cea mai frumoasă eşti,
Te vreau aproape să-mi stai, că te ador,
Visez la ziua-n care o să îmi spui uşor
Cu ochii-n lacrimi ce mult mă iubeşti.

10 Iunie, 2007, 07:26:09 a.m.
Răspuns #2

wanderer

Vizitator


Ai fost în mine-o clipä un räsärit de soare
Ce prin perdeaua ninsä de flori te särutam,
Ai fost lumina vietii, a teilor candoare
Ce într-o zi seninä prin visuri särutam.

Ai fost mai mult de-o razä seninä de luminä,
Ai fost mai mult de-o clipä în sufletu-ntristat
Si-ai nemurit în mine în orice zi seninä
Ce prin a sa luminä si-n mine-a luminat.

Ai fost o stea de aur sau poate-un infinit
În care nemurirea mi-as fi pierdut mereu,
Dar ce sä mai triumfe peste acest sfârsit
Ce-n suflet îmi coboarä ca plumbul, tot mai greu...?

Ai fost lumina vietii ce ziua-mi ofereai
În tristele castele ce noaptea le pândea
Si chiar de-n multe zile adeseori täceai,
Acel senin de vise mereu mä urmärea...

Si alergând spre tärmuri la care eu visam
Cä idealul nostru le va pune peceti,
Eram tot mai senin si chiar dacä plângeam,
Acele zile simple sä nu le mai regreti.

Desi ai fost în mine luminä peste vis,
Azi am rämas uitat în lumile din noi
Si chiar de versuri albe doar pentru tine-am scris,
Nu mai veni o clipä în lumea dinnapoi.

Ai fost în mine-o razä de soare strälucind
Si-ai fost poate iubirea din mine cea dintâi,
Dar ce rost are-acuma sä mä admiri murind
Si-n ultima mea clipä rostind la fel "RÄMÂI"!

12 Iunie, 2007, 11:24:17 a.m.
Răspuns #3
Offline

Lady Allia



 "La Revedere..." se spune doar gustului amar
 şi clipelor din viaţă
 care niciodată nu au ticăit bucurii şi zâmbet
 "La Revedere..." se spune doar amintirilor
 care te-au stors de privire
 până ai rămas orb de tine însăţi şi ai învăţat regretul
 "La Revedere..." se spune doar pasului înapoi
 care te ţine în loc speranţei
 şi nu îţi arată niciodată soarele de dincolo de nori
  "La Revedere..." NU se spune iubirii
 decât atunci când ea a fost toate acestea
 şi a devenit amintire cu gust amar!