10 Octombrie, 2025, 09:12:55 p.m.
Totul despre Iubire

Autor Subiect: cu nostalgie la amintirile vechi  (Citit de 3106 ori)

0 Membri și 1 Vizitator vizualizează acest subiect.

03 Septembrie, 2005, 02:30:17 p.m.
Citit de 3106 ori
Offline

desdemona


am poposit si eu aici.Din greseala?sau a fost destinul?bunul nostru destin...
am intrat in castelul bucuriilor,bunei dispozitii si al artistilor.Nu,e clar,nu ma pricep la cuvintele frumoase,dar incerc sa scriu cu inima.imi dati voie?
pasesc sfioasa...atatea camere,unele cu fericire,unele cu tristete,unele cu sfaturi,unele cu prietenie.Dar nu...am gresit astea sunt camere de mult,acum au un zavor,pe care nimeni nu vrea sa-l traga..sa intre in ele.Eu da!am izbutit.Am intat in camera hanului viilor.E mult praf...da,e foarte mult praf dar nimeni nu vrea sa il stearga.El acopera buna dispozitie de acolo.Mai este o camera...ea nu este plina de praf...aa..am descoperit si de ce.Incearca sa imite o alta camera,dar este frumoasa si aceasta.Vad oameni obositi,plictisiti!Off, dragii mei!
Acesta este castelul Lovetime...da asa se cheama.Coincidenta?poate..
m-am imbracat intr-o rochie speciala pentru voi.am multe camere pentru voi cei obositi si care vreti sa popositi aici.Aceste camere sunt aranjate cu sperante,iluzii,optimism,veselie,zambete..si ce este mai important cu poezie...
oare vor poposi printii si printesele,regii si reginele?sau raman doar cu nostalgia vremurilor demult apuse...
« Ultima Modificare: 03 Septembrie, 2005, 02:48:35 p.m. de desiree »
Singuratatea te transforma intr-un Cristofor Columb navigand spre continentul propriei inimi.
 Cate catarge nu-ti cresc in sange ,cand de lume te leaga numai marile?pe fiecare clipa m-as imbarca spre apusurile Timpului

06 Septembrie, 2005, 02:10:50 p.m.
Răspuns #1

Lord_Saladin

Vizitator
  Hanul Viilor a ajuns o darapanatura plina de paianjeni, plosnite, lilieci, etc.... Si totusi, in sufletele celor ce au participat, traieste, si e la fel de viu si de frumos ca altadata.
 Cred, pur si simplu, ca desi timpul acopera lucrurile in mantia sa cenusie acele lucruri raman, dincolo de timp, conservate, in toata frumusetea lor.
 
 Printi, regi, regine ? Poate ca va mai da timpul o sansa acelor vremuri, sa reinvie, sau poate ca vor ajunge ingropate definitiv sub praful trecutului, dar nu si al uitarii...
 

06 Septembrie, 2005, 11:28:57 p.m.
Răspuns #2
Offline

alexia


              Hanul Viilor... Povestea care nu se va sfarsi niciodata...
              Ne-am gasit acolo linistea, caminul cald, cu povesti, cu voie buna... Era ceea ce ne trebuia. Cineva a avut grija sa existe acel loc. Alti oameni cauta acum, asa cum cautam noi, un loc minunat in care sa-si gaseasca alinarea. Sunt inca suflete care cauta vorba buna, zambetul, bucuria ca nu e singur... Hanul va ramane al nostru mereu... Al lor ce loc va fi?
                                   Un om,
                                             Alexia
"Ceea ce nu ma ucide, ma face mai puternic."

07 Septembrie, 2005, 03:28:04 p.m.
Răspuns #3
Offline

desdemona


noi ar trebuie sa ne unim...sa dam mana,si cu  multa vointa si voie buna sa construi un alt loc.Si pt noi...si pt voi.
Dar pentru asta este nevoie de ajutor...care ma ajuta ???
Singuratatea te transforma intr-un Cristofor Columb navigand spre continentul propriei inimi.
 Cate catarge nu-ti cresc in sange ,cand de lume te leaga numai marile?pe fiecare clipa m-as imbarca spre apusurile Timpului

07 Septembrie, 2005, 03:34:06 p.m.
Răspuns #4
Offline

sicily


Oricat de mult vrei sa reinvii ceva, ceea ce se vrea va fi doar o copie palida a ceea ce a fost candva. Oricate cuie scoti din lemn, nu poti sa acoperi toate gaurile lasate de acele cuie !!!

07 Septembrie, 2005, 03:53:27 p.m.
Răspuns #5
Offline

desdemona


eu nu vreau sa invii ceva..pt ca nici nu am cunoscut acel loc.Eu vreau sa fac altul...in care sa se regaseasca toti..si noi cei noi,si cei vechi...de asta am nevoie de ajutor
Singuratatea te transforma intr-un Cristofor Columb navigand spre continentul propriei inimi.
 Cate catarge nu-ti cresc in sange ,cand de lume te leaga numai marile?pe fiecare clipa m-as imbarca spre apusurile Timpului