Ce scop merita tot efortul ?

[viulian]

Uite, in ultima vreme ma preocupa dilema asta.. Ce scop merita tot efortul ?
La o analiza chiar si superficiala a scopurilor carora se dedica omul (sport, arta, pozitie sociala, etc...) cam nici unul nu vad ca ar merita cu adevarat tot efortul. Poti sa traiesti OK si fara sa te dedici unui sport, sau fara sa fii un artist renumit, sau fara sa ai o pozitie sociala superioara.

Unii cauta iubirea, se dedica ei, dar viata poate merge inainte si fara marea iubire, si fara fericirea extrema. Oricum, personal consider ca foarte putini oameni sunt cu adevarat fericiti, ci doar se bucura asa, cand si cand - chiar daca poate sustin ca le e bine, ca le e excelent.
De cele mai multe ori sunt stressati cu una / alta, aleargaturi, griji, etc... Cu ce scop ?! insa..

Voi ce parere aveti ? Exista un scop care sa merite tot efortul ?

[amelie]

eu cred ca exista....dar nu numai unul anume....ci cel pe care ti-ai propus sa-l atingi, indiferent ca celorlalti li se pare important sau nu. Daca pentru tine este important trebuie sa faci totul ca sa il implinesti...si nu cred ca poti fi fericit sau multumit in fiecare secunda a vietii. Viata nu este numai roz cu picatele. Asa cum exista nori pe cer asa exista si gri sau maro si unoeri chiar si negru in viata fiecaruia.Daca am fi toti tot timpul numai fericiti ....daca n-am mai lupta pentru a ne atinge scopurile indiferent care ar fi acestea cum ar arata viata noastra?

[Just]

Fiecare din noi isi va gasi un scopul vietii sale,mai devreme sau mai tarziu.Si spun eu ca marita sa depundem in acel scop tot efortul deoarece pe masura luptei depuse pentru a-l indeplini va fi si satisfactia de la sfarsit.Era un citat pe care nu mi-l amitesc prea bine ,dar esentialul era ca nu exista victorie(nu te poti bucura de ea) fara lupta ,asa si cu scopul.Nu te bucuri ca l-ai atins daca nu depui efort pentru a reusi.

Acum ce scop merita tot efortul?Presupun ca pentru fiecare din noi va fi diferit in functie de personalitatea fiecaruia,de preferinte,de aspiratii etc. ,dar daca privim mai profund eu una cred ca pentru a dobandi fericirea sau multumirea sufleteasca
toti luptam sau incercam sa le atingem sau cel putin sa gustam putin cate putin din ele.Si da ,merita tot efortul ,lacrimile si indarjirea .

[katya1886]

Depinde de fiecare om. unul dintre scopurile care zic eu ca merita este sa am grija ca viata mea sa mearga pe o directie buna pentru ca odata si odata poate o sa am si eu un copil. Si vreau ca sa ma pot uita in ochii lui si sa stiu ca am incercat si am luptat asa cum am stiut eu mai bine pentru ca el sa aiba sansa sa isi inceapa viata cu dreptul, nefiind desigur o garantie. Apoi, de o perioada imi tot spun ca intreaga mea viata va fi o cautare neoprita a lui Dumnezeu. Si de aici incolo e o cu totul alta poveste.

[viulian]

Taman asta pun eu la indoiala. Chiar vom fi bucurosi daca atingem marele scop ? Nu stiu ce sa zic..

Se spune despre oamenii bogati ca sunt tristi si mereu preocupati de cum sa mai economiseasca / castige si mai mult. Au muncit o viata sa ajunga acolo sus, sa se elibereze de povara zilei de maine, sau sa isi dovedeasca valoarea.. si la un moment dat, cand au realizat ca nu mai au probleme, ce le-a mai ramas de facut ? Ce-au facut si pana atunci!

Sau despre marea iubire.. Astepti o viata sa o gasesti, ratezi o gramada de relatii, si cand la final o gasesti, bucuria nu e eterna. Apar inevitabil certuri, pana la urma ea/el sunt si ei oameni, cu imprefectiunile lor, apare monotonia..

Asa ca pana la urma, chiar merita atata zbatere daca oricum dureaza putin ? Si exemplele pot continua. Iti doresti copil, ca sa il cresti, sa-i dai ce tu n-ai avut, sa-l vezi cum incepe sa se descurce in lumea asta mare, sa ii fii mereu alaturi, sa-l inveti de bine, samd. Dar natura isi urmeaza cursul, copilul creste, oricat vrei tu sa-l inveti de bine, o sa pofteasca si la ce e interzis, o sa fie mereu in dilema ce sa faca, samd..
Deci ce mai atatea planuri cu ce sa-i faci ? Viata isi va vedea de cursul ei.

In concluzie, chiar merita sa te stradui asa... amagindu-te aproape cat de bestial o sa fie DUPA ? La o analiza la rece... DUPA-ul asta nu e nici atat de intens, nici atat de indelung. Mai intensa e dorinta sa ajungi, decat satisfactia de dupa, dar na, cum poti justifica tot efortul daca nu ridici pe piedestal SCOPUL ?

