dragi mei viata mea a fost una agitata rau,dar rau de tot.
mereu mi a placut aventura(nu degeaba sunt sagetator) dar in acelasi timp mereu ma plangeam ca nu mi gasesc locul,ca nu mi gasesc o persoana care sa ma ajute sa ma linistesc,sa fie sincera si sa ma iubeasca cu adevarat.
nu am prieteni ,cei mai buni prieteni ai mei au fost baietii, deoarece acum 4 ani ""prieteni mei **au vrut sa ma violeze 5 seri la rand,printre acei prieteni era si baiatul pe care l adoram,cel pe care mai tarziu il iert si ii daruiesc virginitatea mea.
mai tarziu ma despart de el si intalnesc altul imi petrec 2 ani minunati cu el ,dupa care incepe cu scene de gelozie,certuri etc,etc,
in cele din urma raman gravida,baiatu, dupa ce i am scr un sms in care i ceream sa ma lase o vreme sa ma gandesc la ceea ce vreau,a ""inteles""(sau asa avrut sa inteleaga)ca nu l mai vreau in viata mea.cel putin asa mi a spus,
in cele din urma ma duc la spital singura,am simtit cea mai mare durere din viata mea si nu ma refer la cea fizica pt ca aceea a fost trecatoare ci la cea care am avut o si inca o am in suflet.
nu am cuvinte sa va explic ce am simtit cand am vazut prima ecografie si dupa aceea ,sange din sangele meu,particica de suflet din sufletul meu intr un borcan jegos al spitalului.
in fine ,am jurat ca am sa ma razbun pe el si asa am si facut,l am ranit cat am putut de mult,
recunosc ca a fost singurul barbat si este inca (desi a trecut mult timp)care ma iubeste sincer,dar a gresit prea mult cand ""a intrat in panica"" si cand ma facut sa plang.
ura ma facut sa l uit repedesi am cunoscut altul,am tinut si la el,am renuntat la scoala de politie pt el,si baiatul ce face? ma paraseste ,pt ca are o relatie de 6 ani cu una care i plecata in spania.
disperam noptile singura in casa in care stateam atunci singura,am inceput sa beau,din nou,
inainte beam pt ca simteam ca mama mea nu ma dorit niciodata(si nu va doresc sa simtiti asta ) si nu i simteam sprijinul sufletesc ci doar materialsi nplus ma simtiam in plus pe lumea asta.
cu ocazia asta am cunoscut altul care ,sa zicem,era cam certat cu legea,nu l iubeam deloc ,ma simteam asa murdara cand ma culcam cu el dar in acelasi timp imi era frica sa l rezuz .
imi zicea: mereu am sa fiu unbra ta
nu ma lovit niciodata dar mi as fi dorit sa faca asa in loc sa ma ""domine""psihic,insa intr un fel ii multumesc pt ca ma invatat multe despre viata si ma ajutat sa trec mai usor peste unele probleme,in cele din urma este inchis si mi da permisiunea sa stau cu un baiat,cu primul meu prieten,acela care inpreuna cu prietenii lui au vrut sa ma violeze.
m am inpacat cu el tot din dorinta de razbunare dar nu am putut ,tineam la el prea mult,asa ca dupa un timp de fericire imi spune ca pleaca in italia.
am suferit enorm dar mi a trecut si asta.
si in cele din urma l am intalnit pe puiu,ma face si el sa tin la el dupa care mi spune ca e insurat,frumos nu?
asa ca de fiecare data ma pune viata la pamant,dar nu am sa ma dau batuta niciodata,pt ca ceea ce v am povestit nu e asa de grav sunt doar cateva intamplari,mi am invatat rolul si stiu ca trebuie sa ma ridic sa fiu mai perversa,mai despeapta si mai puternica.
desi nu ar trebui sa cred ca dragostea nu exista eu inca mai cred ,dragi mei, si credeti si voi,pt ca fara dragoste nimic nu exista.
va promit ca data viitoare sa va povestesc mai multe ,daca ati dori sa ma cunoasteti mai bine.binenteles si asa ma mai descarc si eu
Subiect: ce am trait timp de 20 de ani (Citit de 6152 ori)