" Intr-o zi un profesor pune in fata elevilor un borcan mare, gol si incepe sa il umple cu pietre. Adauga una cate una, pana cand ultima piatra ajunge la gura borcanului apoi ii intreaba pe elevi:
- Ce credeti, e plin borcanul acesta?
Toata lumea raspunde: DA!
Profesorul se apleaca si scoate de sub catedra o galeata cu pietris si incepe sa adauge pietrisul in borcan, acesta rostogolindu-se printre pietre, pana cand pietrisul ajunge la gura borcanului.
- Ei, ce spuneti? Este plin borcanul?
Elevii tac nemaifiind atat de siguri ce sa raspunda.
Profesorul se apleaca din nou sub catedra si scoate o tava cu nisip. Umple borcanul cu nisip, acesta strecurandu-se printre pietre si pietris, apoi il niveleaza bine si pune obisnuita intrebare insa nimeni nu raspunde, asteptand curiosi continuarea.
Profesorul se apleaca iar sub catedra de unde scoate o carafa cu apa. O toarna peste nisip, pietre si pietricele pana nu mai incape nimic. Morala este ca pietrele reprezinta lucrurile importante pentru voi: familia, copiii, sanatatea, prietenii si pasiunile voastre. Daca totul ar fi pierdut in afara de acestea, viata voastra ar fi tot plina.
Pietricelele sunt celelalte lucruri care conteaza : serviciul, casa, masina, iar nisipul e restul lucrurilor la care nu va ganditi dar sunt la fel de importante.
Daca veti incepe cu nisipul, a continuat el, nu veti mai avea unde sa puneti pietrele si pietricelele.
La fel si in viata, daca iti irosesti tot timpul si energia pentru lucrurile mici, nu vei avea niciodata timp pentru lucrurile importante pentru tine.
Acorda atentie lucurilor importante pentru fericirea ta. Joaca-te cu copiii, fa-ti controale medicale periodic, iesi cu sotia in oras la cina, vei avea suficient timp alta data sa faci curat sau sa repari cine stie ce dispozitiv . Ai, in primul rand grija de lucrurile cu adevarat importante, ele conteaza cu adevarat. Stabileste-ti prioritatile, restul e doar timp risipit.”
Din pacate nu stiu autorul acestei povestioare pline de morala, dar ma gandesc ca viata trebuie traita asa cum ne este data si sa consideram ca tot ceea ce ne este dat este pentru a invata ceva si a ne cunoaste limitele. Sa incercam atat cat putem, sa ne lasam sufletul liber in cautarea unei inimi langa care sa zambim si sa iubim, sa pretuim tot ceea ce avem pentru a putea gasi farama noastra de suflet. Sa ne bucuram mai mult de tot ceea ce avem si poate ca intr-o zi vom putea zambii soarelui multumind pentru toata bucuria din viata noastra. Si scumpa prietena, Dumnezeu te-a facut pe tine minunata si atunci cand vei afla cat esti de deosebita si cat de mult poti sa oferi, atunci vei fi constienta ca cel ce a fost , a fost doar o farama de iubire din iubirea pe care o meriti. Doar ti-a aratat drumul pe care sa-l urmezi invatandu-te primii pasi, sa iubesti..., mai departe trebuie sa cauti si sa-l gasesti pe cel ce ti-l doresti alaturi. Lasa-te iubita.
