Pasii grabiti, bare reci in mijloacele de transport, cate un batran inghiontit sau o batrana injurata vulgar pentru ca avea pretentia sa se aseze pe un scaun...manelele care bubuie cu putere din boxe si un zumzet care parca imi creeaza o stare de ameteala!
Tocmai urca o duduita care s-a parfumat atat de strident incat trebuie sa cer unui domn sa deschida geamul...mi se facuse rau!...In statia urmatoare ma dau fericta jos si calc tocmai intr-o gropa care nu demult fusese plombata...vaiii, cat mi-ar placea sa stiu trage o injuratura, dar nu pot...imi sta in gat chiar si cand nu o rostesc!
Ma indrept catre obisnuitul loc in care imi petrec o parte din timp...in cale ma intalnesc ca si de obicei cu cei pe langa care majoritatea trec fara sa-i observe...copii si batranii strazii...scot dinainte pachetelele....le am pregatite...Stiu ca am sa fiu tare fericita de-a lungul zilei dupa ce le vad privirile bucuroase si multumitoare...unii dintre ei au povesti cutremuratoare...! Stiti ca unii au fost oameni de litere sau chiar doctori...avocati sau ofiteri in rezerva?...Pacat...mare pacat ca am ajuns sa ne batem joc de oameni si sa ii judecam dinainte..., dar ce sa ii faci...speram doar sa nu ajungem ca si ei...peste ani...pentru ca roata este rotunda...nu?! Ironic !
Urletul disperat al unui copil palmuit in strada ma infioara si nu pot sa tac...bine macar ca de data aceasta am scapat neinghiontita...ma aplec, ii sterg lacrimile si ii zambesc...ii ridic ghiozdanelul plin de noroi si il conduc pana aproape de scoala...educatia in ultima perioada lasa de dorit...! Nici nu stii cine este vinovat...parintii sau guvernul care ne hraneste cu minciuni sa nu zic altceva pe tavi aurite si ne pune papioane la gat in loc sa ne dea salarii decente...?!...
Prefer sa nu ma mai gandesc caci simt ca am sa imi stric si mai rau ziua care oricum deja e amara...
Cumpar in drum ziarul...si nu ma pot abtine sa nu plang...copii mancati de caini, aruncati in tomberoane...pana unde vom mai continua cu aceasta rutina...? Alte femei sunt obligate sa renunte la sarcina, altele se chinuie anii de zile, iar altele...Doamne...!!!
Mi-e teama sa ma mai gandesc...mi-e teama sa nu ma mai gandesc..., dar poate facand ceva in fiecare zi macar simt ca nu respir degeaba alaturi de milioanele de oameni care sufera cu adevarat mizeria zilnica si durerea bataii de joc !
Cam asa...incepe fiecare zi...si cam asa se termina...excluzand stirile morbide de la ora 17...care ma fac sa vreau sa cred ca poate totusi viata este trucata, iar oamenii nu se poate sa fie chiar atat de rai...
Imi termin treaba....ma intorc cu acelasi mijloc de transport...calc prin sau pe langa aceleasi gropi, dar ceea ce ma bucura cand ajung acasa este...fiinta de langa mine...! Mereu calm, cald, cu o vorba dulce si blanda, cu zambetul pe buze si alinturile pline de frumusete si iubire...si da...sunt si lucruri pentru care merita sa vrei sa visezi si sa fii mai bun in lumea asta...!