Taman asta pun eu la indoiala. Chiar vom fi bucurosi daca atingem marele scop ? Nu stiu ce sa zic..
Se spune despre oamenii bogati ca sunt tristi si mereu preocupati de cum sa mai economiseasca / castige si mai mult. Au muncit o viata sa ajunga acolo sus, sa se elibereze de povara zilei de maine, sau sa isi dovedeasca valoarea.. si la un moment dat, cand au realizat ca nu mai au probleme, ce le-a mai ramas de facut ? Ce-au facut si pana atunci!
Sau despre marea iubire.. Astepti o viata sa o gasesti, ratezi o gramada de relatii, si cand la final o gasesti, bucuria nu e eterna. Apar inevitabil certuri, pana la urma ea/el sunt si ei oameni, cu imprefectiunile lor, apare monotonia..
Asa ca pana la urma, chiar merita atata zbatere daca oricum dureaza putin ? Si exemplele pot continua. Iti doresti copil, ca sa il cresti, sa-i dai ce tu n-ai avut, sa-l vezi cum incepe sa se descurce in lumea asta mare, sa ii fii mereu alaturi, sa-l inveti de bine, samd. Dar natura isi urmeaza cursul, copilul creste, oricat vrei tu sa-l inveti de bine, o sa pofteasca si la ce e interzis, o sa fie mereu in dilema ce sa faca, samd..
Deci ce mai atatea planuri cu ce sa-i faci ? Viata isi va vedea de cursul ei.
In concluzie, chiar merita sa te stradui asa... amagindu-te aproape cat de bestial o sa fie DUPA ? La o analiza la rece... DUPA-ul asta nu e nici atat de intens, nici atat de indelung. Mai intensa e dorinta sa ajungi, decat satisfactia de dupa, dar na, cum poti justifica tot efortul daca nu ridici pe piedestal SCOPUL ?
Insa vin si zic, mie mi se pare ca nici un scop parca nu prea merita tot efortul... Nu stiu. Poate sunt mai trist sau mai putin optimist. Dar parca nimic nu merita cu adevarat tot efortul. Pentru ce ?
Imi garanteaza cineva ceva ?
Daca alerg ca disperatu' si la final .. nimica ? N-am alergat degeaba atunci ?
Si daca alerg si imi iese!? Chiar merita ani de zile de truda, de ocazii ratate, nopti pierdute, samd, pentru o satisfactie de cateva luni pana cand te inveti cu senzatia de bine iar caderea in autoadmiratie incepe sa nu mai tina de cald ?
Nu stiu ce sa zic..
Nici macar nu stiu scopul cu care am venit pe lume, acuma sa-mi inventez io unu' ? Macar asa sunt atent si fac si eu la ce sunt talentat.. Talentul asta.. ar trebui sa fie cheia misterului cumva, a misterului nestiut. Talentul il am ca sa-mi ating scopul pe care nu-l stiu. E, sa mai ma joc nitel atunci
