Optimismul,pesimismul si legatura cu Dumnezeu

[Just]

De multe ori in viata cadem prada gandurilor negative ,adica existenta noastra isi schimba hainele colorate pentru a le imbraca pe cele negre ,iar noi devenim astfel pesimisti.Este chiar foarte greu sa-ti invingi gandurile negative in unele momente din viata ta ,desi iti folosesti toate puterile in aceasta lupta din care ti-ai dori sa iesi invingator.

Am citit mai multe carti cu ceva ani in urma in legatura cu lupta impotriva pesimismului si am observat ca ideea de baza (in mai toate)era sa faci un prim pas catre apropierea ta de Dumnezeu.Sfaturi cum ca rugaciunile ti-ar da incredere in fortele proprii si astfel ai deveni mai optimist ,sfaturi cum ca daca ai cere ajutorul lui Dumnezeu ai scapa de gandurile negative si ti-ai vedea viitorul mai "roz" .

Ma intreb si va intreb : sunt oamenii credintiosi mai optimisti? Exista o relatie intre optimism si Dumnezeu ,respectiv pesimism si cei necredinciosi?

[Zantiala]

Buna intrebare Just a Tear !
Fireste, oamenii puternici in credinta, Sfintii lui Hristos, cei care si-au dedicat intru totul viata lui Dumnezeu sunt optimisti si sereni in orice situatie, dat fiind faptul ca pentru ei, existenta lui Dumnezeu, existenta recompensei intr-o viata viitoare nu mai sunt doare simple elemente de credinta, ci fapte cat se poate de concrete.

Cu totul altfel sta insa problema cu masa mare de credinciosi aflati in mijlocul lumii, pesimismul sau optimismul lor depinde de fiecare...

[Just]

Adica depinde doar de personalitatea fiecaruia dintre noi si nu are nici o legatura cu faptul ca suntem sau nu credinciosi?

Eu cred ca in mare parte oamenii credinciosi sunt mai optimisti datorita faptului ca atunci cand se gandesc la viitor sau la obstacolele pe care trebuie sa le depaseasca se gandesc ca la tot pasul au sprijinul lui Dumnezeu ,se gandesc ca este acolo sa-i ajute avand in vedere faptul ca se roaga Lui pentru asta.

Cand vine vorba de cei necredinciosi sau cei ce nehotarati ,adica :"sa cred!?" ,"sa nu cred!? ",astazi ma rog pentru ca sunt in pericol,maine il batjocuresc pe cel in care ieri credeam ,ei! aici cred ca lucrurile stau cu totul altfel .Oamenii de care vorbesc sunt mai neincrezatori in propria reusita,au tendinta de a porni la drum cu gandul ca "oricum bine nu o sa-mi iasa" intr-un cuvant sunt mai pesimisti .

E cazul sa generalizam?
Exista pana la urma legatura de care vorbeam?

[Semiramis]

eu cred ca in zonele defavorizate, sarace, exista mai multi oameni credinciosi decat in zonele dezvoltate si cu oameni care au un nivel de instruire peste medie. acolo unde nu exista explicatii logice pentru nivelul de intelegere al fiecarui om, acesta cauta explicatia in  - vointa lui Dumnezeu - si de aici deriva speranta, care rezida in optimism.
revenind la optimism si pesimism, tine de structura fiecarui individ, de bagajul sau genetic si mai apoi de experientele pe care le traieste.
Dumnezeu iti da speranta, de cele mai multe ori el ramanand singura varianta acceptata pentru psihicul nostru.

[Zantiala]

Adica depinde doar de personalitatea fiecaruia dintre noi si nu are nici o legatura cu faptul ca suntem sau nu credinciosi?

Cata vreme nu suntem sfinti si asceti, cred ca da. 

eu cred ca in zonele defavorizate, sarace, exista mai multi oameni credinciosi decat in zonele dezvoltate si cu oameni care au un nivel de instruire peste medie. acolo unde nu exista explicatii logice pentru nivelul de intelegere al fiecarui om, acesta cauta explicatia in  - vointa lui Dumnezeu - si de aici deriva speranta, care rezida in optimism.

Intelectualii, de multe ori, refuza existenta lui Dumnezeu din motive ce tin mai degraba de un anumit teribilism... in tinerete, cand omul e in putere, prins in mrejele existentei cotidiene, cat se gandeste el la Dumnezeu ? Prea putin... cu totul altfel stau insa lucrurile pentru oameni dupa ce depasesc o anumita varsta, si la orizon li se arata spectrul sinistru al mortii... in mod firesc, cei mai multi credinciosi sunt batrani.

[Semiramis]

asta asa e, oamenii cand se apropie de senectute, se apropie de Dumnezeu, din frica de cele mai multe ori...batransii sunt ca si copii.  

[Zantiala]

E interesant insa ca cei aflati in floarea varstei, cand ajung intr-o situatie critica, fie se apropie mai mult de Dumnezeu, fie se revolta total incercand sa ii nege existenta sau aruncand in carca Sa problemele proprii.

[Just]

In legatura cu ceea ce zpui tu ,Zantiala ,cred ca tine si de educatia fiecaruia.Daca de mic un copil este indrumat sa creada in Dumnezeu ,sa-si spuna rugaciunea in fiecare seara , sa vada in Dumnezeu un sprijin la greu sau sa primeasca loviturile vietii cu "Asa a fost voia Domnului " atunci este clar ca acest individ ajuns in floarea varstei nu se va revolta impotriva celuia in care crede .Altfel sta situatia cu cei care au crescut intr-un mediu in care prezenta lui Dumnezeu nu era amintita catusi de putin .Ajuns la varsta adolescentei isi va pune sute de intrebari ,va avea sute de incertitudini si e clar ca va fi primul ce va tranti nereusita ,problemele ,pierderile  ,suferintele in spinarea lui sau se va revolta si-i va nega exista ,caci "Daca era acolo nu pateam tot ce am patit".

Apoi in legatura cu subiectul initial eu inca nu stiu ce sa cred.Vad la batranii credinciosi ca sunt mai senini (nu pot sa spun optimisti).Adica isi primesc moartea cu un fel de resemnare si cu ideea clara ca ii asteapta o alta lumea ,in apropierea lui Dumnezeu.Dar necredinciosii,ei cum se gandesc la moarte? cu cat inainteaza in varsta se tem mai mult si ajung ca din frica sa creada in Dumnezeu.Asa se intampla in multe cazuri.