DRAGOSTEA ŞI ÎNŢELEPCIUNEA
(Un dialog închipuit, de tip socratic)
MOTTO: Se dedică lui Iulian, moderatorul nostru
EXPLICAŢIE Marele filosof al antichităţii, Socrate spunea că adevărul se află în noi, în fiecare. Numai că el, nerelevându-se de la sine, trebuie extras, adică "moşit", după vorbele lui - tehnică pe care Maestul o numea "maeutică".
În dialogul ce urmează voi încerca şi eu, asemenea lui Socrate, să scot la iveală diferenţa ca de la cer la pământ, dintre DRAGOSTE şi ÎNŢELEPCIUNE, care e evidentă, aşa cum se va vedea mai jos.
1
- Poate fi un înţelept îndrăgostit?
- Poate, desigur.
- Dar un îndrăgostit poate fi înţelept?
- Şi asta se poate.
- Dacă-i aşa, atunci putem pune semnul egal între dragoste şi înţelepciune?
- În nici un caz.
- De ce?
- Pentru că dragostea e un sentiment, mai bine zis e un postulat al inimii, ori şi mai clar o axiomă a inimii îndrăgostite, care bate mai repede în prezenţa persoanei iubite, în vreme ce înţelepciunea e o calitate a minţii, care n-are nici un sentiment, ci lansează judecăţi de valoare privitor la orice, deci şi la sentimente, adică la ceea ce simţim la un moment dat.
- Cum să înţeleg asta?
- Iată cum. Îndrăgostit poţi fi de nenumărate ori, de-a lungul vieţii: îndrăgostit de o femeie, apoi de alta după un timp şi aşa mai departe. După cum poţi fi îndrăgostit de picturile lui Salvador Dali, de muzica lui Bach, de fotbal. Toate aceste "iubiri", căci le pot spune şi-aşa, după cum le pot particulariza şi ca pasiuni, ori hoddy-uri, pot fi pozitive sau negative…
- Cum, adică… negative? Vrei să spui că poate exista şi iubire negativă?
- Întocmai. Faţă de ceea ce cred şi spun ceilalţi oameni, o iubire poate fi interzisă, sau negativă, aşa cum ţi-am spus. De ex., când prietenul tău se îndrăgosteşte de soţia ta, ori atunci când începi să iubeşti drogurile, care te duc la moarte sigură, nu doar prin faptul că-ţi crează dependenţă, ci, mai ales prin aceea că-ţi dereglează întregul organism… Ei, şi spre deosebire de dragoste (înţeleasă ca iubire, ca pasiune, ca hobby pentru cineva ori pentru ceva, înţelepciunea nu se câştigă şi nici nu se împlineşte în faţa unei femei, ori la fotbal, să zicem, aşa cum n-are a face nici cu muzica, ori cu pictura, pentru că înţelepciunea e o predispoziţie a inteligenţei, cu care ne naştem ori nu ne naştem. Înţelepciunea cere cu totul altceva decât iubirea, şi-anume ea ne cere s-o îmbogăţim prin cunoaştere şi mai ales prin muncă necurmată. Mai concret, înţelepciunea se afirmă prin curiozitate, se pune în evidenţă prin spirit analitic, se conturează în spiritul de sinteză şi culminează în creaţie. Dar, atenţie, şi dragostea poate deveni înţelepciune, numai că atunci nu mai e dragoste…
- Nu înţeleg!
- Ce-i aşa de greu? Dragostea se poate isca oriunde şi oricând, chiar şi dintr-o privire, după cum poate trece cu uşurinţă în reversul ei, poate deveni, adică, ură, necuviinţă ş.a.m.d. Înţelepciunea, însă nu sălăşuieşte oriunde şi oricând, care va să zică nu se găseşte pe toate drumurile.
- Păi…
- Nici un păi. Îţi pot da exemple de îndrăgostiţi, chiar de cupluri celebre, după cum îţi pot da exemple de oameni înţelepţi, dar, să ştii de la mine că n-au prea avut a face unii cu alţii. Să mai ştii că au fost şi sunt oameni înţelepţi care n-au vibrat niciodată în faţa unei femei frumoase, după cum au existat şi există oameni atât de îndrăgostiţi încât leşină în faţa iubitei, dar rămân absolut inerţi în faţa unor pilde de înţelepciune, ori în faţa unor înţelepţi.
- Cum aşa?
- Simplu. Îndrăgostiţii se pleacă precum trestiile în faţa frumosului, ori rămân fără grai în preajma sublimului, care e… "superiorul frumosului", în vreme ce înţelepţii nu fac asemenea gest. Şi nu-l fac în primul rând pentru că ştiu bine că frumosul, cu toate categoriile lui, e efemer, ca să spun aşa.