10 Octombrie, 2025, 11:44:44 p.m.
Totul despre Iubire

Autor Subiect: DRAGOSTEA ŞI ÎNŢELEPCIUNEA  (Citit de 3080 ori)

0 Membri și 1 Vizitator vizualizează acest subiect.

02 Februarie, 2005, 12:30:50 p.m.
Citit de 3080 ori
Offline

George Ene


DRAGOSTEA ŞI ÎNŢELEPCIUNEA
 (Un dialog închipuit, de tip socratic)

              MOTTO: Se dedică lui Iulian, moderatorul nostru

EXPLICAŢIE Marele filosof al antichităţii, Socrate spunea că adevărul se află în noi, în fiecare. Numai că el, nerelevându-se de la sine, trebuie extras, adică "moşit", după vorbele lui - tehnică pe care Maestul o numea "maeutică".
În dialogul ce urmează voi încerca şi eu, asemenea lui Socrate, să scot la iveală diferenţa ca de la cer la pământ, dintre DRAGOSTE şi ÎNŢELEPCIUNE, care e evidentă, aşa cum se va vedea mai jos.
                      1
- Poate fi un înţelept îndrăgostit?
- Poate, desigur.
- Dar un îndrăgostit poate fi înţelept?
- Şi asta se poate.
- Dacă-i aşa, atunci putem pune semnul egal între dragoste şi înţelepciune?
- În nici un caz.
- De ce?
- Pentru că dragostea e un sentiment, mai bine zis e un postulat al inimii, ori şi mai clar o axiomă a inimii îndrăgostite, care bate mai repede în prezenţa persoanei iubite, în vreme ce înţelepciunea e o calitate a minţii, care n-are nici un sentiment, ci lansează judecăţi de valoare privitor la orice, deci şi la sentimente, adică la ceea ce simţim la un moment dat.
- Cum să înţeleg asta?
- Iată cum. Îndrăgostit poţi fi de nenumărate ori, de-a lungul vieţii: îndrăgostit de o femeie, apoi de alta după un timp şi aşa mai departe. După cum poţi fi îndrăgostit de picturile lui Salvador Dali, de muzica lui Bach, de fotbal. Toate aceste "iubiri", căci le pot spune şi-aşa, după cum le pot particulariza şi ca pasiuni, ori hoddy-uri, pot fi pozitive sau negative…
- Cum, adică… negative? Vrei să spui că poate exista şi iubire negativă?
- Întocmai. Faţă de ceea ce cred şi spun ceilalţi oameni, o iubire poate fi interzisă, sau negativă, aşa cum ţi-am spus. De ex., când prietenul tău se îndrăgosteşte de soţia ta, ori atunci când începi să iubeşti drogurile, care te duc la moarte sigură, nu doar prin faptul că-ţi crează dependenţă, ci, mai ales prin aceea că-ţi dereglează întregul organism… Ei, şi spre deosebire de dragoste (înţeleasă ca iubire, ca pasiune, ca hobby pentru cineva ori pentru ceva, înţelepciunea nu se câştigă şi nici nu se împlineşte în faţa unei femei, ori la fotbal, să zicem, aşa cum n-are a face nici cu muzica, ori cu pictura, pentru că înţelepciunea e o predispoziţie a inteligenţei, cu care ne naştem ori nu ne naştem. Înţelepciunea cere cu totul altceva decât iubirea, şi-anume ea ne cere s-o îmbogăţim prin cunoaştere şi mai ales prin muncă necurmată. Mai concret, înţelepciunea se afirmă prin curiozitate, se pune în evidenţă prin spirit analitic, se conturează în spiritul de sinteză şi culminează în creaţie. Dar, atenţie, şi dragostea poate deveni înţelepciune, numai că  atunci nu mai e dragoste…
- Nu înţeleg!
- Ce-i aşa de greu? Dragostea se poate isca oriunde şi oricând, chiar şi dintr-o privire, după cum poate trece cu uşurinţă în reversul ei, poate deveni, adică, ură, necuviinţă ş.a.m.d. Înţelepciunea, însă nu sălăşuieşte oriunde şi oricând, care va să zică nu se găseşte pe toate drumurile.
- Păi…
- Nici un păi. Îţi pot da exemple de îndrăgostiţi, chiar de cupluri celebre, după cum îţi pot da exemple de oameni înţelepţi, dar, să ştii de la mine că n-au prea avut a face unii cu alţii. Să mai ştii că au fost şi sunt oameni înţelepţi care n-au vibrat niciodată în faţa unei femei frumoase, după cum au existat şi există oameni atât de îndrăgostiţi încât leşină în faţa iubitei, dar rămân absolut inerţi în faţa unor pilde de înţelepciune, ori în faţa unor înţelepţi.
- Cum aşa?
- Simplu. Îndrăgostiţii se pleacă precum trestiile în faţa frumosului, ori rămân fără grai în preajma sublimului, care e… "superiorul frumosului", în vreme ce înţelepţii nu fac asemenea gest. Şi nu-l fac în primul rând pentru că ştiu bine că frumosul, cu toate categoriile lui, e efemer, ca să spun aşa.
E cantu dinoscitur avis

