solitudinea este o stare obiectiva...inseamna lipsa altor persoana din preajma cuiva. un om singur pe o insula este solitar.
singuratatea, in schimb, este o stare emotionala, deci subiectiva. omul o poate resimti fie sub forma sociala, cand nu are suficienti prieteni, fie sub forma individuala, atunci cand are prieteni multi, pe care ii simte insa indepartati si insuficienti. solitarul de pe insula va simti singuratatea numai daca manifesta anumite nevoi...de afiliere, de comunicare, de cunoastere.
e adevarat, deci, ca singuratatea izvoraste din nevoi, trebuinte personale, insa nu trebuie confundata cu solitudinea.