Insa vin si zic, mie mi se pare ca nici un scop parca nu prea merita tot efortul... Nu stiu. Poate sunt mai trist sau mai putin optimist. Dar parca nimic nu merita cu adevarat tot efortul. Pentru ce ?
Imi garanteaza cineva ceva ?
Daca alerg ca disperatu' si la final .. nimica ? N-am alergat degeaba atunci ?
Si daca alerg si imi iese!? Chiar merita ani de zile de truda, de ocazii ratate, nopti pierdute, samd, pentru o satisfactie de cateva luni pana cand te inveti cu senzatia de bine iar caderea in autoadmiratie incepe sa nu mai tina de cald ?

Nu stiu ce sa zic..
Nici macar nu stiu scopul cu care am venit pe lume, acuma sa-mi inventez io unu' ? Macar asa sunt atent si fac si eu la ce sunt talentat.. Talentul asta.. ar trebui sa fie cheia misterului cumva, a misterului nestiut. Talentul il am ca sa-mi ating scopul pe care nu-l stiu. E, sa mai ma joc nitel atunci

[katya1886]

       Daca e sa ignor ce am zis mai sus as spune ca mie mi-e suficient sa exist. Dar nu pot ignora ca sunt om si urmez legile firii omenesti. Vreau sa-mi stiu cugetul impacat ca indiferent ce ii rezerva viata, eu m-am spetit ca sa ii fie bine. Ca e bine sau e rau... asta e!

[viulian]

Si daca te-ai speti sa zicem doar 95% comparativ cu 100% cat o faci.. crezi ca n-ar fi la fel de bine ?

[katya1886]

          Ei, infim procentul dat.     Nu vreau neaparat sa ii ofer ceea ce mi-a lipsit mie, ideea e sa fac din el un om adevarat pentru ca de aici ii va fi mai usor, poate sa isi croiasca un drum si sa faca fata vietii cu mai multa intelepciune - capatata desigur si prin acele experimentari interzise. Cele mai importante lectii le invatam dandu-ne singuri cu capul de pragul de sus. Partea materiala conteaza desigur, dar asta nu inseamna ca il ridic la rang de zeu " stii copilasul meu, eu iti pun lumea la picioare - poti avea tot ce iti pofteste inimioara, iti cumpar orice, iti dau cati bani vrei". Prea suna a versuri de manea... 
          Iubirea? Ma intreb uneori daca exista iubire adevarata, de vina pentru dilema mea sa fie superficialitatea societatii ori faptul ca mi-e imposibil sa nu pun sub lupa, sa trec prin filtrul ratiunii tot ce simt. Si daca la final descoperi ca de fapt iubirea adevarata, suprema, bla bla bla era una dintre acele relatii esuate? Se intampla. "Fericirea e o stare trecatoare" spunea Noica. Daca cunoaste cineva citatul exact, corectati-ma va rog. 
         M-as raporta la probleme religioase... dar mi-e sa nu ajung sa ma contrazic, pentru ca acolo terenul e inselator.   
         

[viulian]

Da.. deh. Cunoastem citatul cu totii pe pielea noastra, nu o fi exact ca al lui dar e exact ca al nostru

[Lady Allia]

"Ce scop merita tot efortul ?"

Omenia, bunatatea, generozitatea...
Partea aceea din noi care va ramane si dupa ce noi nu vom mai fi, iar oamenii cand isi vor aminti de noi vor zambi cu drag si caldura.

[Escu]

"Ce scop merita tot efortul ?"

Omenia, bunatatea, generozitatea...
Partea aceea din noi care va ramane si dupa ce noi nu vom mai fi, iar oamenii cand isi vor aminti de noi vor zambi cu drag si caldura.

Astea nu sunt scopuri, ci mai de graba niste trasaturi. Nu e un efort sa fi om, e o chestie naturala.

[Sonrisa]

Eu cred ca scopurile ne ajuta sa traim, ne anima sa speram. Fiecare varsta are alte scopuri. Apar ca niste trepte pe care dorim sau nu sa le urcam. Satisfactia este de moment, caci mai apoi vom gasi un alt scop, pentru a ne continua drumul. Noi evoluam, mintea noastra evolueaza, dorintele la fel ....
Nu cred ca exista un scop care sa merite TOT EFORTUL. Fiecare merita mai mult sau mai putin din efortul nostru, in functie de importanta acelui SCOP in viata noastra in acel moment. ...

[Cruella]

nici unul.

[Lady Allia]

"Ce scop merita tot efortul ?"

Astea nu sunt scopuri, ci mai de graba niste trasaturi. Nu e un efort sa fi om, e o chestie naturala.

  oare?
 eu oricum raman la ceea ce am afirmat si, desi Iulian avea dreptate cand spunea ca poti trai si fara iubire...as spune ca viata fara iubire e mult prea goala si fara sens, deci...dupa mine si iubirea e un scop poate unul mult prea insemnat  .