Curajul de a deveni vulnerabili...

[orhideea albastra]

" Iubirea e foarte rara. A cunoaste sufletul unui om înseamna a trece printr-o revolutie, pentru ca daca vrei sa cunosti sufletul unui om trebuie sa-l lasi si tu sa ajunga la sufletul tau. Trebuie sa devii vulnerabil, total vulnerabil, deschis. E riscant. E riscant sa lasi pe cineva sa-ti ajunga la suflet, e periculos, pentru ca niciodata nu stii ce îti va face acel om o data ce va ajunge sa-ti cunoasca toate secretele, toate ascunzisurile. De aici frica. De asta nu ne deschidem. Cunoastem pe cineva superficial si credem ca ne-am îndragostit. Periferiile se întâlnesc, iar noi credem ca noi ne-am întâlnit. Dar nu este deloc asa. Nu esti periferia ta. De fapt, periferia este granita unde sfârsesti, ea doar te înconjoara ca un gard. Periferia este locul unde sfârsesti tu si începe lumea.
 Chiar si cuplurile care traiesc de multi ani împreuna ar putea sa fie doar cunostinte. S-ar putea sa nu se cunoasca unul pe celalalt. si cu cât traiesti mai mult cu cineva, cu atât uiti mai mult ca sufletul a ramas necunoscut"

Osho

[Cruella]

Corect. Dar iubirea inseamna exact sa lasi pe altul sa te cunoasca, nu neaparat sa vrei tu sa deschizi sufletul omului sa te uiti in el. Ci sa deschizi sufletul tau, ca omul iubit sa se vada pe el insusi oglindit acolo, dar mult mai frumos si mult mai curat decit este realitatea. Abia atunci omul respectiv stie cit de mult este iubit.
Uneori ne dorim din tot sufletul sa devenim vulnerabili. Oferim aceasta oglinda persoanei iubite, chiar daca imaginea pe care o vedem despre noi oglindindu-se din sufletul sau este alta decit ne dorim.
Oh da... se pot distruge multe daca iti intra cineva in sufletul vulnerabil. Dar nu pentru ca ar vrea sa-ti faca rau, ci doar pentru ca e cumplit de gol cind pleaca de acolo. Un gol pe care unii nu il pot suporta. Un gol care poate nu se umple niciodata. Si ramii cu sufletul deschis catre acea persoana, cu imaginea sa intr-o oglinda prafuita, asteptind sa se intoarca, sa adie vîntul in sufletul tau, sa stearga praful de pe oglinda.
Asta imi aminteste de o fraza cîntata de Queen "I'm wearing my heart like a crown, pretending that you're still around". Asa macar restul lumii crede ca traiesti

[orhideea albastra]

Asa e draga mea Cruella...Din pacate chiar daca unii dintre noi avem curajul sa devenim vulnerabili, sa ne deshidem sufletele, lasandu-le fara zavoare, nu intodeauna cei care vin sa se oglindeasca in el au curajul sa ramana...Prima privire reflectata in sufletul celuilalt aduce sentimetul unei regasiri cu noi insine.Privim cu stangacie,dar totusi incantati de ceea ce descoperim...o farama din noi,pe care am avut grija sa o ascundem majoritatii.Apoi treptat se cladeste increderea; increderea in frumusetea pe care o descoperi,in sensibiitatea pe care de atatea ori ai negat-o doar pt.ca trebuia "sa fii puternic".Si incet fiecare masca aluneca, iar imaginea devine din ce in ce mai clara.Prinzi curaj, si rosteti ganduri pe care altadata le tineai doar pt.tine;visezi la universuri pe care le-ai pierdut in inocenta copilariei,intinzi aripile  spre zboruri de dorinte...si parca totul se invarte in jururl tau.Esti fericit, pt. ca ai regasit acea parte din tine de care ai uitat , si care te face sa te simti intreg, mai bun !
  Apoi brusc,imaginea tresare.Te simti speriat, surprins...E cenusiu, e negru, e,,,Esti tot tu.Ai mai pastrat o masca,de frica sa nu pierzi ce ai gasit!Nu ai stiut ca oglinda in care te-ai regasit, te vrea cu totul,asa cum esti.Cu "ridurile" tale, "cu ochii caprui, chiar daca nu sunt verzi",cu dezamagiri si amintiri pe care te lupti sa le pierzi.
      Si fugi,intorci privirea! E mult prea greu................
Iar noi,cei vulnerabili,devenim si mai vulnerabili.Cautam puterea de a nu intoarce oglinda , si de a astepta din nou privirea 

[motanel]

      Cred ca nu e rau sa pastram totusi o parte din suflet nedescoperita. Cel putin pana suntem cat de cat siguri cui i-o aratam. Daca punem totul pe tava devenim vulnerabili. Si da, a-ti deschide sufletul ca pe o carte, pentru ca apoi cel care o citeste sa plece… lasa un gol pe care nici zambetele false, nici nimicurile cotidiene nu le pot umple. “De departe parem fericiti / de departe privirea se-nsala”… Mie asta imi suna in minte. Mastile cotidiene pe care le purtam ca sa nu aratam si celorlalti marile goluri. Si totusi mergem inainte cu ele in suflet. Dincolo de precautiile astea, nu e bine nici sa cadem, cred, in extrema cealalta. Daca nu ne mai deschidem in fata nimanui s-ar putea sa ratam lucruri cu care nu ne mai intalnim apoi. Nu stiu, cred ca trebuie gasit un echilibru.

[Lorelei]

Da, cred ca a ne descoperi in fata celuilalt este o forma de curaj. O asumare de riscuri uneori incredibile. Numar pe degete oamenii in care pot avea incredere neconditionata. Si nu am nevoie de degetele de la toata mana.  Dar in acelasi timp, daca vei reusi sa castigi acest "pariu", caci este o forma de risc, cred ca si castigul e pe masura! S-ar putea sa ajungi la o forma de apropiere de celalalt pe care foarte rar o gasesti in viata.

[gyulya_28]

Cred ca oricine e vulnerabil si e normal..exista doar oameni care se pricep sa isi ascunda mai bine decat altii punctele vulnerabile creind astfel aparentele de persoana rece, inchisa. Eu niciodata nu m-am gandit la riscuri..si ma descopar destul de usor  ::)ceea ce nu-i prea bine..da oricum nici n-am avut puterea sa ascund sau sa ma prefac. Sunt sensibila si ma afecteaza ceea ce se petrece in jurul meu. A fi vulnerabil nu inseamna ca esti slab, inseamna doar ca esti om.

[liviu]

... A fi vulnerabil nu inseamna ca esti slab, inseamna doar ca esti om.

Curajul de a deveni vulnerabili... este curajul de a ne prezenta in fata celorlalti asa cum suntem noi.., cu nevoile noastre omenesti.. mult preaomenesti, adeseori! Dar acest lucru implica o prealabila si relativa cunoastere de sine, care - probabil -, nu e chiar la indemana oricui, pentru ca aceasta implica, intr-adevar, o doza buna de curaj!

Pe de alta parte, socotesc ca alaturi de firavele noastre certitudini, nevoile reprezinta, pana la urma, adevaratele noastre resurse sufletesti..!