Asa e draga mea Cruella...Din pacate chiar daca unii dintre noi avem curajul sa devenim vulnerabili, sa ne deshidem sufletele, lasandu-le fara zavoare, nu intodeauna cei care vin sa se oglindeasca in el au curajul sa ramana...Prima privire reflectata in sufletul celuilalt aduce sentimetul unei regasiri cu noi insine.Privim cu stangacie,dar totusi incantati de ceea ce descoperim...o farama din noi,pe care am avut grija sa o ascundem majoritatii.Apoi treptat se cladeste increderea; increderea in frumusetea pe care o descoperi,in sensibiitatea pe care de atatea ori ai negat-o doar pt.ca trebuia "sa fii puternic".Si incet fiecare masca aluneca, iar imaginea devine din ce in ce mai clara.Prinzi curaj, si rosteti ganduri pe care altadata le tineai doar pt.tine;visezi la universuri pe care le-ai pierdut in inocenta copilariei,intinzi aripile spre zboruri de dorinte...si parca totul se invarte in jururl tau.Esti fericit, pt. ca ai regasit acea parte din tine de care ai uitat , si care te face sa te simti intreg, mai bun !
Apoi brusc,imaginea tresare.Te simti speriat, surprins...E cenusiu, e negru, e,,,Esti tot tu.Ai mai pastrat o masca,de frica sa nu pierzi ce ai gasit!Nu ai stiut ca oglinda in care te-ai regasit, te vrea cu totul,asa cum esti.Cu "ridurile" tale, "cu ochii caprui, chiar daca nu sunt verzi",cu dezamagiri si amintiri pe care te lupti sa le pierzi.
Si fugi,intorci privirea! E mult prea greu................
Iar noi,cei vulnerabili,devenim si mai vulnerabili.Cautam puterea de a nu intoarce oglinda , si de a astepta din nou privirea