Of, plictiseala asta!

[sic]

V-ati gandit vreodata ce rol are plictiseala in viata noastra? Daca e buna sau nu la ceva? Daca este sau nu un pacat sa ne plictisim de lucruri, locuri, oameni dupa care chiar am tanjit candva? De unde vine plictisul? Ce il alimenteaza? Avem "dreptul" sa ne plictisim? Este plictiseala un gen de nemultumire fireasca omului? Este evolutia umana o consecinta a ei? Cand v-ati plictisit cel mai tare? 

[viulian]

Plictiseala, cred, este de fapt un egoism nesatisfacut.

Cand te plictisesti de o carte, la inceput era faina, te simteai bine, aveai o gramada de satisfactii, insight-uri, bucurii. Acuma nu-ti mai ofera nimic. Asa ca nemai fiind o sursa de satisfactie, la gunoi cu ea.
La fel si cu oamenii  sa zicem. La inceput tipa era frumoasa, misterul era fain, erotismul plutea. Dar din pacate, dupa o vreme, te saturi. Si gata, no satisfaction means boring.

Asa ca eu aleg sa interpretez plictiseala drept de semnal de alarma  ca trebuie schimbat ceva.

[Escu]

Plictiseala, cred, este de fapt un egoism nesatisfacut.

Cand te plictisesti de o carte, la inceput era faina, te simteai bine, aveai o gramada de satisfactii, insight-uri, bucurii. Acuma nu-ti mai ofera nimic. Asa ca nemai fiind o sursa de satisfactie, la gunoi cu ea.
La fel si cu oamenii  sa zicem. La inceput tipa era frumoasa, misterul era fain, erotismul plutea. Dar din pacate, dupa o vreme, te saturi. Si gata, no satisfaction means boring.

Asa ca eu aleg sa interpretez plictiseala drept de semnal de alarma  ca trebuie schimbat ceva.

Cand te apuci sa citesti o carte...pana la mijloc iti dai seama despre ea..daca e buna sau ai facut o alegere gresita cand ai cumparat-o.
Cat despre relatii, la inceput..toate-s bune si frumoase...pentru o perioada de timp...Adevarata provocare e sa incerci in continuare sa fie "bune si frumoase"

Plictiseala este o stare ca celelalte. De cele mai multe ori trecatoare. Putem astepta sa treaca...sau putem face ceva...

[sic]

Intrebam la un moment dat daca evolutia umana e o consecinta a plictiselii. Omul nu s-a multumit sa inlocuiasca "obiectul plictiselii" cu unul la fel. A vrut ceva diferit, mai "bun". Pare banal la prima vedere, dar nu este! Ne plictisim de un tip/o tipa, cautam unul/o mai bun/a, mai fascinant/a. Asa si cu un telefon mobil sau un computer. Aparent nu e rau! In fond, asa s-a ajuns de la bicicleta la Lamborghini, nu? Ma intreb, insa, daca plictiseala nu ar fi avut un rol destul de mare in viata noastra, ce s-ar fi intamplat? Am fi avut intr-adevar nevoie de masini ultra performante (care, fie vorba intre noi, nici acum nu ne satisfac pe deplin;) ), sau am fi fost mai fericiti adunand radacini si fructe, vanand animale si pescuind?

[Lorelei]

Cred ca e o idee demna de luat in seama: evolutia omenirii ca urmare a plictiselii. Poate ca intr-adevar, plictiseala e un semnal de alarma, cum zice iulian, si ca ajungem la o stare de tensiune datorata ei care trebuie "sparta" la un moment dat. Si atunci apare inovatia. Sau chiar inventia. Si, cum zice sic, ajungem de la o bicicleta simbolica la un lamborghini, si el simbolic.