Plictiseala, cred, este de fapt un egoism nesatisfacut.
Cand te plictisesti de o carte, la inceput era faina, te simteai bine, aveai o gramada de satisfactii, insight-uri, bucurii. Acuma nu-ti mai ofera nimic. Asa ca nemai fiind o sursa de satisfactie, la gunoi cu ea.
La fel si cu oamenii sa zicem. La inceput tipa era frumoasa, misterul era fain, erotismul plutea. Dar din pacate, dupa o vreme, te saturi. Si gata, no satisfaction means boring.
Asa ca eu aleg sa interpretez plictiseala drept de semnal de alarma

ca trebuie schimbat ceva.