Santajul emotional

[Just]

De cele mai multe ori santajul emotional vine din partea persoanelor in fata carora ne-am deschis sufletul dandu-le astfel ocazia de a ne afla slabiciunile . Sunt convinsa ca de multe ori ati auzit de sau ati experimentat situatii in care o persoana ameninta : "de nu te culci /muti/casatoresti cu mine am incheiat orice socoteala" sau " noi parintii tai care ti-am dat viata si te-am crescut ori ea/el ".

Cum este bine sa te comporti in astfel de situatii si ce parere aveti de persoanele care folosesc astfel de tertipuri pentru a obtine ceea ce isi doresc ?
Poate fi santajul emotional evitat ?
Credeti ca exista situatii in care aceasta metoda este bine intentionata ?

[Cruella]

Uau, faza cu "noi parintii tai cei care..." mi s-a parut sinistra. Nici un om/parinte normal nu ar spune niciodata asa ceva copilului sau. NICIODATA!
Cealalta e cu doua taisuri. Cred. Adica si eu mai ma maimutaresc zicand ca "daca nu-ti pasa de mine ma lasi sa mor de sete/foame" atunci cind vreau sa fiu rasfatata sau cind mi-e lene sa-mi aduc singura apa/mancare
Dar daca e folosit la modul serios, ca daca nu, atunci "incheiem orice socoteala" e clar: am incheiat orice socoteala. Fara doar si poate.
Cele mai dragute faze de santaj emotional le-am vazut cu caini. Aia chiar sunt biste bestiute si stiu sa se foloseasca de sentimentele stapanului pentru a obtine ceea ce vor.

[Lady Allia]

santajul sentimental... este cea mai periculoasa arma. el poate distruge vieti si nu exagerez cand spun asta. santajul are ca si rezultat depersonalizarea celor santajati, "mutarea" lor in alte planuri improprii lor, dar proprii celor care santajeaza.

cine greseste?
amandoua partile. cei care santajeaza pentru ca au impresia ca si-au atins scopul, iar cei santajati pentru ca renunta la ceea ce sunt si ceea ce-si doresc prea usor.

ce trebuie facut?
sa nu accepti nici o forma de santaj de la nimeni, pentru ca totul incepe cu putin, iar apoi vei ajunge sa lasi si asta, si asta, si asta... - s-ar putea apoi ca trezirea sa fie ori prea tarzie, ori va fi, dar nu vei mai putea face aproape nimic pentru tine ca si persoana.

eu am acceptat santaj sentimental 2 ani. este singura chestie pe care am sa o regret toata viata mea. singura pentru care INCA mai spun uneori: daca as putea da timpul... - dar nu il pot si din fericire pentru mine nu a fost prea tarziu!

cat despre santajul parintilor... - ai mei mai incearca inca si am 31 de ani . totul consta in felul nostru de a fi si de a tratat situatiile - fiecare merita luata individual.

[Semiramis]

cum îl eviţi? simplu, nu ăi dai curs, nu răspunzi la el. din prima. că după, e mai greu

[Floris van Rosemondt]

Pacatul e ca, virgula, chiar daca nu ii dai curs practic, te afecteaza. Tocmai m-o pocnit tata cu ceva de genul "daca nu plecai, as fi stiut ca daca as fi avut nevoie de cineva, ai fi venit in zece minute". Of! Cum sa mai pleci cand asculti asta?

[Just]

Intr-adevar te afecteaza .
Din mesajul tau , Floris ,reiese clar ca nu intotdeauna santajul emotional este rau intentionat . Este evident ca tatal tau nu a vrut sa-ti faca rau prin cuvintele sale ,ci a fost mai degraba o metoda de a-si spune oful sau ceea ce il doare .

(Facand abstractie de cazul tau , Floris)

Cred ca uneori (si subliniez) parintii sunt indreptatiti sa actioneze in acest fel . E un fel de incercare ,agresiva recunosc ,de a le arata copiilor drumul cel bun ,drum pe care ei s-ar putea sa nu-l vada ,ba chiar sa-l ocoleasca .Cum oare sa te comporti cand vine la tine fiica de 16 ani si iti spune ca vrea sa se mute la iubitul ei cand nici macar scoala nu si-a terminat-o ,ce sa mai vorbim ca venitul ei se rezuma la 18 lei pe luna ?

[Floris van Rosemondt]

Am incercat sa il conving sa plece cu mine, sa lasam totul in urma. Nu poate si il inteleg. Ar vrea sa ma lase sa plec dar e greu. Chiar daca pana acum nu am fost foarte apropiati, macar avea o doza de siguranta. Il inteleg si pe el. Dar cam trebuie sa plec, din pacate. Mi se rupe sufletul, dar va trebui sa se intample si asta. Sper doar ca o sa ajungem la calea de mijloc si o sa poata si el sa treaca peste 90% din existenta lui, chiar daca are cu 27 de ani mai mult decat mine. E greu.

[Lorelei]

Parintii vor face intotdeauna asta (adica un tip sau altul de santaj emotional). Daca insa esti deja constient de ceea ce face tatal tau... pur si simplu explica-i ca nu merge asa, hotararea ta e luata, iar el nu face decat sa te faca sa te simti vinovat si, prin urmare, nefericit. Care va sa zica esti nefericit din cauza tatalui tau. Ia sa vedem el cum se simte cand intorci asa forma asta de santaj? Ceva gen "ok, tu vrei sa raman langa tine si sa fiu nefericit toata viata!".