02 Februarie, 2005, 12:37:14 p.m.
Răspuns #1
Offline

George Ene


                                   2
De aceea şi îndemnau romanii "Carpe diem", adică trăieşte-ţi clipa, căci zboară. Or, clipa frumosului, care poate fi chiar viaţa noastră, e doar o clipă şi nimic mai mult…
Să mai ştii că rare ori mi-a fost dat să văd îndrăgostiţi care să fie şi înţelepţi, în acelaşi timp. Mi-a fost dat să văd zilele trecute, la o televiziune, un caz de tineri îndrăgostiţi proşti ca pământul pe care merg. Într-o noapte şi-au lăsat cei trei copilaşi adormiţi, în casă, cu o lumânare aprină, pe masă, iar ei au plecat în papuci, la vecini, să se uite la televizor. Urmarea le-ar fi fost de prevăzut, dacă ar fi fost oameni inteligenţi…
- Adevărat… Dar cum e cu iubirea divină?
- Iubirea divină e o credinţă, nimic altceva. Credincioşii cred că-i iubeşte Dumnezeu, dacă merg la biserică şi i se roagă. Dar, dacă vom vrea să vedem cât de mult îi iubeşte pe ei Dumnezeu, asta n-o mai putem şti, şi nici n-avem cum s-o ştim, pentru că dinspre cel pe care-l numim noi Dumnezeu nu ne-a venit niciodată nici cele mai mici semne de iubire, în afara celor închipuite de credincioşii mult prea zeloşi. E şi-aici o chestiune de înţelepciune - să accepţi sau să nu accepţi prosternarea în faţa cuiva care n-a jutat şi nu ajută pe nimeni, în nici un fel. Înţelepciune credincioşilor poate fi socotită cel mult încrederea lor în ceea ce speră a fi divinitatea. Dar speranţa nu poate fi socotită, în nici un caz, înţelepciune, că nu face parte din parohia înţelepciunii.
- Cum aşa?
- Păi înţelepciunea e riguroasă, e ca matematica, vreau să zic.
- S-ar putea să ai dreptate. Aş mai vrea să te rog să-mi mai dai o ultimă explicaţie, şi-anume, spune-mi dacă greşesc când lansez următoarea sintagmă: "dragostea din înţelepciunea lumii ori înţelepciunea lumii din dragoste?".
- Greşeşti. E semn că nu înţelegi conţinutul de idei al acestor noţiuni. Dragostea e un sentiment, în vreme ce înţelepciunea e un atribut al minţii, ori şi mai bine spus al raţiunii care se reflectă pe sine însăşi. Înţelepciunea poate judeca dragostea, dar dragostea nu poate emite judecăţi de valoare cu privire la înţelepciune. Înţelepciunea e, în plan individual, instanaţa supremă care judecă fără părtinire sentimentele, deci judecă şi iubirea. Românii au o înţelepciune evidentă atunci când spun că bătrânii sunt înţelepţi, iar tinerii sunt doar îndrăgostiţi. Chiar aşa: ai văzut tu vreun bătrân îndrăgostit? Mai deloc, ori foarte rar, îţi spun eu. Poate că de aceea ei se recomandă tinerilor să-şi cumpere un bătrân, dacă n-au…
- La care tinerii zic că cei ce-l au să-l dea dracului…
…După cum vedeţi dialogul s-a încheiat cu o glumă bună, să ne bucure tot pe noi, îndrăgostiţii, care nu greşim în ceea ce ne priveşte, dacă apelăm la înţelepciunea vechii Indii (comentată magistral de Blaga), care ne învaţă că: "Bucuria copilului e joaca; joaca tânărului e iubirea; iubirea bătânului e înţelepciunea".
     Pace ţie, Iuliane!
E cantu dinoscitur avis

02 Februarie, 2005, 03:57:27 p.m.
Răspuns #2
Offline

viulian

Administrator
Hehe - frumos scris - da-mi voie sa punctez cateva idei (sunt la servici acum, nu pot raspunde prea mult - dar promit sa ma revansez diseara).

1. Curiozitatea cu care mintea cauta efervescent nu este o calitate a mintii, ci este energie sexuala sublimata in nevoia de cunoastere. De aceea oamenii mai putin inteligenti sunt si mai primitivi (a se citit autentici) in iubire.
2. Faptul ca acuzi direct ca nu stiu a cuprinde notiunile descrise de tine "E semn că nu înţelegi conţinutul de idei al acestor noţiuni."  inseamna ca tu nu gandesti intelept ci pasional :) dorind sa iti impui punctul de vedere cu orice pret si netinand cont de afirmatiile mele; de fapt de fiecare data ti-am raspuns pornind de la ideile tale - insa de fiecare data raspunsul tau nu a fost legat de al meu - ci o reafirmare monotona a ideii tale ca musai e o deosebire intre intelepciune si dragoste. Nu ai explicat niciodata cum de dragostea intelege - iar asta este una din cele mai mari dovezi de intelepciune.

Din punctul meu de vedere intelepciunea nu presupune nici o baza de date de cunostinte.. e doar o acceptare a felului de a fi al lucrurilor, si astea date de o intelegere fina, subtila - a realitatii.. Si sursa intelepciunii este dragostea, si invers.. cu cat intelegi mai multe lucruri, cu atat accepti mai usor.. Intelepciunea e un atribut al inimii comparat cu "cantitatea de informatie despre realitatea fizica" care da, este un atribut al mintii.. dar care e si ieftin de cumparat asa ca nu prea are valoare.. Informatia o culegi, sau o cumperi, pe cand inima n-o poti cultiva decat prin iubire.. De asta e nevoie de timp, si batranii sunt intelepti..

O sa revin, sa comentez mai indelung asupra discursului socratic..