Scuze daca am fost dura, si ai mei au uneori accese de genul asta, dar in ultimii ani au inteles si s-au potolit. Ii iubesc, cum probabil si tu iti iubesti tatal, dar viata lor este viata lor, iar a mea e a mea, oricat de imbecil de simplist suna. E real. Am dreptul sa aleg sa-mi traiesc viata cum hotarasc eu, nu altii, indiferent cine sunt acesti altii. Sunt de acord ca as putea sa gresesc (apropos de drumul bun de care vorbea Just). Dar sa fie greselile mele, sa fac greselile mele, nu pe ale altora. Macar mi le pot asuma si trai cu ele.

Urasc din tot sufletul santajul emotional. Fie ca vine de la parinti, de la iubiti, de la frati, surori sau pur si simplu de la prieteni. Daca cineva ma va pune vreodata sa aleg intre el/ea si un altul/o alta, voi alege intotdeuna pe celalalt/cealalta, indiferent ce simt, numai si numai pentru ca m-a pus intr-o asemenea situatie. (nu ma refer la a alege intre doi iubiti, de exemplu, ci eternele parintesti "el sau noi" sau prietenesti "el sau eu" etc. etc.). Din fericire nu am ajuns acolo niciodata. Cred ca Semi avea dreptate, trebuie refuzat din start, altfel va duce la un sir nesfarsit de alte mici sau mari santaje de genul asta.

[Lady Allia]

"Daca cineva ma va pune vreodata sa aleg intre el/ea si un altul/o alta, voi alege intotdeuna pe celalalt/cealalta, indiferent ce simt, numai si numai pentru ca m-a pus intr-o asemenea situatie. (nu ma refer la a alege intre doi iubiti, de exemplu, ci eternele parintesti "el sau noi" sau prietenesti "el sau eu" etc. etc.)."

si oare in aceasta situatie nu vei deveni cu buna stiinta o victima a santajului?
vorbesc din proprie experienta. exact asa am facut eu! 

"eu decid pe cine aleg nu voi!"

din bun simt si delicatete oamenii denumesc aceasta izbucnire "orgoliu" (asta ca sa nu-l ranim si mai mult  ), dar defapt este cu totul si cu totul altceva  .

eu cred ca in astfel de situatii nu trebuie sa dam urmare orgoliului nostru interior si nici sa facem o alegere in pripa ci ar trebui ca inainte de toate sa ne alegem pe noi insine, sa facem alegerile in asa fel incat sa nu ne afecteze sau sa ne tarasca intr-o situatie din care apoi va fi si mai greu sa iesim.

dar chestia asta cu parintii e extrem de grea si dureroasa s e greu de dezbatut.
sunt parinti si parinti, situatii si situatii si cred ca toate sunt in felul lor particulare si merita tratate ca atare, dar ca sa vorbim in mare trebuie sa stim ca:
- sunt parinti extrem de posesivi si egoisti care considera ca odrasla lor nu are dreptul sa decida asupra vietii sale, ideile lor niciodata nu sunt cele mai bune si mereu vor incerca sa ii controleze, iar santajul este o forma de control.
- sunt parinti care de cand li se naste copilul inteleg ca in folosul acestuia este nu sa il controleze ci sa ii ajute, sa ii dezvolte personalitatea, deoarece asa va invata sa faca propriile lui alegeri si relatia parinte-copil nu va fi niciodata afectata.

eu la al meu cand mi-a spus de curand "ori te muti in oradea ori daca nu eu nu vin in focsani" i-am spus: usa are doua posibilitati: "sa se inchida si sa se deschida sau altfel spus sa intri sau sa iesi. de pe partea mea ti-e mereu deschisa, dar eu nu te aduc de mana sa intri. daca vei vrea ai sa o deschizi si tu sa intri bine, daca nu nu ai decat sa stai afara. nu eu te tin acolo ci tu!"

nu am ales pe nimeni. am lasat ca situatia sa aiba mereu o deschidere - cui si-o doreste. eu oricum intru si ies. libertatea e a mea. acum insa...depinde ce vrea al meu tata sa faca .

dar...cred ca aici e nevoie de topic separat 

[Miss M.]

Cred ca orice om santajeaza si/sau este santajat intr-un anume fel , vorbind despre santaje "minore" sa zicem asa , chestii uzuale de zi cu zi  , de exemplu un copil isi santajeaza frecvent parintii  acestia cedand tot atat de frecvent pentru ca il iubesc , pentru ca e mic , si parintii santajeaza copilul "daca faci asta te duc in parc" , etc . pot fi mii de exemple . Pana aici e ok , santajam mai mult in joaca sau din rasfat .

Cand se depaseste aceasta limita lucrurile se agraveaza ... atunci cand santajezi pe cineva dandu-i de ales , spre exemplu , cred ca dai dovada de egoism , vrei neaparat sa faca cum iti convine tie si nu tii cont de ceea ce isi doreste , de fapt , acea persoana . Vorbind de santajul din partea parintilor am avut norocul sa nu fiu nevoita sa experimentez asa ceva pentru ca nici nu mi-au fost prea apropiati cand trebuia ca sa-si permita sa ma santajeze mai tarziu , si apoi am retezat orice santaj de la radacina ; cum spunea si Lorelei ... prefer ca eventualele greseli pe care le fac sa fie rezultatul propriilor mele alegeri si sa-mi pot asuma consecintele . Cam asta e parerea mea in general , fie vorba despre parinti , sot , etc . Nu va lasati santajati pentru ca daca o faceti o data , o veti face sigur si a doua oara .